Scriam acum vreo două zile că am început să mă distrez. Acum, deja, râd cu lacrimi!
Câteva repere de lucru:- un judecător ia 22 de ani de închisoare pentru că a încasat o şpagă de 7.000 de euro – cel cu dosarul lui Adamescu ;
– Monica Ridzi ia 5 ani de închisoare pentru o delapidare de 600.000 de euro;
– omul de afaceri Gheorghe Gemănar, de la COMICO SA, primeşte o condamnare de 3 ani cu suspendare (!) pentru o fraudă de 430.000 de euro şi un faliment care a lăsat în urmă prejudicii de 26.000.000 de euro;
– generalul Coldea stă bine-mersi acasă după ce a fost denunţat că ar fi traficat, printre altele, 500.000 de euro pentru dl. Cocoş în favoarea lui Sebastian Ghiţă. Ghiţă spune, la rându-i, că nu a primit nici un ban – aşa că, mă întreb dacă nu cumva banii au rămas la dl. Coldea…!?
– Gheorghe Mencinicopschi a fost condamnat la 8 ani de închisoare pentru că, au susţinut judecătorii în motivarea deciziei, a vrut „cu orice preţ” privatizarea ICA în favoarea firmei controlate de Dan Voiculescu, respectiv SC Grivco SĂ;
– între timp, Gigi Becali este posibil să fie eliberat în următoarele săptămâni;
– colac peste pupăză, Varujan Vosganian este făcut scăpat de către Senat pentru… o presupusă acuzaţie de subminare a economiei naţionale. Spun „presupusă”, deoarece instanţa nu s-a pronunţat în vreun fel, din motive de imunitate parlamentară, iar cei care s-au uitat peste prima cerere a DIICOT au afirmat că era subţire-subţire…! Mai mult, decizia Senatului, pe de o parte şi reacţia Preşedintelui şi cea a Procurorului General, pe de altă parte au scos la iveală o dispută extrem de virulentă pe tema independenţei şi responsabilităţii actului de guvernare vs. limitele actului de justiţie şi cu precădere a rolului şi locului DNA în jocul de putere. Că să nu mai amintesc de faptul că Procurorul General a fost ridiculiazat de către CSM la prima nominalizare, fiind considerat o persoană lipsită de viziune, performanţă, şi care nu întruneşte exigenţele unei atari funcţii. Cu toate acestea, finalmente, a ocupat funcţia cu pricina, fiind susţinut copios de premierul Victor Ponta!
Am început să rad cu lacrim, cum spuneam… Dar râsul se poate transformă curând în tristeţe… Căci opinia publică poate fi mofturoasă, imprevizibilă şi extrem de impresionabilă. Iar unele sentinţe date „spre rupere de gură” ar putea să transforme simpatia publică de care se bucură pe bună dreptate actuala ofensivă împotriva corupţiei, într-o reticenţă vecină cu dezaprobarea. Şi, cum preşedintele Johannis nu are de partea sa – din motive constituţionale şi pragmatice – alte instituţii decât DNA, DIICOT şi, eventual pe unii dintre judecători, opinia publică devine pârghia cea mai eficace dar şi cea mai inconsecvenţă care poate contrabalansa ecuaţia puterii în favoarea sau un defavoarea proiectului de ţară al Preşedintelui…
Noul şi marele PNL se simte extrem de inconfortabil cu atâţi puşcăriaşi şi puşcăriabili… Că să nu mai vorbim de PSD… Şi, nici UDMR nu zburdă. Ba chiar şchioapătă serios, dacă ne gândim la dosarele lui Borbely, Marko Attila şi Tancsoz Barna (în cazul Marko Attila, care şi-a găsit scăparea fugind din ţară şi punându-se sub aripa premierului Ungariei, Viktor Orban , situaţia devine de-a dreptul dramatică şi atrage România într-o dispută diplomatică fără precedent cu Budapesta!). O posibilă, tacită dar extrem de viguroasă, coaliţie parlamentară contra-anti-corupţie ar putea să dea peste cap, aşadar, planurile de asanare a spaţiului public, cerute de şeful statului… În cazul în care, manipulată şi vârtos sensibilizată, opinia publică va începe să se delimiteze şi să îşi nuanţeze, la rându-i, reacţiile faţă de lupta împotriva agentocratiei (ca să îl citez pe Dacian Tolea) – descumpănită de unele decizii judecătoreşti, percepute ca fiind excesive sau măcar lipsite de unele veleităţi umanitare -, Preşedintele se va plasa brusc într-un nedorit con de umbră, care va rima cu o şi mai nedorită consolidare a actualei majorităţi parlamentare. O consolidare a protecţiei anti-procuror susţinută, de fapt, transpartinic…! Iar recenta ieşire la rampă a domnului Tăriceanu mă scuteşte de alte comentarii.
Dacă această eventuală dezvoltare a realităţii politice autohtone este luată în considerare şi de către analiştii de la Palatul Cotroceni, atunci ieşirea din previzibila izolare a şefului statului va trebui să ţină cont de… regândirea relaţiilor dintre Preşedinte şi serviciile secrete, ca ultim argument de forţă (argument, folosit în mod agresiv de către Traian Băsescu!). O să vedem, în acest caz, mult mai curând decât ne-am aştepta, dacă dl. gen. Coldea va fi personajul care va fructifica această nevoie prezidenţială, sau dacă nu cumva actualul Preşedinte va avea în vedere o altă loialitate, fără conexiuni cu fostul Preşedinte… Oricum, cu sau fără domnul Coldea, consolidarea unei atari relaţii poate produce o relativizare a logicii semiprezidentiale a democraţiei autohtone şi alunecarea absolut naturală a României către punerea în dezbatere publică a modificării urgente, de acesta dată, a Constituţiei în sensul acordării de prerogative executive Preşedintelui ţării!
Dan Uncu