Au trecut zece ani de domnie băsesciană, timp în care Vodă Traian nu a făcut decât să amplifice volumul conflictelor în România şi totodată să vină în sprijinul propriului partid.
Nu intenţionez să mă erijez într-un suporter partinic al vreunui partid din România. Într-un rezumat simplu postfaptic (aici includem şi domnia psdista postdecembristă), constatăm îmbogăţirea multor politicieni.
Petrecând mai mult de o luna în România şi totodată fiind martor al primelor săptămâni de când Klaus Johannis a fost investit preşedinte, remarc o tentativă de anihilare ale scandalurilor politice.
Preşedintele nu trebuie să fie un arbitru părtinitor, un generator de gâlceava. Klaus Johannis alege opţiunea dialogului, a restructurării legale şi nicidecum de a ieşi la televizor ponegrind adversarii poltici.
Ştim cât de murdar au sărit oponenţii pe candidatul Johannis în perioada electorală, că nu vorbeşte, că nu are copii, etc. Klaus Johannis nu schiţează niciun gest de răzbunare, alege calea dialogului cu guvernul şi cu mentorul acestuia, Victor Ponta.
Preşedintele actual, pornind de la discursul sau de la învestitură, pledează pentru stabilizarea ţării, pentru extirparea corupţiei şi mai ales împotriva retoricii goale.
Suntem spectatorii altor arestări şi este deplorabil că într-o ţară europeană dezvăluirile ne desfăşoară momente din culisele corupţiei, vile de lux în Miami, în Monte Carlo şi cu un episod anecdotic – câţiva magnaţi români, la o petrecere pe Riviera franceză, comandă mici printr-un serviciu cu un charter. Nu aş avea nimic cu opulenţa ori cu excentrismul milionarilor. Răspunsul vine încet să ne arate că banii lor înfloresc din contracte, din fapte, din acţiuni ilegale şi frauduloase. Mita pare să fie sport naţional. Resemnarea cetăţeanului de rând, al plătitorului de taxe, al celui ce lucrează pe un salariu infim, se justifică din plin.
S-a împământenit gestul reflex de a nu mai suporta discursurile, ditirambii politicieneşti. Dacă s-a ajuns la această stare e şi din vină alegătorilor. Ei şi-au ales reprezentanţii. Deci îşi merită cumva destinul.
Poate într-o obişnuinţă fanaro-turcită de însuşire de bunuri din recolta vecinului, chiar dacă el, ţăranul ori politicianul, deţine îndeajuns pentru a nu fi tentat să mai fure.
Aşteptăm nu numai verdictele în cazul arestărilor recente în cazul dosarelor de corupţie, ci şi o posibilitate de recuperare a prejudiciilor aduse statului român. Banii redobândiţi s-ar putea îndrepta către instituţiile defavorizate în ultimii ani.
Acum ne explicăm starea precară a spitalelor, a şcolilor din România, exodul tinerilor către alte ţări.
Ceea ce se íntâmplă în România depășește cu mult greața de politic. De fapt, tot ceea ce aflăm azi de la DNA românii știau de mult, știau despre corupția tentaculară de tip mafiot din timpul regimurilor Iliescu-Năstase și Băsescu. Cel mai ciudat lucru este felul în care, în ultimii ani, este lăudată sistematic justiția din România, pt ca acum să aflăm că justiția îi protejase pe marii mafioți. În acest val de arestări și de rețineri, nimeni nu mai face nicio diferențiere, toți sunt băgați la grămadă, într-un iureș amețitor și imbecilizant de dube, flăcăi și fete cu cătușe la mâini.
În același timp și paralel acestui spectacol fără epitet, președintele face iarăși apel să fim admiși în Schengen. Acuma, întreb și eu așa, cum să admiți în Schengen o asemenea adunătură de inepți? de structuri mafiote? de societate haotică? Nu că acolo ar fi totul frumos, dar asemenea spectacole sunt absolut unice, grețoase…
Mass media din România nu a fost, în ultimele zile, capabilă să facă o distincție între cazurile Vosganian și Monica Iacob-Ridzi, pe de o parte, și toți ceilalți.
Eu nu știu ce a făcut această doamnă, dar, nu am mai dubii, a făcut jocul puterii de atunci, adică jocul tandemului Băsescu-Udrea. Așa cum puteam jura, Băsescu s-a lepădat de ea. RU-ȘI-NOS.
Nici cazul Vosganian nu poate fi pus în aceeași găleată cu ceilalți și, de admirat, senatul a avut curajul să zică nu acestui joc murdar de a-i elimina pe liderii PNL „vechi” prin asemenea metode. Păi Vosganian e din tagma lui Voiculescu, Năstase, Udrea, Videanu, Băsescu și alții? Nu, evident nu.
Românii de peste hotare, cei care au votat masiv pentru schimbare, ar trebui să ia atitudine fermă împotriva acestui joc murdar al acestei pretinse justiții. Nu, asta nu e justiție, este reglare de conturi de tip mafiot folosind rețeaua unei justiții mult prea fragile și mult prea politizate. Nu cred că aceasta este soluția.
Mi-e teamă, foarte teamă, că președintele Iohannis a fost prins într-o plasă periculoasă din care nu poate ieși așa de ușor. Mi-e foarte, foarte teamă.
Cu deosebit respect domnule Predescu dar ar trebui să ştiţi că lovitura de stat dată de KGB-iştii lui Iliescu a fost fatlă României, parlamentari corupţi, analfabeţi şi cu locuri cumpărate în aşa fel încât toate tonomatele aservite securisto-comuniştilor dau pe sticlă doar informaţii trunchiate.
Eu nu mai am ce pierde deoarece am fost arestat ( fără mandat ) de Securitate, am avut curajul să execut trei focuri de revolver-pistolet exact în faţa clădirii Partidului şi asta era în anul emigrării lui Pacepa un general mai generos decât unii corupţi de azi.
Dacă mătuşa Tamara a fost azi înlocuită cu madamme mama actualului premier , sev pare că vom avea grave probleme de imagine din exterior!
Obida cu care scri[eţi/Mod.] acest articol mă înspăimântă domnule drag, voi[??/Mod.] aveţi deja coşmarul lui Băsescu şi eu vreau să-l regret, un scandalagiu bun cu Parlamentul! Pa![??/Mod.]
Nu am luat parte niciunuia dintre liderii postdecembristi. Cu fiecare dintre ei tara coboara in nesiguranta si in „sa traiti bine”. Basescu a stat 10 ani si ar fi putut indrepta lucrurile. Din pacate intersele sale au fost atintite in vendete personale si in a-si vedea fiicele cu dote substantiale. Basescu nu e un cosmar pentru mine, insa e oripilanta mintirea in fata si sustinerea ca el ar fi fost arhanghelul salvator.
D-l Nelutiu, aveti dreptate, insa ideea mea ramane ca toti sunt la fel (politicienii) si se rotesc intre ei. O rotatie a cadrelor.
In articol am mentionat clar ca nu sunt pro al niciunuia dintre fostii presedinti:
Nu intenţionez să mă erijez într-un suporter partinic al vreunui partid din România. Într-un rezumat simplu postfaptic (aici includem şi domnia psdista postdecembristă), constatăm îmbogăţirea multor politicieni.
Sarcina grea pt schimbare ii revine lui Johannis si poporului.
Altfel spus scoaterea din schema a pionilor gen Videanu, Udrea, Ponta, Vanghelie etc. si punerea in circuit a unor tehnocrati cu studii si cu o motivatie reala, si de ce nu tineri? Acestia nu ar mai fi produsul societatii anterioare ’89.
Si repet, circul, scandalurile politice nu fac decat sa distraga atentia de la realitatea tarii, si o deturneaza.