A căzut prima zăpadă. Cîntul butucilor trosnind în căminul salonului, mă readuce în zilele tinereţii. Mă regăsesc în pădurea albită de neaua neîntinată, căutînd brăduţ pentru studioul meu din mansardă. Ai mei pregătesc bradul din salon, dar eu prefer să-l am pe al meu, numai pentru mine şi prietenii mei. În fine am ales un brăduţ; acum îl împodobesc cu ghirlande, acadele, nuci poleite, mici figurine fabricate din ghindă şi chibrite, totul făcut cu voie bună de către mine în lungile nopţi ale iernii.
Sărbătorile bat la uşă; se fac ultimele pregătiri. Ca ultim dichis atîrn în geam cununa de mirt.Casa miroase a cetină, a cozonaci, ce mai, a Sărbătoare. Oaspeţii sosesc încărcaţi cu mici pacheţele ce le pun discret sub bradul din salon. Copiii, fără astîmpăr se bucură desfăcînd învelişurile foşnitoare, bucurînd cu chiote de exclamaţii oaspeţii. În libaţiunile nopţii, după cina prelungită, încet, încet, oaspeţii părăsesc casa în noaptea înstelată.
A doua zi de Crăciun mă retrag numai cu prietenii în studioul din mansardă, în atmosfera-i liniştită, reconfortantă. Ne desfătăm cu visuri despre alte meleaguri; apoi pe înserate ne aşezăm la o partidă de bridge, ca intr-un tîrziu să coborîm în cuhnie aranjîndu-ne platouri după gust, fără dichisuri de salon. Întremaţi ne reîntoacem în mansardă, ca în noapte, la lumina stelelor, printre fulgi de nea, să plecăm pe valurile fanteziei.
Zburăm în lumile altora, reîntîlnindu-ne după ani, în alte vieţi. Ne reîntoarcem de Sărbători, şi în jerbele de scîntei din cămin ne depănăm aventurile şi nostalgiile.
