vultur regal la orizont.
cenuşa
îndiguitorului este dusă în rafale de vânt,
atrasă fiind de câmpul magnetic al unei iubiri de

început.

de niciun somn pângărită,
marea
aleargă încoace si-n colo
spre
al împăciuirii ţărm.

sfâşiere de stânci;
seminţe de fulgere risipite pe solzi argintii de ape;
soarele Sulmonei ochii pleacă, mângâiat doar de

tainicul dor.

coloane de aripi se deschid deasupra corabiei;
migraţia alcionilor inundă cerul;
talazuri-
răsturnate din amfora exilului,
îngustează drumul.

douăsprezece noduri la batistă,
douăsprezece suspine,
douăsprezece spaime
la pieptul poetului.

alungat de Imperiu,
vine pe intuneric,
pe drumuri cărunte
la
Pontul Euxin.
un astru strălucitor
are zidit
pe
frunte.