1. Întreaga logică geopolitică în regiune va consacra îngheţarea unui conflict care va consfinţi un nou tip de relaţie între UE şi Rusia. Vladimir Putin îşi vede confirmat, parţial, status quo-ul în arealul de influenţă istorică al defunctei Uniuni Sovietice, în timp ce Occidentul european se mulţumeşte cu evitarea, să sperăm (!), a unui război extrem de păgubos la graniţele sale, care ar fi putut degenera oricând într-o confruntare armată Est-Vest. Pericolul nu a trecut de tot, însă.
2. Merkel şi Hollande vor fi consideraţi artizanii păcii şi îşi vor consolida prevalenţa în interiorul Uniunii, bifând o victorie diplomatică importantă, care le va aduce beneficii evidente şi pe planul politicii interne. Un posibil premiu pentru pace nu este exclus.
3. Ucraina iese cel mai prost din întreaga situaţie. Chiar dacă evită un război devastator, Acordul de la Minsk oferă Kiev-ului mărul otrăvit al unui deficit de securitate major şi o problema teritorială similară cu cea pe care o are Moldova pe relaţia cu Transnistria. Poroşenko va fi aplaudat, pe de o parte, pentru că a contribuit major la semnarea acordului de pace şi va fi huiduit pentru că a cedat în faţa separatiştilor. Ucraina nu se va putea alătura Uniunii Europene sau NATO, având în ogradă un conflict îngheţat. Nici Uniunea şi nici Pactul Nord Atlantic nu importă asemenea stări de fapt, din motive de securitate evidente. În atari condiţii, Kiev-ul va rămâne în „zona gri”, o zona de demarcaţie între influenţa politică, militară şi economică a Moscovei şi cea a Occidentului. Altfel spus, Euromaidanul nu îşi va fi atins scopurile, iar Ucraina pierde şansa intrării în Europa unionistă şi în sistemul de securitate vest-european.
4. Din perspectiva relaţiei cu NATO şi cu UE, România contabilizează bile albe, dar va avea de reconstruit – dacă presupunem că a construit ceva anterior… – relaţia cu Moscova. Perspectiva confirmată a amplasării celor două comandamente NATO pe teritoriul nostru nu va avea darul să relaxeze dialogul dintre Bucureşti şi Kremlin. Va fi nevoie de elaborarea unei strategii extrem de realiste şi de inteligente în chestiunea rusă… Pe de altă parte, este clar că, în regiune, doar Polonia şi România sunt considerate de către partenerii occidentali piloni strategici de încredere în ecuaţia geopolitică Est-Vest. Rămâne de văzut dacă Bucureştiul va şti să fructifice această poziţie.
5. Statele Unite ale Americii au înregistrat un recul diplomatic în chestiunea Ucraineana, lăsând Europei responsabilitatea rezolvării acestuia. UE şi SUA nu au reuşit să cânte la unison nici de această dată, aşa cum nu au reuşit nici la izbucnirea conflictului, ceea ce a convenit şi convine de minune administraţiei de la Kremlin. Aşa cum scriam anul trecut în analiză, „SUA şi UE cântă pe două voci aria ucraineană”, dar şi acum câteva zile, o atitudine schizofrenică a Occidentului nu poate decât să îl încurajeze pe Vladimir Putin în continuarea aventurii sale ucrainene, iar pericolul escaladării conflictului şi răspândirii acestuia devine aproape palpabil în lipsa unei demonstraţii de unitate a ţărilor democratice.
6. În cazul în care Acordul de la Minsk nu se va putea pune în practică şi războiul din Ucraina se va extinde, şansele că el să se regionalizeze sunt extrem de palpabile, iar România nu va putea evita, din nefericire, implicarea într-un atare eventual conflict militar.
Cvasi-esec spun doar cei care isi doresc razboi si sa arunce Ucraina in aer pe razboi non-stop!
Altii spun ca Armistitiul e un succes, gandindu-se la pace! Vad ca nu toata lumea vrea pace in Ucraina, ci cat mai multi morti!
> sansele sa se regionalizeze conflictul sunt palpabile
adica voi credeti ca si Romania va intra in razboiul asta terorist?!? pe ce planeta traiti?
isterizarea populatiei in Romania de catre mass-media, acoperirea coruptiei si scandalurilor de coruptie, sperierea populatiei, este o crima. Nu exista nici o umbra de moralitate in aceste cuvinte!
@Puscasu Vlad
> Cvasi-esec spun doar cei care isi doresc razboi si sa arunce Ucraina in aer pe razboi non-stop!
Oamenii pot să spună că este un succes, cvsi-succes sau eşec pentru că aşa cred ei. Iar ce cred sau spun ei nu are absolut nicio influenţă asupra evenimentelor.
Sau dl Puscasu Vlad crede că dacă va repeta la nesfârşit că armistiţiul semnat pe 11 febr. va fi un succes!, va fi un succes!, va fi un succes! …, atunci neapărat aşa va fi??!!
Iată opinia lui A. Illarionov (http://aillarionov.livejournal.com/787789.html)
– singurul rezultat pozitiv – (eventuala!) încetare a focului
– în rest, Putin a căpătat tot ce a vrut
– fără să-şi asume vreo obligaţie
– numai Ucraina (victima agresiunii) şi-a asumat obligaţii
– aceste obligaţii sunt garantate de Franţa şi Germania
Putin şi independentiştii n-au obligaţii, numai drepturi pe care Ucraina va trebui să asigure/garanteze/furnizeze. De exemplu finanţarea de către Ucraina a tuturor măsurilor pe care independentiştii le vor lua
Comparaţia între acordul vechi (5 sept 2014) şi cel nou : http://aillarionov.livejournal.com/788744.html
Au dispărut obligaţiile independentiştilor, au apărut nou obligaţii pentru Kiev.
[Mod.: vă rog să acordaţi mai multă grijă scrisului – este greu de înţeles ce scrieţi.]
Cum puteti afirma asa de usor ca Putin in rusia
Nu a pierdut nimic si a castigat totul? Cate zecide miliarde euro au pierdut oligarhii de la sanctiuni internationale?
Apoi cum se face ca in europa mai toata lumea vorbeste de pace in timp ce america si Cnn zbiara cu razboiul?
Cand afirmi ceva bazeaza te pe ceva palpabil si acel ceva este evidenta faptului ca unele televiziuni nu vor pacea si isterzeaza populatia in ciuda pacii si armistitiului semnat la minsk.
Putin nu a capatat nimic din ce a vrut.
El vrea toata ucraina si refacerea granitelor din anii 80 .
Apoi alta problema ca inca e strans de sanctiuni internationale si problema prabusirii rublei embargo si saracie.
Acest razboi terorist e o problema majora in europa iar vinovatii nu pot fi x sau y deoarce parerile synt impartite in europa.
Iar partizanat politic in favoarea lui x sau y
Nu poate duce la credibilitate sau adevar cu atat mai mult cu cat exista dovezi destule de crime cintra umanitatii a unora sau altora.
Deci impartialitatea este cea mai buna dovada de buna credinta
@puscasu vlad
> Apoi cum se face ca in europa mai toata lumea vorbeste de pace in timp ce america si Cnn zbiara cu razboiul?
Poate pentru că în SUA mai mulţi oameni îşi dau seama că Rusia a comis asupra Ucrainei o agresiune caracterizată, absolut nejustificată, iar asta este doar începutul.
> unele televiziuni nu vor pacea si isterzeaza populatia in ciuda pacii si armistitiului semnat la minsk.
La Minsk nu s-a semnat nicio pace. Şi nici nu este primul armistiţiu semnat la Minsk. Primul n-a ţinut nici 3 zile. Nu cred că acesta va duce la o pace trainică şi mă tem că asta se va vedea rapid.
> Putin nu a capatat nimic din ce a vrut. El vrea toata ucraina si refacerea granitelor din anii 80
Credeţi că asta voia să obţină acuma la Minsk? 🙂 🙂 Citiţi referinţa pe care v-am dat-o şi veţi vedea. De altfel Putin este singurul care a ieşit de la convorbiri zâmbind hâtru şi mulţumit. Ceilalţi erau negri la faţă.
Observatorii atenţi au remarcat că Putin n-a semnat acordul de armistiţiu şi de aceea nici Merkel, nici Holland şi nici Poroşenko nu l-au semnat nici ei.
> Acest razboi terorist e o problema majora in europa iar vinovatii nu pot fi x sau y deoarce parerile synt impartite in europa.
Interesantă logică : nu există vinovat deoarece părerile sunt împărţite !!
> Deci impartialitatea este cea mai buna dovada de buna credinta
Dacă d-ta personal eşti incapabil să judeci situaţia, nu înseamnă că alţii sunt lafel de neputincioşi.
Conflictul din estul Ucrainei este rezultatul unei acumulări de evenimente, unele cu o istorie foarte veche, altele mai recente (Mitul Rusiei Kievene v. înfometarea ucrainenilor la ordinul lui Stalin, ca să citez numai două elemente). În acest conflict, Ucraina ar dori un ajutor masiv al Occidentului, în condițiile în care, în ultimii 25 de ani, a fost o nouă URSS, dar mai mică, lucru vizibil și în interviurile luate tinerei generații, la fel de naționaliste și de intolerante care și omologii lor din Rusia.
România ar face o imensă greșeală să se implice în acest conflict ori să țină partea Ucrainei, ca să mă exprim așa. Este adevăreat că Ucraina a acumulat teritorii după război nu prin politica ei, ci prin a Moscovei. Da, numai că nu a dat niciun semn că ar dori să discute cu vecinii despre situația moștenită.
Sigur că Putin a fost singurul care a ieșit zâmbitor și fresh după o noapte obositoare, vă așteptați cumva să iasă cu coada între picioare? Serios? Aveți vreun exemplu în ultima mie de ani când adversarii Rusiei reușesc să o îngenuncheze? Recitiți istorie și aflați cum se construiește și cum se menține un imperiu. Încercați să eliminați ura și pizma în analiza politică, nu faceți decât să vă amplificați complexele, nu să găsiți soluții.
@Johnny Walsh
Înţeleg : de vină este victima !
Iar ca bonus, agresorul are dreptul la o apreciere pozitivă : nu poate fi „îngenuncheat”…
Mie îmi repugnă imperiile şi metodele necesare pentru a le construi şi menţine. Eu ader la concepţia liberală a statului, nu la cea imperială. Şi judec evenimentele din acest punct de vedere.
@ Alexandru Leibovici
Concluzia dv. este eronată, o puteți și argumenta? cu asemenea „argumente” oricine poate trage orice concluzie vrea din orice afirmație care are impresia că nu-i convine.
Nici a doua propoziție nu o puteți argumenta. Sau o puteți? Care bonus? Care drept? Care apreciere? Despre ce sau despre cine vorbiți?
De acord cu a treia afirmație, și mie îmi repugnă imperiile, dar acest lucru nu este suficient pentru a lupta împotriva lor. Și eu ader la o concepție liberală, numai că aici nu se aplică concepția liberală sau, mai exact, nu se aplică în sensul clasic al cuvântului. Se aplică în cel pragmatic: re dreptate cine are puterea.
Dv. cultivați abordarea „că bine să fii anti-rus”. Vă reamintesc că și Napoleon și Hitler au fost anti-ruși, dar acest lucru nu le-a folosit prea mult, din contra. Dv. la ce vă folosește?
Vă recomand să nu mai trageți concluzii eronate din ignoranță. Nu vă folosește nici dv. nici cititorilor.
Poate nu am fost suficient de clar: Ucraina NU este un stat democratic, NU a demonstrat prin nimic, în ultimul sfert de secol, că ar fi altfel. Ucraina este un stat cu un mare clivaj social, cultural și de mentalitate, are o aversiune față de ruși, în general. Ucraina, prin toată politica sa, este o URSS la scară mai mică, este moștenitoarea unor rapturi teritoriale de care vrea să scape spunând că sunt opera lui Stalin (… „dar bine a făcut, că ne-a dat teritoriu, noi ne facem însă că nu știm”). În conflictul Ucraina-Rusia nu se confruntă o democrație cu un imperiu, se confruntă două structuri nedemocratice. Se vede cu ochiul liber cine sunt „separatiștii” din estul Ucrainei: traficanții din zona de frontieră, infiltrați – de peste un secol – de ofițeri de informații ruși, cei care fac jocul de frontieră (trafic de arme, țigări, alcool, droguri, prostituate…). Rusia îi folosește ca divizie a 5-a.
Acest conflict a fost exploatat ori a dorit să fie, de „unii”, nu spun cine (mi-e frică) pentru a încerca slăbirea Rusiei. Naivitate… Polonia, de ex., a sperat că va putea crea un mare front slav în estul U.E., evident cu Polonia pe post de șef. S-ar putea ca Polonia să plătească scump un asemenea vis.
Pe scurt și ca să nu plictisesc: nu este nimic, dar absolut nimic democratic în Ucraina ultimului sfert de secol. Ar putea fi? Da, ar putea fi, mi-e teamă însă că la Kiev se gândește profund nedemocratic, ei ar dori să folsească NATO și U.E. pt a-și satisface poftele teritoriale și la vest, și la sud, și la est și la nord. A afirma că Ucraina este o silfică democratică agresată de balaurul rus nu ține la o analiză minimal atentă, astea-s clișee ieftine.
Pentru români și pt România, Ucraina este un stat agresor care, de 25 de ani, nu numai că nu a schițat cel mai mic gest de prietenie, a fost, din contra, un stat agresiv, arogant și antiromânesc. Faptul că Poroshenko a schițat 3 vorbe în română la nu știu ce discurs e fentă ieftină, nu ține… vrem dovezi mai clare de democrație, de bună vecinătate. Față de ucrainenii din Maramureș, România a făcut mult mai mult decât au făcut alte țări pentru minoritățile lor. Unde, în Europa asta mare, civilizată și democrată, o populație pierdută în zonă de munte, departe de lume, există școli mai bine puse la punct decât în satele ucrainene din România? Adesea în stare mult mai bună decât în zone urbane.
Cei care vorbesc de Ucraina democratică nu știu ce vorbesc, habar nu au de realitate, repetă clișee ieftine auzite pe nu știu unde…
Dacă aș fi președintele României, nu aș anunța că mă duc la Kiev curând, aș aștepta să văd un gest de minimală prietenie de la Kiev, dar nu vorbe, prietenie concretă, reală…
@Johnny Walsh
> Concluzia dv. este eronată, o puteți și argumenta? cu asemenea „argumente” oricine poate […]
Eu am tras concluzia că, în ochii dv., vinovatul conflictului este Ucraina. Să vedem dacă am (avut) motiv să trag această concluzie.
Este un fapt incontestabil că conflictul din estul Ucrainei este rezultatul atacului din februarie 2014 al Rusiei lui Putin contra Ucrainei, stat suveran, căreia i-a smuls Crimeea, apoi a instigat şi alimentat cu arme şi personal o mişcare separatistă în est.
Dv. scrieţi că „Conflictul din estul Ucrainei este rezultatul unei acumulări de evenimente”, vechi de sute de ani, plus mai recente, dar nu citaţi cele din ultimele 12 luni. Mai departe, reproşaţi Ucrainei că oamenii de acolo sunt naţionalişti şi intoleranţi. Şi îi mai reproşaţi că nu s-a oferit voluntar să dea înapoi nişte teritorii.
Deci în acel comentariu:
(a) nu găsiţi nimic de reproşat lui Putin,
(b) iar ce reproşaţi Ucrainei nu poate justifica atacul brutal din ultimul an
Într-adevăr, o asemenea intervenţie ar fi fost justificată numai dacă Ucraina ar fi atacat mai înainte Rusia, sau dacă în Ucraina ar fi avut loc un genocid. Or reproşurile pe care le aduceţi Ucrainei nu sunt din aceste categorii.
Din aceste două motive, (a) şi (b), am dedus că, în ochii dv., vinovatul conflictului este Ucraina. Prin cele de mai sus v-am furnizat argumentele pe care mi le-aţi cerut pentru prima afirmaţie a mea.
În cele două comentarii ulterioare, dv. faceţi exact acelaşi lucru ca şi în primul :
(1) niciun cuvânt despre agresiunea lui Putin (decât că oamenii de proastă calitate pe care îi foloseşte … sunt ucraineni!)
(2) noi reproşuri contra Ucrainei:
– nu este stat democratic
– există clivaj social, cultural și de mentalitate, are o aversiune față de ruși
– Ucraina este o URSS la scară mai mică
– moștenitoarea unor rapturi teritoriale
– la Kiev se gândește profund nedemocratic
– etc., etc.
Dar, domnule Walsh, nici astea nu sunt racile de genul celor care ar putea justifica violul integrităţii teritoriale a Ucrainei. Ucraina are drept la suveranitate şi integritate teritorială chiar dacă nu este „o silfică democratică”, ca să folosesc expresia dv.
În rezumat: toate aceste probleme gravisime de care suferă Ucraina (nu contest şi nu confirm afirmaţiile dv.) nu justifică acţiunile lui Putin.
La chestia cu „bonusul” voi reveni după ce terminăm ce cele de mai sus. Precum şi la afirmaţia dv. „ei ar dori să folosească NATO și U.E. pt a-și satisface poftele teritoriale și la vest, și la sud, și la est și la nord” („ei” sunt guvernanţii de la Kiev, bănuiesc…)
O conferinţă a lui Timothy Snyder la Universitatea Carolină din Praga, la începutul lui februarie, despre conflictul din Ucraina. Ţine cam 1/2 ore din momentul dat, dar şi partea de întrebări/răspunsuri este interesantă.
https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=yoUkoGn7cRU#t=28m00s
(nu sunt neapărat de acord cu toate părerile lui).
Scrie un cititor într-un săptămânal elveţian:
„Putin nu este, desigur, un ‘pur democrat’, dar trebuie să analizăm faptele mai îndeaproape. Este evident că puciul contra lui Ianukovici a fost plănuit de NATO şi de SUA cu mult înainte, cu scopul de a plasa la putere un preşedinte fascist. După cum era prevăzut, Poroşenko acţionează în interesul NATO/SUA care încearcă să-şi extindă teritoriul (Ucraina este bogată în resurse) şi să slăbească Rusia. În final, provocându-l pe Putin, SUA pune în pericol fără scrupule întreg continentul. Iar un mic câştig suplimentar [pentru SUA] ar fi un al doilea Plan Marshall”
@Al Leibovici.
„Eu am tras concluzia că, în ochii dv., vinovatul conflictului este Ucraina. Să vedem dacă am (avut) motiv să trag această concluzie. ”
Cred că aveți probleme cu cititul și cu sensul cuvintelor. Nu era nevoie să scrieți un capitol de eseu ca să-mi arătați, scurt și clar, unde am făcut eu o asemenea afirmație. Faptul că ați scris un text de 5 ori mai lung decât al meu nu e un argument, eu aștept 2-3 rânduri cu citarea locului unde eu aș fi spus, ori măcar sugerat/insinuat, că Ucraina ar fi vinovată.
În partea a doua, folosiți cuvântul „reproșuri”. Iar folosiți termeni aiurea. Punctele menționate nu sunt reproșuri, sunt, din păcate, realități. Ultimul punct, că la Kiev se gândește nedemocratic, e iarăși o invenție ori o pseudodeducție. Îmi puteți argumenta însă contrariul, că Ucraina este exact pe dos decât am spus eu. Aduceți argumentele și vă voi crede. Dar, repet, argumente, nu citate aiurea și fără bază.
P.S. Evoluția evenimentelor din ultimele 2 zile arată foarte clar că am avut dreptate. Dv. nu cunoașteți, de fapt, situația din Ucraina, vă bazați pe clișee culese de pe net. Păi de pe net vă informați dv. despre asemenea subiecte grele? 99 % din informațiile de pe net sunt maculatură, material propagandistic și subcultură.
@Johnny Walsh
Nu aveţi dreptate, dar nu vreu să ne certăm pe (relative) mărunţişuri, ci să mergem la esenţă.
Decɨ: care credeţi dv. că este contribuţia lui Putin la situaţia din Ucraina?
Opinia mea am exprimat-o în comentariul perecedent, în paragraful care începe cu „Este un fapt incontestabil…”.
1. În toamna anului 2013 Ucraina se pregătește să semneze tratatul cu U.E.
2. Cu 1-2 zile înainte de ceremonie, bombă: nu-l mai semnează.
3. Lumea iese în stradă
4. Mor oameni. Fenomenul Maidan.
5. Referendum anunțat în mai pt alipirea Crimeei la Rusia; referendum se organizează mult mai repede (ați și uitat de Crimeea, nu-i așa? cum trece timpul, eheu, fugaces, fugaces, labuntur anni, și nici măcar nu a trecut un an!)
6. Alte zone din estul Ucrainei cer independența, revolte.
7. Kievul ordonă intervenția armatei. Conflictul durează luni de zile, bilanț: circa 5700 morți, mulți răniți, refugiați, distrugeri de miliarde de euro.
8. Minsk I și II. Calm și pace (aparentă?).
Cine a inițiat Maidanul? Am auzit un scenariu cum că serviciile secrete occidentale! Hai, măi oameni buni, chiar așa? Într-o Ucraină infiltrată până la gât de serviciile rusești, cu tot vârful politic pro-rus, aveau loc serviciile secrete occidentale? așa de tari sunt? Ia mai gândiți-vă un pic… cine are puterea să declanșeze revolte oriunde în arealul fost-sovietic? Și de ce a făcut acest lucru?
Păi cum poți modifica frontierele? Simplu: 1. prin discuții urmate de un tratat, iar dacă eșuează (au eșuat) 2. prin război. Ceea ce s-a și întâmplat. Să mai menționez în favoarea cui s-a modificat frontiera?
A știut Occidentul de jocul Moscovei? Hm… dv. ce credeți?
@Johnny Walsh
Înainte de a comenta eventual mesajul dv. de mai sus, v-aş ruga să precizaţi dacă expunerea dv. în 8 puncte a evenimentelor din Ucraina trebuie înţeleasă drept răspuns la vreun comentariu anterior, în particular la întrebarea mea „care credeţi dv. că este contribuţia lui Putin la situaţia din Ucraina?”.
De asemenea: „Hm… dv. ce credeți?” o adresaţi cuiva anume?
Nu este un răspuns, este o completare. E drept că m-ați întrebat ceva, dar anterior vă întrebasem eu și nu ați răspuns.
Hm… nu, nu este adresată cuiva anume, ce vă faceți să credeți că aș face o aluzie la cineva? Puteți însă răspunde.
Am urmărit, din îmtâmplare, nu programat, câteva discuții la diverse posturi de televiziune cu diverși actori politici: fostul președinte Băsescu, Vasile Dâncu, Ialomițianu (fostul min. de finanțe) etc. NIMENI, absolut nimeni dintre aceștia nu a exprimat alt punct de vedere decât cel avansat de mine mai sus: 99,9 % dintre români (ca să nu spun 100 %) nu au niciun fel de simpatie pt Ucraina.
Acest lucru este absolut firesc, așadar ceea ce am scris eu nu e nici teribilist, nici anarhist, pur și simplu așa simnt românii.
Aș mai putea adăuga faptul că este simplist să crezi că relația Kiev-Moscova ori orice altă relație de tip București-Kiev-Moscova se trasează pe linii simple bunul Kiev v. reaua Moscovă. De la București lucrurile se văd cu totul altfel decât, poate, din alte părți ale lumii.
Sper ca Iohannis să nu se întâlnească, în această fază, cu Poroșenco sau, dacă o face, să fie o vizită bine pregătită, în care partea română să vină cu lista clară de probleme. Dacă, din motive geopolitice, nu e cazul să mai toarne gaz peste foc, mai bine să nu se ducă. Așa cum spunea Băsescu zilele trecute (aici pot fi de acord cu el): România NU TREBUIE să se implice în conflictul ruso-ucrainean, România are o singură problemă majoră în zonă, relația cu Rep. Moldova și aducerea acesteia în grupul european; relații strânse cu Moldova; clarificarea statutului Transnistriei; armamentul de acolo etc. Or, după părerea mea, astea nu se dicută la Kiev, ci la Moscova.
Dacă îi e teamă să aibă o abordare directă și clară cu Kremlinul, așa cum au făcut toți președinții României în ultimii 25 de ani, va fi același președinte rutinier în materie de politică externă. Orice „bun român” îi vorbește de rău pe ruși și îi laudă pe occidentali. În context, Viktor Orbán mi se pare un politician tot mai interesant, de urmărit (atenție, domnule Leibovici, am spus „interesant” și „… de urmărit”, asta nu e o laudă; mă grăbesc să fac precizarea pt a nu vă lăsa să trageți concluzii imature).
@Johnny Walsh
> m-ați întrebat ceva, dar anterior vă întrebasem eu și nu ați răspuns.
La care întrebare doriţi să răspund eu în prealabil – astfel încât să puteţi răspunde dv. la a mea (asta : „care credeţi dv. că este contribuţia lui Putin la situaţia din Ucraina?”) ?
M-am referit la reacția mea la lungul, plictisitor de lungul dv text, acolo unde scriu „Cred că aveți probleme cu cititul și cu sensul cuvintelor. Nu era nevoie să scrieți un capitol de eseu ca să-mi arătați, scurt și clar, unde am făcut eu o asemenea afirmație. Faptul că ați scris un text de 5 ori mai lung decât al meu nu e un argument, eu aștept 2-3 rânduri cu citarea locului unde eu aș fi spus, ori măcar sugerat/insinuat, că Ucraina ar fi vinovată.”
Am fost cam grosolan, dar pe măsura analizei dv., fără niciun fundament. Acuma, serios, ce anume din textul meu v-a condus la concluziile acelea? Puteți cita?
@Johnny Walsh
> ce anume din textul meu v-a condus la concluziile acelea? Puteți cita?
V-am explicat deja ceva mai sus ce anume din textul dv. m-a condus la concluzia că, în ochii dv., vinovatul conflictului este Ucraina.
Am argumentat această concluzie – vă rog să recitiţi – constatând că în comentariile dv. anterioare vorbiţi exclusiv de lucrurile pe care le-a făcut Ucraina rău, dar nimic despre ce a făcut Putin, nu rău, ci FOARTE rău. În plus am mai comparat „răurile” respective şi am constatat că nici nu se compară. De aici am tras concluzia că, în ochii dv., vinovatul conflictului este Ucraina. Nu am spus nicăieri că aţi fi scris explicit asta, deci n-am ce cita.
Sper deci că aţi înţeles acum ce anume din textul dv. m-a condus la concluzia respectivă. V-ar fi uşor să-mi arătaţi că m-am înşelat, răspunzând totuşi la întrebarea pe care o repet pentru a treia oară:
care credeţi dv. că este contribuţia lui Putin la situaţia din Ucraina?
P.S. textul „lung, plictisitor” prin care vă răspundeam nu este „de 5 ori mai lung” decât al dv., ci numai cu 50% mai lung. Este exact cât trebuie pentru ca, dacă l-aţi fi citit cu atenţie, să nu trebuiască să repet acuma ce am scris atunci.
@Al Leibovici.
Eu cred cá nici nu citiți atent ceva, aveți un set de clișee prestabilite din care faceți copy-paste după chef. Nici a doua oară nu ați răspuns, doar v-ați argumentat în ce mod fluierați pe câmp, asta nu e explicația felului cum ați tras concluziile. vă repet, poate acum citiți mai atent: eu nu am vorbit acolo de vinovați. Dacă e să găsim vinovați, săpăm adânc în istorie, nu mă încumet, e temă de mii de pagini.
Subiectul analizei mele (mă rog, „analică” e cam mult spus) era simplu: încercam să spun (lucru neștiut, se pare, de românii din emigrație, departe de țară) că în România 100% dintre români nu au niciun fel de simpatie nici pt Ucraina și pt ucraineni, nici pt Rusia și ruși. Asta era tema. De unde până unde ați tras dv. concluziile alea poate, până la urmă, explicați. Este opinia, am repetat, împărtășită și de TOȚI politicienii români pe care i-am auzit eu. Acuma e clar care era tema textului? Vă e clar de ce v-am cerut explicații despre felul cum trageți dv. concluziile?
@Johnny Walsh
Domnule Walsh, văd că scrieţi orice numai ca să nu răspundeţi la întrebarea mea directă. Mi-aţi cerut să răspund în prealabil la o întrebare a dv. M-am conformat, expunând în rezumat răspunsul pe care vi-l dădusem cu vreo 2-3 săptămâni în urmă. Era vorba despre motivele care m-au dus la concluzia că în ochii dv. vinovatul conflictului este Ucraina.
Acuma îmi declaraţi că subiectul era cu totul altul, şi anume
Însă această din urmă temă aţi adus-o în discuţie abia acum două zile, deci nu asta era tema. (Vă daţi, sper, seama că afirmaţia că „100% dintre români nu au niciun fel de simpatie nici pt Ucraina” nu dovedeşte absolut nimic despre subiectele discutate – chiar dacă ar fi fost adevărată).
Eu nu ştiu, şi nu mă interesează, care este cauza unor asemenea manevre de substituire a temelor şi a tonului dv. iritat, dar eu nu mai intru în polemică cu dv. Eventual îmi voi expune poziţia faţă de afirmaţiile din comentariile dv., dar asta este tot, în polemică nu mai intru.
Da, corect, este TOTDEAUNA recomandabil să nu intri în discuție cu orice preț, mai ales când subiectul nu este bine stăpânit și exixtă tentația clișeelor în locul analizei.
Încă nu mi-ați răspuns la modul cum ați tras concluziile în inutil de lungul și foarte plictisitorul dv. text care începe cu vorbele „zEu am tras concluzia că, în ochii dv., vinovatul conflictului este Ucraina. Să vedem dacă am (avut) motiv să trag această concluzie. ” și tot ce urmează. Ce anume din textul meu anterior v-a făcut să faceți afirmațiile acelea, care nu au absolut nicio legătură cu ce scrisesem eu.
Dar, presupun că dacă nu ați răspuns până acum nu o veți mai face de acum încolo, ceea ce mi se pare o decizie corectă.
Moise Guran, în emisiunea de aseară, a analizat, la un moment dat, și o posibilă evoluție a situației din Ucraina. În general, d-l Guran face analize pertinente, aceasta este un bun exemplu. Pe foarte scurt, un posibil scenariu este extinderea ocupației ruse pe tot litoralul nordic al Mării Negre până la brațul Chilia al Dunării și cu folosirea forțelor din Transnistria pe post de forță de șoc. Acest lucru se leagă de afirmația lui Băsescu din ultimul lui interviu: România trebuie să facă eforturi pentru a nu avea frontieră directă cu Rusia.
Analiza lui Guran, coroborată cu ce spunea Băsescu și cu alte informații „citite” atent ne arată adevărata dimensiune a situației și îmi confirmă analiza: conflictul din Ucraina a fost declanșat intenționat de Kremlin ÎMPREUNĂ cu politicienii ucraineni (Ianukovici și echipa lui) pentru a permite, prin tăvălugul evenimentelor, modificări de frontieră. Este ceea ce s-a și întâmplat și nu cred că evenimentele se vor opri aici. Am sugerat și care este calea: dialogul direct, clar, cu cărțile pe față, între București, Moscova și Kiev, cu sprijinul Germaniei și al Franței. Este ceea ce au încercat Merkel și Hollande la Minsk și, deocamdată, au reușit.
Această analiză a lui Moise Guran este un bun exemplu de analiză de tip scenariu, wild card, sobră, pe date și pe fapte, pe precedent. Moise Guran este între extrem de puținii analiști economici și financiari pe care îi are România de azi. Ca el numeri pe degete, poate, alți 1-2-3.
Eu m-aș bucura dacă și eu și Guran ne înșelăm în analize, m-aș bucura sincer. Cei care s-au uitat la emisiune vor înțelege, poate, de ce am scris și repet: NU vă încredeți în Ucraina, NU vă încredeți în politica ei. Sunt parșivi, naționaliști și șmecheri. Polonia s-a aruncat cu capul înainte, ca adesea în istoria ei amară. La întâlnirea Tusk-Obama de zilele trecute am putut vedea un domn Tusk palid, speriat, care abia putea să îngaime niște fraze.
Johnny Walsh scrie:
> Cei care s-au uitat la emisiune vor înţelege, poate, de ce am scris şi repet: NU vă încredeţi în
> Ucraina, NU vă încredeţi în politica ei. Sunt parşivi, naţionalişti şi şmecheri.
Eu m-am uitat la partea relevantă din emisiune (http://www.biziday.ro/2015/03/11/biziday-miercuri-11-martie-2015/, minutele 30:10-33:20) şi nu am înţeles cum rezultă concluzia „NU vă încredeţi în Ucraina […]”.
Guran nu vorbeşte deloc de politica Ucrainei, numai de posibilele scenarii ale Rusiei de cucerire a unor noi părţi din Ucraina, chiar până la graniţele României, fapt pe care îl consideră îngrijorător. Şi atunci de ce avertizaţi împotriva Ucrainei şi nu a Rusiei? Şi încă cu referire la M. Guran?!
Găsesc surprinzătoare această concluzie, dar poate n-am ascultat eu atent ce spune Guran… deşi am ascultat de vreo trei ori. Deci: ce mi-a scăpat din spusele lui Guran?
Posibil să vă fi scăpat, în general dv. citiți ce vă convine dintr-un text și rețineți, aleator, ce pică la buzunar. Dar, fiind o chestiune de stil, este problema dv. Dv. refuzați, de asemenea, să acceptați ideea că, în România, pur și simplu românii nu-i plac nici pe ruși, nici pe ucraineni, și aceasta într-un procent covârșitor. Guran exprima, relativ reținut, dar clar, un asemenea punct de vedere (nu putea fi prea exuberant, e TVR și acolo trebuie să fii mai neutru un pic).
Mi-a căzut sub ochi, căutând aleator prin fișiere mai vechi, traducerea abreviată a unui articol din Der Spiegel, scris prin toamna lui 2009 și semnat de Uwe Klussmann, Matthias Schepp și Klaus Wegrefe. Din păcate, traducerea nu menționa nr din Spiegel de unde s-a extras, dar presupun că este undeva de prin sept-nov. 2009. Articlul ar suna, în traducere, „și-a încălcat Occidentul promisiunile făcute Rusiei?” Foarte pe scurt, da: autorii analizează fenomenul căderii Zidului Berlinului și situația post-cădere, existența celor două Germanii o perioadă după cădere și, în general, euforia momentului. În acest context, politicienii occidentali au repetat promisiunea că NATO nu se va extinde spre est; alții neagă acest lucru. Căutați articolul și puneți-l aici, în original, să vedeți cât de interesant este. Sau… nu cumva Der Spiegel este „de stânga”?
@Johhnny Walsh
1. Ce a spus Guran?
> Posibil să vă fi scăpat
Nu, nu mi-a scăpat. Faptul că am avansat-o ca o ipoteză era un efect retoric.
Aşteptam să-mi arătaţi dv. unde şi cu ce cuvinte a spus Guran ceea ce-i atribuiţi. Este vorba de o secvenţă de mai puţin de trei minute! Nu era aşa de greu ca, în timp de cele două săptămâni care au trecut, să o reascultaţi şi să veniţi cu dovada. Dar dovada nu există şi de aceea nici două săptămâni nu au fost suficiente…
În schimb îmi ziceţi:
> dv. citiţi ce vă convine dintr-un text şi reţineţi, aleator, ce pică la buzunar
probabil în ideea că atacul (la persoană!) este cea mai bună apărare. Vă înşelaţi, nu este. Din contra.
2. Simpatiile românilor în conflictul ruso-ucrainean
> Dv. refuzați, de asemenea, să acceptați ideea că, în România, pur și simplu românii nu-i plac nici pe ruși, nici
> pe ucraineni, și aceasta într-un procent covârșitor.
V-am răspuns deja că „Vă daţi, sper, seama că afirmaţia că ‘100% dintre români nu au niciun fel de simpatie nici pt Ucraina’ nu dovedeşte absolut nimic despre subiectele discutate – chiar dacă ar fi fost adevărată”.
3. Articolul „și-a încălcat Occidentul promisiunile făcute Rusiei?”
Iată-l aici, în engleză.
Autorii zic că: „documentele nou descoperite [2009] în arhivele occidentale sprijină acuzaţia Rusiei”.
Din păcate alţii, bazându-se pe aceleaşi documente nou descoperite afirmă contrariul: v. de exemplu aici şi aici.
Şi atunci ce facem? Doriţi să examinăm argumentele şi să discutăm care sunt mai convingătoare?