in faza intaia ni se taie cordul
ca sa nu mai simtim durerea
nici tactul unui quartet de coarde

in faza a doua ne asezam goi la masa de scris
ca sa ne vedem mai bine degetele
pline de indoieli
si cutele oboselii de dupa postmodernism

in curte te asteapta o banca subreda
si halatul celor incurabili
dragostea cica nu are leac
si nici scapare nu e

mai e o ultima scena
cea din gara la sfarsit de viata
cand fanfara canta valsuri triste
iar logdnica isi cauta batista
in buzunar gaseste poza soldatului
si o floare uscata din
livada lor cu visini..