CERŞETORUL
Cerşetorul
îşi ascunde umil
palmele-n surtucul peticit.
Buzele, prune uscate
ce stau să cadă de pe ram,
inima, un ghem de calţi
bătut de vânt neâncetat!
Nu mai are voinţă,
nu mai are credinţă,
are doar foame
şi sete şi-un dor de căldură neâncetat
Priveşte cu jind
la minunata vitrină,
priveşte, doreşte,
dar cine-l serveşte?
Udat e de ploaie,
bătut e de vânt şi de soartă,
sărman cerşetor,
umilă şi plăpândă făptură,
blestemat în chinuri să moară
chiar în astă seară!
Moarte izbăvitoare,
moarte de seară,
ce vine să răzbune
sclipiri de rubin
din ochii goliţi de un mare chin!
rodica cernea
19.11.2007