EU TOT MAI SPER!
Sunt un orfan
şi-mi plâng de milă,
sunt un orfan şi-s fără vise.
Admir frumoasa zi
dar înăuntrul meu
e gol şi frig şi-ncrâncenare,
de ce-i aşa, îmi spui tu oare?
Avut-am eu o mamă?
Avut-am eu un tată?
Fraţi, surori, v-aţi risipit în zori?
Dacă dorit n-am fost,
că m-aţi născut, avu vreun rost?
Si dacă m-aţi iubit,
de ce m-aţi părăsit?
Am ochi albaştri ca cerul cel senin
şi bucle blonde, ca îngerul divin!
Cu duioşie adesea sunt privit,
vă-ntreb, în casa voastră, eu, de ce nu sunt dorit?
Sunt ca un mugur , ce-aşteaptă primăvara
să se deschidă-n zori
si să vă dăruiască frumuseţe de culori!
Sa scap de gol şi-ncrâncenare,
atâta doar aş vrea,
se poate oare?
Se va găsi şi pentru mine
o mamă care să mă poată ţine?
O mamă ce duios să îmi zâmbească
şi blândeţe să îmi dăruiască?
Eu tot mai sper,
şi-aştept mereu….
se va găsi
şi pentru mine-o zi?
Cu dimineţile senine şi de iubire pline?
Eu tot mai sper,
şi-aştept mereu….
rodica cernea
20.11.2007