ACUM.TV

New York Times a aflat: Ministerul Justiţiei şi-a încheiat investigaţia federală privind împuşcarea lui Michael Brown în localitatea Ferguson, Missouri, ajungând în substanţă la aceeaşi concluzie ca Marele Juriu local care decisese să nu aducă acuzaţii poliţistului Darren Wilson.

[ACUM a relatat cazul aici; v. şi comentariile la acel articol/n.red.]

Să repet: Ministerul Justiţiei, acel care este condus de Eric Holder, a studiat cazul şi a decis că probele indică că împuşcarea lui Michael Brown de către poliţistul Wilson era justificată.

Acest fapt nu constituie de fapt o surpriză. Când procurorul local Robert McCulloch a anunţat decizia Marelui Juriu de a nu-l inculpa pe poliţist, el a subliniat cu insistenţă că anchetatorii federali au avut acces la exact aceleaşi probe ca şi cei locali, ceea ce a fost felul său de a-şi exprima încrederea că aceştia vor ajunge la aceleaşi concluzii. Relatarea din New York Times confirmă acest fapt: „Ancheta federală nu a identificat fapte care să difere semnificativ de probele care au fost date publicităţii de către autorităţile statului Missouri la sfârşitul anului trecut”.

Printre aceste fapte NYT citează: „Dl. Wilson a declarat anchetatorilor că dl. Brown l-a luat la bătaie prin fereastra maşinii acestuia de poliţie şi a încercat să-i apuce pistolul, o relatare care este confirmată de vânătăi şi de probe ADN”. Apoi: „Deşi unii martori afirmau cu tărie că dl. Brown avea mâinile ridicate [în momentul când poliţistul Wilson a tras/n.tr.], o parte din ei s-au retractat, iar alţi martori au sprijinit versiunea poliţistului”.

S-o lăsăm baltă atunci. Toate poveştile despre „nu trage, am ridicat mâinile”, sau implicaţia că Brown a fost împuşcat deoarece pentru poliţie viaţa negrilor este neimportantă, toate aceste au fost complet demontate. Iar Eric Holder va trebui să vizeze acest raport.

Ce rămâne atunci din varianta cu rasismului poliţienesc care se manifestă în toate? Ei bine, mai este pendentă „o investigaţie mai largă a Ministerului Justiţiei pe linia drepturilor civile privind alegaţiile asupra interpelărilor discriminatorii în circulaţia rutieră”. Deci asta e!

Oricum, a venit momentul scuzelor – din partea fiecărui activist şi jurnalist (dar este acelaşi lucru) care şi-a însuşit varianta simplistă „nu trage, am ridicat mâinile” şi a împrăştiat-o înspre cele patru vânturi pe baza unei mărturii false; din partea tuturor celor care au respins în mod arbitrar relatarea poliţistului ca fiind absurdă şi incredibilă; din partea celor care au susţinut cu încăpăţânare teoria mai generală care îi calomniază pe poliţiştii din toată ţara că ar fi rasişti asasini.

Aceştia nu trebuie să ceară scuze pentru eventuala jenă pe care le-aş fi privocat, sau pentru că încerc să le „vând” sfatul meu asupra felului cum pot fi evitate în viitor dezastrele de acest gen. Ar trebui să-şi ceară scuze deoarece, dacă vor ca alţii să fie ţinuţi responsabili pentru acţiunile lor, ei trebuie să se asigure că sunt responsabili pentru acţiunile lor proprii.

A venit deci vremea scuzelor. Iar coada trebuie să se formeze, aşa cum s-ar cuveni, pe partea stângă…

Robert Tracinski, 22 ianuarie 2015

Preluat cu permisiunea autorului din publicaţia The Tracinski Letter

Acest articol a fost publicat vineri, 23 ianuarie 2015 la rubrica Opinii.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.