Din 1963 pana in 2003, fluctuatiile masei monetare M2 si ale inflatiei in SUA au fost corelate slab, dar mediile fluctuatiilor per decada au fost corelate mai puternic (Sursa: Fed si Biroul de Analiza Economica al SUA). Asta explica de ce tari care nu au facut o reforma puternica la nivel macroeconomic ca Romania si Rusia, nu pot stabiliza inflatia pe termen scurt doar prin politici monetare. Asta inseamna totodata ca pe termen semestrial, chiar si anual, tinta de inflatie aproape sigur va fi ratata. Totodata, in SUA, rabufnirea inflatiei in anii 70 a fost generata de o crestere puternica a masei monetare. In conditiile in care contul de capital este deschis, BNR nu poate vizualiza o crestere a cererii agregate de bani decat daca are un sistem de computere puternic care sa vada in orice moment pozitia zilnica a tuturor schimburilor valutare efectuate de banci si societati de brokeraj, ceea ce ma indoiesc, sau daca toate cererile de schimburi valutare care depasesc 5 milioane Euro si nu sunt investite pe piata de capital instantaneu, sunt executate cu o intarziere de 2 zile lucratoare. In concluzie variabila principala a politicii economice nu este M2, fluctuatiile mari ale acesteia fiind periculoase, ci deficitul bugetar, acesta fiind mai putin periculos (vezi derapajele recente ale Italiei care nu au fost penalizate drastic de UE). Acum corelarea deficitului bugetar cu o structura de echitate fiscala este o treaba complexa si mai mult ca sigur va demonta taxa unica. Deci excedentul bugetar realizat in conditiile taxei unice are o valoare simbolica si nu ajuta pe nici un participant de greutate mijlocie sau mica la viata economica romaneasca.
In conditiile mutarii spre dreapta a curbei Phillips, pe termen scurt, datorita faptului ca estimari viitoare ale inflatiei sunt crescande, putem asista la asteptari viitoare de crestere continuarea exodului de forta de munca. Deci eforturile separate ale guvernului de a readuce forta de munca in Romania sunt ineficiente, ele trebuind a fi incluse in eforturile de reducere a ratei inflatiei si de crestere a salariilor. De ce cresterea salariilor in acest context este mai putin inflationista decat daca salariile nu ar creste? Politici anti-cartel in Romania nu exista si nu s-au aplicat. Consider ca o mare parte a firmelor sunt cel putin oligopoliste, bucurandu-se de marje de profit mari, ca dovada ca inflatia nu se poate reduce ca urmare a presiunilor inflationiste exercitate de firmele care vor sa-si mareasca cota de piata. Deci reducerea marjelor de profit ale acestora prin cresterea salariilor este de bun augur, altfel evolutia acestora din oligopoluri in monopoluri ducand in mod firesc la o forma si mai ineficienta de alocare a resurselor financiare, astfel cauzand stagflatie (somaj, inflatie si crestere economica mica ca urmare a barierelor de intrare puse firmelor mici si mijlocii). Deci chiar daca salariile sunt prea mari pentru nivelul de productivitate redus, problema monopolista a firmelor primeaza in acest caz. Totodata datorita preturilor mari ale activelor si preturilor de consum, chiar si din aceste salarii mari nu se poate economisi o mare parte pentru a trece la antreprenoriat de catre angajati in pasul urmator, ca urmare inca e nevoie de capitalurile nerezidentilor pentru a urni sectorul intreprinderilor mici si mijlocii.
Problema cartelurilor in economia romaneasca provine din urmatoarea situatie specifica economiilor romanesti si rusesti: comunismul a incurajat dezvoltarea mastodontilor industriali care trecuti in proprietate private creeaza monopoluri pe piata interna. O parte a acestora au fost lichidati, nemaiexistand, dar o parte au rezistat si au intrat in proprietate privata. Marimea acestora si cotele mari de piata detinute de acestea creaza aceste probleme. Ca urmare a imposibilitatii controlului preturilor pentru aceste intreprinderi, limitarea cresterii in continuare a acestora nu este o problema simpla.