ACUM.TV

Urmărind să ne lumineze în ce mod am fost agresaţi de Charlie Hebdo, cotidianul USA Today a publicat o „opinie contrară” a unui predicator islamist britanic, Anjem Choudary, pe care îl prezintă drept lector în Şaria, legislaţia islamică.

Şi ce lecţie limpede ne învaţă! Ne lămureşte de la început în toate cele, lăsându-ne să întrevedem esenţa totalitară a crezului islamist:

Contrar unei prejudecăţi răspândite, „Islam” nu înseamnă pace ci mai degrabă supunere exclusivă la ordinile lui Allah. De aceea, musulmanii nu cred în ideea libertăţii cuvântului, dat fiind că spusele şi acţiunile lor sunt determinate de revelaţia divină iar nu de dorinţele oamenilor

Deşi diferiţi musulmani pot înţelege în diferite moduri conceptul de libertate a cuvântului, chiar şi nemusulmanii care o acceptă adaugă că aceasta implică şi răspundere. Într-o lume care este din ce în ce mai instabilă şi nesigură, posibilele consecinţe ale insultării Profetului Mahomed sunt cunoscute atât musulmanilor cât şi nemusulmanilor.

Titlul pe care USA Today îl dă acelui articol este „Oamenii ştiu care sunt consecinţele”. Domnul Choudary – vedeţi dumneavoastră – nu ne ameninţă direct cu terorismul, dânsul ne lasă doar să întrevedem un încărcător… Iar dacă se întâmplă cumva ceva cu acest încărcător, ce păcat!

Decizia de a-l publica pe Choudary este cel puţin discutabilă, dat fiind faptul că i s-a oferit spaţiu într-un ziar naţional pentru a profera o ameninţare voalată cu terorismul. Pe de altă parte, argumentele sale nu sunt de genul care să convingă pe cineva care nu este deja convins, iar pentru ceilalţi este un semnal de alarmă pentru a le reaminti că islamiştii nu înţeleg libertatea sau drepturile individuale, şi nu au nicio reticenţă să ucidă pentru a-şi impune crezul întregii lumi.

Şi ştiţi ce? Încep să cred că poziţia lui Choudary conţine un sâmbure de adevăr! Oamenii trebuie să ştie care sunt consecinţele. Poate că aici are dreptate. Acţiunile au consecinţe, iar oamenii trebuie să fie consideraţi răspunzători pentru ele.

Cu singura deosebire că eu interpretez aceasta puţin altfel decât el.

De exemplu, dacă împuşcaţi o grămadă de caricaturişti şi redactori, vă vom vâna şi noi şi vă vom împuşca exact cum au făcut francezii cu fraţii Kouachi. Asta ca să se ştie care sunt consecinţele.

Dacă musulmani care locuiesc în occident nu fac bine să-şi educe copii în spiritul respectului pentru libertatea cuvântului şi dacă nu-i ţin cu stricteţe în frâu pe radicalii lor, atunci trebuie să se aştepte la replici, să se aştepte să fie priviţi cu suspiciune, chiar cu ură, să se aştepte să li se reproşeze atacurile săvârşite de alţi musulmani, mai apropiaţi sau mai depărtaţi. Este dur, foarte dur pentru ei, dar oamenii trebuie să ştie care sunt consecinţele.

Dacă cei care caută să îndoctrineze pe fanaticii islamici, cei care le justifică crimele şi îi incită la omor – oameni ca Anjem Choudary – se trezesc evitaţi, hăituiţi, închişi sau deportaţi, aceştia vor înţelege limpede care sunt consecinţele, nu-i aşa?

Dacă state străine sponsorizează atacuri jihadiste asupra occidentului, sau dacă militanţii islamici insistă că necesitatea de „supunere exclusivă la ordinile lui Allah” îi autorizează să pună mâna pe femeile „necredincioase” şi să le vândă în sclavie sexuală, atunci, ei bine, ar putea să constate că le cad în cap bombe occidentale sau că trupe occidentale parcurg oraşele şi satele lor, din casă în casă, ca să-i vâneze. Dacă vor începe atunci să vocifereze contra „imperialismului” occidental… ei bine, ar fi trebuit să ştie care sunt consecinţele.

Iar dacă unii din aceşti ticăloşi sunt prinşi, pot fi trimişi ei oare într-o închisoare izolată ca Guantanamo? Dacă au informaţii vitale, pot fi supuşi la înecare simulată (waterboarding) şi „interogatorii intensificate”? E o treabă urâtă, fără îndoială, dar… ce să-i faci, oamenii trebuie să ştie care sunt consecinţele, nu-i aşa?!

Vedeţi cât de eliberatoare poate fi această abordare?!

Choudary întreabă: „De ce atunci a permis guvernul francez ca Charlie Hebdo să continue să-i provoace pe musulmani, punând astfel în pericol viaţa cetăţenilor săi?

Am putea replica că de ce îi încurajează Anjem Choudary pe musulmanii radicali să continue să provoace occidentul, punând astfel în pericol viaţa adepţilor săi?

Aici cititorii mei vor obiecta că oameni ca Choudary se simt atât de cutezători tocmai pentru că deseori nu suferă nici un fel de consecinţe. Eu ştiu asta foarte bine. Atitudinea de ură de sine a stângii occidentale este că orice cultură şi orice crez are dreptul să-şi impună propriile valori, însă noi nu avem vreun drept s-o apărăm pe a noastră.

Mai mult decât atât, valorile pe care le apărăm sunt cele ale libertăţii individuale şi ale toleranţei. De aceea, în virtutea repulsiei noastre faţă de violenţa arbitrară şi faţă de pedeapsa colectivă, noi decidem să răspundem duşmanilor noştri cu mai puţină brutalitate decât cea cu care ne atacă ei. Dar apărarea libertăţii nu implică pacifism. Ea implică vigilenţă, şi implică responsabilitatea de a utiliza toate mijloacele legitime pentru a o proteja.

Deci poate că ar trebuie să facem ca generalul Charles Napier şi să spunem musulmanilor radicali: puteţi să încercaţi să vă impuneţi valorile, dar noi ni le vom apăra pe ale noastre.

Şi mai sunt şi alte câteva consecinţe de care nu trebuie să uităm, cele mai profunde consecinţe ale acţiunilor lor şi a lor noastre.

Noi ştim că, permiţând o libertate neîngrădită a cuvântului, se creează o societate plină de vitalitate, energie, inventivitate şi idei noi. Chiar dacă aceasta înseamnă că vom fi atacaţi, chiar dacă înseamnă că vor fi zile când vom suferi lovituri teribile şi vom avea pierderi dureroase, să rămânem liberi să gândim şi să trăim cum dorim noi mai mult decât compensează aceste pierderi. Putem de asemenea să constatăm că acele locuri în care este impusă supunerea completă faţă de crezul islamiştilor sunt locuri dominate de sărăcie, ignoranţă şi o jalnică, înapoiată slăbiciune. Este o lecţie pe care le-am dat-o ori de câte ori i-am înfruntat într-o luptă faţă în faţă, iar acest fapt poate să fie sursa reală a furiei lor.

Dacă suntem conştienţi şi de aceste consecinţe, vom avea certitudinea că este mai bine să luptăm decât să ne supunem.

Şi… ştiţi ce? Noi mai ştim că aceasta face ca valorile noastre să fie mult mai atrăgătoare decât ale lor, iar civilizaţia noastră mult mai puternică decât a lor. Atât de puternică, încât, pe termen lung, vom învinge în orice conflict. Şi cu cât mai puţin vom fi frânaţi de îndoielile toxice în dreptatea noastră, cu atât mai repede vom câştiga.

Prin urmare, domnule Choudary, noi cunoaştem consecinţele. Întrebarea este : le cunoaşteţi oare şi dumneavoastră?

Robert Tracinski, 9 ianuarie 2015

* * *

Preluat cu permisiunea autorului din publicaţia The Tracinski Letter

Despre autor:
Robert Tracinski şi-a obţinut licenţa în filozofie la University of Chicago. A lucrat ca analist financiar la firma de investiţii Morningstar, Inc. din Chicago. A trecut la activitatea de conferenţiar, editorialist şi comentator politic şi economic la Chicago Tribune, San Francisco Cronicle şi altele, precum şi la diferite rubrici TV cunoscute. Din 1996 publică The Intellectual Activist, devenită apoi The Tracinski Letter, o publicaţie online ce acoperă subiecte de politică, economie şi cultură.

Acest articol a fost publicat sâmbătă, 17 ianuarie 2015 la rubrica Opinii.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.