– Unde crezi că am fost ieri după masă? mă întreabă Menase cu aerul că-mi pregăteşte o surpriză plăcută. N-ai să ghiceşti! Am plecat cu Rozica pe la două după masă şi ne-am întors după opt…
– Habar n-am… La un picnic?
– Picnic în mijlocul săptămânii? zice Menase. În timpul slujbei? Am fost la o înmormântare.
– Vai de mine, dar cine a murit?
– Cred că o rudă de-a lui Strudelman, var de-al doilea sau cumnat de sora, nu ştiu precis…
– Cum adică, mă mir eu sincer, nu ştii cine e decedatul şi te-ai deplasat în mod special?
Menase îşi aprinde o ţigară şi răsuflă adînc:
– Exact aşa i-am spus eu lui Rozica. Ce să căutăm noi acolo dacă nici nu ştim despre cine e vorba? Problema e însă altă, mi-a răspuns ea: vrei să se supere Strudelman? Dacă ar fi fost altul, treacă meargă! Dar poţi să-l refuzi pe Strudelman? Un om atît de cumsecade..Adică la bar-mitva băiatului am putut să ne ducem, la nuntă fetei am putut să ne ducem şi la o ceremonie tristă, gata, nu mai putem? Chit că, între noi fie vorba, la petrecerile astea ne-am dus ca să nu se supere. Ştii cum vine: el m-a invitat ca să nu mă supăr că nu mă invită şi eu m-am dus ca să nu se supere el că nu mă duc.. Că e un efort, domnule. Dai la fiecare eveniment sărbătoresc cîte un cec neprevăzut în cheltuielile lunare şi dacă ai ghinionul să fie câteva obligaţii una după altă, e chiar o problema. O înmormântare, de ce n-aş recunoaşte, e mai convenabilă. Te costă numai drumul…
– Să nu fim meschini, Menase!
– Dar nu-s deloc… Au fost şi chestii plăcute. M-am întîlnit cu Iancovici, care şi-a făcut operaţie estetică la nas… Ne-am bucurat amîndoi. Apoi Ghezuntertoit ne-a povestit un banc politic, cică se întîlnesc un turc, un israelian şi un terorist. Turcul zice…
– Lasă asta. Vorbim de o înmormîntare… E trist!
– Bineînţeles. Nu-ţi mai spun ce surpriză, l-am văzut după ani de zile pe Alfonso, translatorul. Chiar l-am întrebat ce legătură are el cu Strudelmanii care sunt basarabeni. Că doar el e argentinian de origine poloneză. Şi ai să rîzi, el a trebuit să se prezinte la trei fără un sfert, la altă înmormîntare, dar a întîrziat, şi atunci a participat la ce a nimerit… În altă ordine de idei, Rozica a făcut rost de la o doamna de o reţeta de tort cu şase ouă în loc de opt, vasăzică o să avem şi ceva economie pînă la urmă. La întoarcere am intrat la cucoană asta, ea a insistat, stă în mijlocul Tel Avivului, o splendoare…
– În orice caz, e un eveniment trist…
– Fără îndoială! Să vezi numai ce-o să spună Simon Seinerovici, măgarul e rudă cu Strudelmanii şi nici măcar nu a făcut act de prezenţa. Un om civilizat nu face pe mortul în popuşoi la o ceremonie tristă. Un om civilizat îşi uită micile interese personale şi respectă doliul şi durerea aproapelui său. Nu poţi să stai numai în cochilia ta, ca un melc individualist, trebuie să mai ieşi în lume din cînd în cînd, să-ţi trăieşti viaţă!