O pisica aciuiată pe lângă casa noastră se perindă de dimineaţă până seară, doarme afară şi se bucură de libertate totală. Vecinii de alături i-au pregătit o căsuţa cu saltea şi îi cumpără conserve cu mâncare, mama mea îi lasă mereu oase, mâncare gătită.
După venirea piscii au dispărut din ograda noastră şobolanii, şoarecii şi în ultima vreme am remarcat că şi vrăbiile…
De o săptămâna o mierla pripăşită în viţa de vie ne încânta în cirirpit şi în zgomot de aripi.
Într-o dimineaţă la ieşirea din casă pisica mă aştepta docilă, cu privirile războinicului victorios întors acasă şi cu labele peste corpul mierlei moarte. Abia după ce micul tigru s–a asigurat că am luat cunoştinţă de acţiunea ei a început să devoreze mierla, să o mănânce.
M-a întristat sfârşitul tragic al mierlei. Felină predătoare se gudură la picioarele mele lipindu-şi fruntea şi fornăind uşor.
Alte câteva zile şi o altă mierla şi-a făcut apariţia în viţa ninsă şi coborâ pe terasa de la intrare unde pisica obişnuieşte să se întindă în zilele însorite.
Am hâşăit-o. Mierla se întorcea însă că şi cum nu ar fi înţeles că se află în arealul predătorului, un tigru în miniatură, la înfăţişare dulce…