Că cei de la „Charlie Hebdo” ofensau prin caricaturi este de netăgăduit. Că unele caricaturi erau de-a dreptul imbecile este iarăşi de netăgăduit. Că aceste imbecilităţi fac parte din libertatea presei pe care Occidentul înţelege să o susţină este iarăşi cât se poate de clar. Acelaşi săptămânal a publicat de-a lungul timpului zeci de caricaturi la fel de ofensatoare la adresa Bisericii catolice. Nu am auzit să fi ieşit vreun zelot cu arma în mâna ca să-i reducă la tăcere pe caricaturiştii în cauză…! Cel mai clar pare să fie, însă, faptul că un anume Orient musulman-extremist – care naşte cohorte de asasini – nu are nici cea mai vagă idee despre noţiunea de liberate de exprimare, în sens Occidental. Nu o înţelege, nu o acceptă şi, iată, o urăşte. Căci, tributar unei existenţe sacralizate şi ermetice, acelui Orient îi scapă în totalitate sensul libertăţilor unui stat, unei realităţi Occidentale laice care îşi concentrează, finalmente, eforturile către om şi nu către divinitate! Şi, tocmai pentru că nu poate înţelege importanţa omului, fiinţei de lângă, asasinatul devine frecventabil şi preferabil, blasfemiei!
Oare de ce nu urăşte acel Orient şi maşinile de lux occidentale? Şi sistemul de sănătate occidental? De ce nu urăşte sistemul de protecţie socială şi indemnizaţiile de şomaj occidentale şi salariile occidentale şi lumea oportunităţilor şi a toleranţei occidentale? De ce nu urăşte universităţile occidentale care le oferă copiilor musulmani şi oricăror altor copii şansa la educaţie? Oare de ce nu urăşte faptul că Occidentul este plin de moschei şi de cartiere musulmane? Ar fi interesant să aflăm numărul bisericilor creştine existente în lumea musulmană şi numărul aşezămintelor religioase musulmane din Occident… Şi de ce nu urăşte acel Orient faptul că Occidentul nici măcar nu schiţează vreun gest când femeile musulmane îşi acoperă faţa în public, făcând caz de religiozitatea lor în metropolele şi spaţiul european fără să fie, să zicem, arestate (o notabilă şi singura excepţie o face chiar Franţa care a interzis purtarea valului în public -s.n.) ? În acelaşi timp, încercaţi să va sărutaţi soţia sau prietenă în public în Kuweit sau în Arabia Saudită sau în Bahrein sau în Siria sau în Bangladesh…! Vă rog, dragi prieteni, să încercaţi! Nu! Nu încercaţi, doar! Nuuu… Faceţi-o cu ostentaţia şi voluptatea şi perseverenţa şi dedicarea cu care alţii îşi poartă religia şi obiceiurile religioase în spaţiul laic occidental. De ce nu încercaţi…? De ce..?
Multe voci europene şi, cu precădere, franceze au dezavuat în repetate rânduri, cu fermitate, genul de jurnalism exersat de săptămânalul în cauza. Mulţi nu acceptau şi nu acceptă, pe bună dreptate, un atare tip de jurnalism. Eu mă număr printre contestatarii constanţi ai unui asemenea exerciţiu jurnalistic imund. Însă…, doar doi tineri musulmani au fost în stare să pună mâna pe mitraliere şi să execute 12 oameni vinovaţi de… delict de opinie!
Să ucizi pentru că nu eşti de acord cu nişte caricaturi imbecile şi ofensatoare? Să ucizi!
Să ucizi, pentru că valoarea vieţii unui om este insignifiantă, din perspectiva religiei asasinilor, prin comparaţie cu valoarea credinţei religioase a acestora şi a iubirii faţă de zeul suprem!
Să ucizi, nu-i aşa, pentru că, a ucide este infinit mai puţin detestabil şi condamnabil decât a-l ironiza, a-l satiriză şi a-l blasfemia pe zeul Creator!
Să ucizi!
Să ucizi, pentru că, a ucide este infinit mai uşor decât a polemiza inteligent, cu argument, cu forţă, cu graţie, cu umor, cu dispreţ chiar.
A ucide, pentru acel Orient musulman-extremist, este infinit mai uşor decât a accepta, a tolera şi a iubi.
Allahu Akbar!
Un articol interesant :
http://www.b1.ro/stiri/eveniment/andrei-plesu-despre-atentatul-din-franta-un-gest-absolut-incalificabil-dar-libertatea-de-expresie-nu-inseamna-sa-ti-bati-joc-de-altii-100203.html
un alt punct de vedere, foarte bine argumentat :
„…cert este că pentru orice om de bun simţ, fie el credincios sau agnostic/ateu, o imagine precum cea de mai sus reprezintă o mostră de cretinism agresiv şi în mod deliberat ofensator, adică un mod de a abuza de libertatea de exprimare, un simptom de degenerare al unei civilizaţii incapabile să mai facă distincţia dintre libertate şi destrăbălare (economică, sexuală, publicistică, mediatică, artistică, ş.a.m.d.) În plus, este ridicol să vezi cum dintr-odată toată lumea se bate în piept cu statutul de valoare nenegociabilă al libertăţii de exprimare, asta de parcă n-am trăi într-o civilizaţie care, ca toate civilizaţiile, îşi are interdicţiile ei, unele dintre ele de bun simţ (n-ai voie să publici glume cu Auschwitz), iar altele aberante (n-ai voie să-ţi exprimi public, cel puţin în anumite locuri din lumea occidentală, părerea că homosexualitatea este un păcat). Ca atare, trebuie spus că, ceea ce apără acum liderii noştri politici şi liderii de opinie nu este libertatea de exprimare ci “laicitatea” înţeleasă ca libertate de a insulta, fără niciun fel de restricţii, sensibilitatea religioasă a oamenilor de diferite religii şi confesiuni.”
https://alexandruracu.wordpress.com/2015/01/07/scuze-dar-eu-nu-sunt-charlie/
Astăzi, la o zi după monstruosul atentat asupra ziariștilor de la Charlie Hebdo, internetul era inundat de caricaturile celor patru mari desenatori de la această publicație satirică.
Voi spune sincer, nu toate mi-au plăcut! Este poate și o chestiune de educație, am fost crescută ca o religioasă nepracticantă, dar și învățată să respect sentimentele religioase ale altora. Desigur, cu condiția ca nimeni să nu încerce să-mi impună modul în care îmi înțeleg apartenența la religia mea.
Astăzi, un prieten de pe FB, un tânăr arab-musulman din Franța, a scris un lucru formidabil: „Au ucis 12 oameni și au rănit 4 milioane de musulmani”. Tânărul, pe nume Wagihe El Haluat, reprezintă a treia sau a patra generație de naturalizați în Franța, ascendenții săi au dovedit fidelitate țării de adopție, în familie nu s-a exagerat cu practica religioasă, cel puțin nu în afara casei. Tânărul era realmente terasat, căci primise numeroase mesaje insultătoare și jignitoare.
Grupul de prieteni, arabi și evrei, în care corepondez cu tânărul, i-a trimis destule încurajări. Eu l-am întrebat dacă… știe să înjure, fiindcă cei ce l-au jignit nici nu meritau o altă replică! Mi-am permis asta fiindcă Wagihe are un umor nebun! Azi, atât eu cât și alți prieteni din grupul ad-hoc alcătuit, l-am asigurat că rămâne prietenul nostru, pe care-l iubim! Și l-am rugat să trateze insultele la care a avut dreptul cu umorul său specific!
O altă comentatoare, evreică-israeliancă de astă-dată, a făcut o interesantă delimitare: islamul este o religie, iar islamismul-radical – o ideologie și nimic altceva! Personal, nu admit prejudecata că „nu există musulman moderat”, asta înseamnă rea-credință!
Da, unele din caricaturile prezentate azi, pe mine m-au trimis cu gândul la cele anti-evreiești, din ziarele legionare de tip „Porunca vremii”. Desigur, toutes proportions gardées: evreii, din România sau din orice stat european, n-au întors cu susul în jos țara în care au trăit, n-au blocat, la orele de rugăciune, circulația din străzile cartierelor lor, cu o… mare de funduri în aer! Mulți dintre ei au avut o contribuție foarte însemnată la propășirea culturii și civilizației țărilor în care trăiau! Numai că, ce să facem noi, același lucru se poate spune și despre musulmanii… religioși și nimic mai mult din statele europene. Oameni care au contribuit, fiecare după puteri, la dezvoltarea țării de adopțiune. Nici ei nu meritau să citească în legenda vreunei caricaturi „Coranul este un c…t, căci nu oprește gloanțele”! Dar nici ziariștii de la Charlie Hebdo nu meritau să fie supuși unui asemenea măcel! Nimic nu justifică crima din rațiuni ideologice! iar asta mi se pare foarte bine și frumos dezvoltat în articolul d-lui Daniel Uncu!
@Daniel Uncu
În articolul dv. se vede cine înţelege şi cine nu înţelege ce este libertatea cuvântului şi prin ce se deosebeştea cuvântul de violenţă.
Nu toţi, nici măcar nu toţi intelectualii, sesizează că libertatea presei există nu pentru a apăra dreptul de a spune lucrurile cu care suntem de acord (fiecare cu lucrurile lui, de altfel !), ci pentru a apăra dreptul de a spune lucruri care nu ne plac, pe care le urâm sau detestăm. Şi asta indiferent de motivul pentru care nu ne plac.
Articolul lui Andrei Pleşu, indicat mai sus de d-na Vlad, mi se pare un atac la libertatea cuvântului:
Deci dl. Andrei Pleşu, care se consideră filozof şi are deja 66 de ani, trebuie abia să se gândească dacă se poate sau nu legifera !
O altă luare de poziţie este cea a lui Eugen Mihăescu, caricaturist cunoscut în România. Acesta îi scrie publicaţiei „Cotidianul.ro”:
Cu acest mod de a pune problema, nu mă miră că libertatea cuvântului este în retragere…
Pe de altă parte, Moise Guran, care nu este filosof ci „doar” comentator economic şi politic, scrie:
Opinia mea în problematica : statul vs. violenţa fizică vs. libertatea cuvântului
a) cetăţenii sunt obligaţi să interacţioneze paşnic, fără folosirea forţei fizice;
b) cel care are grijă ca cetăţenii să interacţioneze numai paşnic este statul, prin intermediul poliţiei şi justiţiei. În acest scop – şi numai în acest scop – statul poate folosi, la nevoie, forţa fizică;
c) libertatea cuvântului înseamnă că statul nu are dreptul să emită legi care restrâng ideile pe care are voie să le exprime o personă; într-adevăr, a exprima idei nu înseamnă a folosi forţa. Amestecul statului în domeniul ideilor a avut întotdeauna consecinţe catastrofale, indiferent dacă a fost cu scopul interzicerii unora şi/sau impunerea altora.
d) libertatea cuvântului nu înseamnă că cetăţenii n-au dreptul să se opună unor idei – să protesteze, să le combată, etc. Ei au, desigur, acest drept, dar au obligaţia s-o facă exclusiv paşnic; cea mai simplă cale paşnică este să-i boicoteze pe autorii respectivi, adică să nu le cumpere operele, publicaţiile.
P.S. Stimate d-le Uncu, încheiaţi articolul dv. cu „Allahu Akbar ! „. Nu sunt sigur ce anume aţi dorit să sugeraţi cu asta? Aţi dorit poate să puneţi un semn al întrebării?
@Rodica Grindea
Scuze Rodica, din greşeală am apăsat greşit şi ţi-am dat un -1 🙁
Nimic nu justifică violenţa, suntem cu toţii de acord.
Se cuvine totuşi un moment de reflecţie: este ceva de învăţat din această nenorocire?
Cred că sunt mai multe. Mă voi referi la înţelegerea proprie, desigur limitată.
– Învăţ că satira ca meserie, cu livrări periodice, se transformă, ca uneori şi sportul amator transformat în sport profesionist, în ceva care nu mai are legătură cu spiritul originar. În particular satira poate aluneca uşor spre grotesc, iar grotescul este un magnet pentru extremism;
– Învăţ că dacă râzi de cineva pe motiv că se manifestă extrem trebuie să fii şi pregătit să te aperi de acel comportament pe care îl iei în derâdere;
– Învăţ că valorile nu sunt universale pe Pământ şi că merită şi este justificat să-mi pun viaţa în prima linie de foc pentru valorile mele, dar nu merită nici cât negru sub unghie să procedez la fel ÎMPOTRIVA valorilor altora.
„mi se pare un atac la libertatea cuvântului”…
Vi se pare doar, domnule Leibovici. Nu poti fi nesimtit fata de cei din jurul tau pe motiv ca esti liber sa te exprimi. Pentru aceasta liberate de exprimare, unii au facut închisoare pentru ca si-au permis sa vorbeasca despre subiecte tabu.
Dar, sa privim un pic mai departe de acest conflict. Se spune ca atunci când doi se cearta, al treilea câstiga.Cine este cel de-al treilea ? Cine are interes sa destabilizeze Europa Occidentala ? În loc sa se isterizeze, unii ziaristi ar fi trebui sa gândeasca mai profund.Sa îsi puna întrebari…. Ca acestea, de exemplu :
http://www.ziare.com/international/atentat-paris/cine-e-de-fapt-in-spatele-atacului-de-la-paris-1342127
De mult timp nu am mai umplut rezervorul la masina cu o benzina la un pret scazut…
Fara cuvinte http://www.dantanasa.ro/wp-content/uploads/2015/01/elie-wiesel-cherlie-hebdo.jpg
@Ghita Bizonu’
Domnule „Bizonu”, dv. vă consideraţi un om inteligent, nu-i aşa?
Ei bine, aici v-aţi păcălit foarte tare. Imaginea pe care ne-o recomandaţi „fără comentarii” aţi preluat-o de pe blogul unui anumit Dan Tanasă, care o publică sub titlul – „Caricatura publicată de Charlie Hebdo…” (v. aici).
Ei bine, această caricatură NU nu a fost niciodată publicată de „Charlie Hebdo”, ci este o „ripostă artistică” la „Charlie Hebdo” care provine de pe un sit revizionist care nu mai există, joelecorbeau.com, şi este bazată pe „cercetările” cunoscutului revizionist Robert Faurisson. Această „ripostă” a fost preluată de multe situri revizioniste şi islamiste.
Dacă aţi fi examinat desenul mai atent, aţi fi putut determina singur toate astea.
Să nu-mi spuneţi că ştiaţi toate astea şi aţi vrut doar să atrageţi atenţia asupra unui fals, pentru că nu vă cred.
Dl. Bizonu si-a aratat cine este si cum gindeste de multi ani.
Nu merita atentie nici ce comenteaza si nici ce gindeste.
Nota. Aceasta este parerea mea personala si nu reflecta sub nici o forma opinia revistei ACUM.
Dar daca mistocarim pornografic si pe Yahve, Talmudul si pildele sale, mozaismul si nu doar pe Cristos, Buda si Mahomed, nu doar crestinismul si mahomedanismul ?
Cum ar fi Georgesohn ?
Sau cum ar fi sa luam in poante holocaustul si iudeii gazati fara sa apara militiile evreiesti cu acuze de antisemitism ? Nu vorbim aici de libertatea de opinie, libertatea presei ?
Stimati colegi, intentionasem sa postez un comentariu putin diferit.
Dar evenimentele se precipita.
Vreau numai sa spun ca din unele discutii rezulta ca nu este vazuta padurea din cauza copacilor.
Mai adaug ca in acest tablou avem fata in fata doua sisteme de viata si principii de gandire totalmente diferite. Unul dintre ele se afla in plina devorare de catre celalalt, datorita incapacitatii sale ideologice de a se apara. I-a disparut sistemul imunitar.
Daca unul dintre ele consfinteste libertatea de expresie si democratia, celalalt le respinge in mod declarat, dar se foloseste de legile primului pentru a-l paraliza si distruge.
Numai un orb ideologic nu va vedea aceste lucruri.
Nu e vorba de „islamofobie” ci de o reactie instinctiva de aparare in fata pericolului iminent.
Nu este vorba de o comunitate musulmana vexata de unele caricaturi sarjate, ci de un islamism mondial care se manifesta asasin si brutal peste tot unde ajunge, care foloseste orice pretext pentru a-si avansa pasii in misiunea sa mesianica.
Apropo, azi, la doua zile dupa asasinarea ziaristilor, au fost asasinati alti doi oameni intr-un magazin evreiesc din Paris. Acestia oare ce caricaturi au mai publicat, ca sa starneasca „dreapta” manie a „dreptilor” islamisti? Cautarea unei justificari ar fi ridicola.
Lucrurile nu sunt disparate unele de celelalte si nici nu au nevoie de vreo sofisticata suprastructura organizatoare. Inflacarata ideologie islamista bazata in mod clar pe anumite versete din Coran si hadituri si avand exemplu cancerului cenumit Statul Islamic (Daesh), e suficienta sa creeze ea singura bandele ce actioneaza in mod spontan spre tinta finala. Fara indoiala ca sunt si lucruri planificate de catre organizatii.
As vrea sa vorbeasca in continuare in locul meu doua articole.
Primul, al lui Bogdan Calehari, despre starea de soc, orbire si confuzie in care se afla Franta in aceste zile, in fata unor evenimente la care ar fi trebuit sa se astepte:
https://bogdancalehari.wordpress.com/2015/01/09/solidari-fermi-cu-falcile-inclestate-francezii-asteapta-capitularea/
Al doilea, in engleza, ridica valul (pentru cine mai avea nevoie) de pe ideologia care anima azi islamistii „militanti” (i-as numi mai potrivit teroristi islamonazisti), prin gura principalului ideolog al islamismului european, Anjem Choudari, conducatorul necontestat al musulmanilor din Anglia.
http://www.independent.co.uk/news/people/anjem-choudary-on-the-charlie-hebdo-attacks-muslims-do-not-believe-in-the-concept-of-freedom-of-expression-9965400.html?cmpid=facebook-post
Retineti macar una din idei:
„Contrar unei populare erori de intelegere, Islamul nu inseamna pace, ci mai degraba supunerea exclusiva la poruncile lui Mohamed. De aceea musulmanii nu cred in conceptul libertatii de expresie, intrucat exprimarile si actiunile lor sunt determinate de revelatia divina si nu sunt bazate pe dorintele oamenilor”.
Mai clar si mai autorizat nici nu se poate spune.
Mai retineti un lucru: poate veti spune ca e vorba doar de extremisti. Eroare! Sunt idei patrunse adanc in mari mase musulmane, iar asa-zisa „majoritate tacuta” colaboreaza frumos.
Suna cunoscut? Aminteste de nazism si promotorii sai? Nu, e mult mai grav. Pentru ca nazismul de masa a crescut lent pana la ridicarea lui Hitler, iar din acest punct a fost pur si simplu impus (si de ce nu, acceptat) poporului german.
In cazul islamismului, mai bine spus a islamonazismului, acesta creste in Europa fara sa fie impus de vreun stat, ci pur si simplu prin convingere si agitatie. De altfel, inafara de „Statul” Daesh si „Statul” Hamas, nu mai exista alte entitati islamiste dictatoriale autonome, in timp de agitatorii islamonazisti europeni cresc tocmai intr-o atmosfera democratica.
De aceea, islamismul european vine „de jos in sus” si este cu atat mai distrugator.
Deschideti ochii.
@Jean Ancel
Quote „Sau cum ar fi sa luam in poante holocaustul si iudeii gazati fara sa apara militiile evreiesti cu acuze de antisemitism?”
Sa presupunem ca un ziar ar face haz de Holocaust si de evreii gazati. Sint sigura ca orice evreu care ar vedea acesta calomnie, in mod civilizat, ar aduna oameni sa protesteze cu pancarde impotriva ziarului respectiv, ar indruma oamenii sa saboteze ziarul, ar cere ca editorul si caricaturistul(ii) sa fie dati afara de la ziar. Politia s-ar afla in locul unde se petrece manifestatia, ca sa tina linisite si pace.
DAR, nici unul nu ar folosi bombe, revolver si nu va omori in numele Talmudului, si a altor scrieri religioase.
Acesti islamonazisti nu sint un grup de oameni civilizati. Ei nu reprezinta musulmanii din toata lumea. Din pacate, acesti teroristi (islamonazisti) nu fac altaceva decit sa arunce o lumina nefavorabila asupra majoritatii musulmanilor.
Corneliu, mai întâi trebuie să actualizez datele din comentariul tău: nu două, ci patru victime mortale au fost la magazinul Hyper Casher de la Porte de Vincennes.
Fiind vorba de cartierulv (arondismentul XII din Paris), canalul de radio Reshet Beit a inițiat o „undă deschisă”, urmărind cele petrecute acolo. Inițial, s-a crezut că erau doar doi uciși și că s-au însumat la numărul victimelor și cei doi teroriști, dar ulterior s-a dovedit că nu, că erau patru victime mortale dintre evreii aflați la magazin. De asemenea, s-a spus că cei doi ucigași ai colectivului redacțional de la Charlie Hebdo au fost prinși și uciși la o benzinărie aflată la 40 de km de Paris.
Cel puțin la fel de îngrijorător: toți evreii care „țin” prăvălii în respectivul cartier au fost somați de poliție să-și închidă comerțurile imediat după finalul incidentului de la Hyper și toți evreii din cartier – să nu meargă, ca în fiecare vineri seara, la sinagogile care, de fapt, nici nu aveau să fie deschise.
Deocamdată s-au comentat diferite propuneri pt. modificarea legislației franceze, care va fi nevoită să sporească vigilența. Mai mult – ori mai rău – s-a dovedit că dintre cei care pleacă să se înroleze în Daesh, în Siria sau Irak, sunt destui francezi „islamizați” dintre păturile slabe care nu-și întrevăd vreun viitor. Se pare că din toate statele UE, Franța este aceea care a pierdut aproape total controlul asupra elementelor islamiste, potențiali – sau activi teroriști.
Alți comentatori au subliniat că orientara atee a publicației Charles Hebdo a fost doar un pretext pentru atacul terorist de-acolo, fiindcă oricum, ca în orice publicație de stânga care se respectă, erau atacate acolo cele trei religii monoteiste, nu numai islamul! Dar să nu se uite, totuși, insist, că există musulmani francezi „de viță veche”, ce nu trebuie considerați a priori înregimentati în mișcările teroriste, fiindcă o asemenea atititudine chiar spre aceste mișcări i-ar trimite.
Părerea mea cel puțin, „în sufletul și conșiintâa mea”, „dans mon âme et conscience”, că tot vorbim de Franța!
Rodica, e clar ca in ritmul evenimentelor din Franta, comentariile nu pot tine pasul cu relatarile de pe teren. Dar esentialul ramane.
Inca un aspect. In spiritul super-democratiei si pentru pastrarea discretiei asupra vietii personale a francezilor, inclusiv a teroristilor, politia este legata de maini (si la ochi) si nu poate efectua urmarirea indivizilor suspecti, potentiali teroristi, de ex. a celor intorsi ca eroi gloriosi ai statului taietorilor de capete. E doar un exemplu.
O mana mai libera ar cere modificarea legilor. In primul rand asta ia timp, daca cumva nu vor fi respinse de cavalerii democratiei din Adunarea Nationala.
Concluzia se impune.
Apropo actualizari de ultima ora. Unul, nu se stie inca cine, tine ostatici intr-un magazin de bijuterii la Montpellier. Iar in alta parte, la Nimes in sudul Frantei (oras cazut bine sub influenta musulmana), un sofer a calcat un politist, terorismul de tipul acesta fiind cunoscut deja in Franta, dupa „premiera” din Israel.
Chiar daca doar unul din ele e atac terorist, nu face decat sa adauge inca una la dovezile oricum super-suficiente asupra fazei de terorism islamic in care a ajuns azi Franta.
@Christina Vlad
Stimată doamnă, de ce nu precizaţi şi ce anume mi se pare mie un atac la libertatea cuvântului?? Eu am spus că a legifera limite ale libertăţii cuvântului este un asemenea atac. Înţelegeţi? A LEGIFERA.
Deci dumneavoastră doriţi să se legifereze contra nesimţirii. Repet: dv. vreţi să existe legi, deci pedepse penale, contra nesimţirii.
Vă spun şi dv.: nu interzice nimeni să ripostaţi la nesimţire. Aveţi tot dreptul să ripostaţi, dar la vorbe, orice vorbe, oricât de nesimţite, nu ai voie să răspunzi cu o rafală de mitralieră. La vorbe ai voie să răspunzi cu vorbe, cu boicot, cu ostracizare socială.
Aşa este aici la noi, în Europa. Este un principiu pe care civilizaţia de aici l-a învăţat cu greu, după mii de ani de orori. Şi încă îl mai învaţă. Nu toate culturile au tras concluzia asta după mii de ani de ororile de la ei. Nu au niciun drept să ni se ceară să renunţăm la lecţiile pe care le-am învăţat şi să ne aliniem obiceiurilor pe care le-am depăşit – mai mult sau mai puţin, după atâtea masacre pentru vorbe.
Şi apoi… un minim de decenţă cere: when in Rome, do as the Romans do.
Pentru cei care, poate (?), nu au inteles. Repet! Nu stiu de ce mai trebuie sa repet…
Nu sunt si nu am sa fiu niciodata de acord cu genul suburban de jurnalism al hebdomadarului in cauza! Asa cum nu am sa fiu niciodata de acord cu asasinatul pentru delict de opinie sau de credinta sau pentru orice alt motiv! Caci propria noastra umanitate dispare in exercitiul crimei. Si, nici o divinitate presupusa sau asumata nu poate justifica o crima! Niciuna, niciodata! De aceea, ma solidarizez cu „Charlie” – oricat de incomoda ar fi alaturarea…! – impotriva criminalilor! Caci intre cuvinte, gloante si moarte, aleg cuvintele indiferent cat de greu mi-ar fi!
Este evident ca asistam la alta demonstratie de hiatus cultural dintre civilizatia occidentala si cea orientala, musulmana. Doua civilizatii tributare, prima, laicizarii si cea de a doua, furiei posibilei evadari din sacralitate.
Personal cred cu tarie ca aceste accente criminale ale grupurior de fanatici religiosi musulmani reprezinta, de fapt, cantecul de lebada al fundamentalismului islamic, ultimele zvacniri ale unei paradigme revolute ce se indreapta catre apus.
Am sa revin cu o analiza pe aceasta tema.
@Jean Ancel
> Dar daca mistocarim pornografic si pe Yahve…
> Sau cum ar fi sa luam in poante [H]olocaustul…
Dar care este opinia dv., spusă direct şi în clar, despre aceste probleme? Ce părere aveţi despre poziţiile / principiile expuse aici? Altfel spus : care este, după dv., riposta potrivită pentru diferitele situaţii?
P.S. Cine/ce este „Georgesohn” ?
@Wanda
> Sint sigura ca orice evreu care ar vedea acesta calomnie, in mod civilizat, ar aduna
> oameni sa protesteze cu pancarte
ORICE evreu? Cred că numai cei… well, civilizaţi 😉
În rest sunt sută la sută de acord cu tine.
@ Dan Uncu
„Personal cred cu tarie ca aceste accente criminale ale grupurior de fanatici religiosi musulmani reprezinta, de fapt, cantecul de lebada al fundamentalismului islamic, ultimele zvacniri ale unei paradigme revolute ce se indreapta catre apus”.
Mi-aș dori nespus să vă pot da dreptate în această afirmație, d-le Uncu, dar… nu pot, oricât m-aș strădui. Mă îndeamnă la această atutitudine nu exemplul săptămânalului francez, în privința căruia ce-am avut de spus, am scris. Dar poate ați văzut și dv. la televiziune, în săptămânile trecute, demonstrații la Paris, unde se urla „Mort aux Juifs” și unde evreii erau „invitați” afară din Franța, care nu ar fi țara lor! Printre demonstranți, am văzut nu numai tineri care nu păreau musulmani, ca și femei (tot tinere!), îmbrăcate… normal, nu ca musulmanele. Asta m-a trimis cu gândul la isteria colectivă pe care a indus-o Hitler în Germania, de cum a ajuns cancelar (1933). Vi se par doar o întâmplare, o tristă coincidență, cele petrecute ieri (9 ian.), în cartierul evreiesc de la Paris?
Și cu aceasta, ajung și la problema enunțată de dl. Leibovici, privitoare la libertatea cuvântului. Ce facem însă, când cuvântul are efect de pistol-starter, în declanșarea unei competiții, să spunem de… lupte? Câtă vreme cuvântul exprimă o opinie, cu care puteți ori nu să fiți de acord, fie, dar în momentul când devine instigare (ați văzut cum s-a concretizat la Paris), atunci aici ar trebui ca legislația unei țări să impună limite! Nu cred că legiutorii din Franța așteaptâ să le spunem noi ce au de făcut! Poate că totuși iau din mâna „arbitrilor fundamentaliși” pistolul-starter!
Libertatea cuvantului trebue admisa pentru toate problemele, inclusiv Dzeu sau Dzei si profeti; delictul de blasfem nu trebue sa existe (in Franta cel putin nu exista si de acea scriitorul Houellebecq a fost achitat in urma ca cativa ani)
Nu exista un islam moderat si un islam radical pentru ca exista un singur Coran si in care sunt inscrise toate „radicalismele”.
A face din Coran un Menu a la Carte n-ar fi un blasfem?
Un mare rabin din Israel a explicat Holocaustul ca o pedeapsa divina aplicata unor pacatosi; nici macar nu i s-a retras premiul de stat primit in trecut, a fost doar criticat in unele ziare.
Ayattolahul Khomeini, in timpul exilului in Franta, tara de crestini dar cu legislatie laica, a pubicat o carte intitulata „Principii politice, filosofice, sociale si religioase” in care intre altele este scris: 11 lucruri sunt impure: urina, fecalele, sperma, oasele, sangele, cainele, porcul, barbatul si femeea ne-musulmana, vinul, berea si sudoarea camilei.
Nu a suferit nimic in urma acestei insulte adusa natiunii care i-a dat adapost cand era persecutat in propria-i tara musulmana.
Imigrantii de religie musulmana ar trebuii sa semneze un document prin care recunosc si accepta preeminenta legilor statului-gazda asupra legilor „divine” musulmane, abaterile ducand la expulzare.
De retinut si de reflectat http://www.gatestoneinstitute.org/5016/charlie-hebdo-attack
În scrisoarea sa catre Corinteni, Luther scria : „Totul îmi este îngaduit dar nu tot ce îmi este îngaduit serveste la ceva bun”.
Eu cred ca nu poti calca în picioare ceea ce este sacru pentru altii.
Domnule Leibovici, nu este vorba de pedepse penale ci de bunul-simt al fiecaruia. Nu am afirmat niciodata ca sunt de acord cu ce s-a întâmplat. Din contra, condamn actele teroriste. Dar mai cred ca sigur s-ar fi putut evita.
Ca o premonitie macabra, pe pagina a saptea a revistei, a aparut o caricatura: „Înca nici un atentat terorist în Franta” – la care un barbos armat raspunde: „Asteptati. Pâna la sfârsitul lui ianuarie vi se vor transmite salutari de vacanta.”
„Charlie Hebdo”, fondata în 1969, este succesoarea anarhistei interzise „Hara-Kiri”. Echipei editoriale nu i-a pasat niciodata de corectitudinea politica si a luat întotdeauna în bataie de joc religia, politicienii, oameni de afaceri, extremiștii de dreapta (si chiar si pe români i-a denumit primii hoti de buzunare).
Aveti aici un film aparut la televiziunea franceza în 2006. Este vorba de o conferinta a redactiei.
http://www.spiegel.de/politik/ausland/charlie-hebdo-film-zeigt-historische-redaktionssitzung-a-1012314.html
@Christina Vlad
> Nu am afirmat niciodata ca sunt de acord cu ce s-a întâmplat.
Eu n-am afirmat că aţi afirmat.
> nu este vorba de pedepse penale
M-aţi contrazis când am spus că penalizarea nesimţirii este un atac la libertatea cuvântului. Puteţi verifica. Dar dacă acuma v-aţi răzgândit, cu atât mai bine.
> Dar mai cred ca sigur s-ar fi putut evita [actele teroriste].
Nu vă contrazic; dar pe ce cale s-ar fi putut evita, după dv.?
P.S.
> În scrisoarea sa catre Corinteni, Luther scria…
„Epistolele către corinteni” au fost scrise de Sf. Apostol Pavel, care a trăit cu circa 1500 de ani înaintea lui Luther…
Si uite asa, toti au devenit Charlie ! Chiar si cei falsi !
Deci, domnule Leibovici… sunteti si dumneavoastra un „Charlie ” !
http://afirmativ.com/2015/01/11/eu-nu-sunt-charlie-opinii/
@Christina Vlad
> Si uite asa, toti au devenit Charlie ! Chiar si cei falsi !
> Deci, domnule Leibovici… sunteti si dumneavoastra un „Charlie ” !
Aţi putea articula clar ce doriţi să ştiţi?
> http://afirmativ.com/2015/01/11/eu-nu-sunt-charlie-opinii/
Doriţi să discutăm conţinutul acestui articol? Dar de-adevăratelea !
Vă recomand şi eu ceva : https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/01/09/charlie-hebdo-o-decriptare-completa-pagina-cu-pagina-a-ultimului-numar/
ca să ştiţi totuşi despre ce este cu publicaţia aceea. Plus linkurile din dreapta de acelaşi autor pe aceeaşi temă.
Dacă doriţi să avem o discuţie, pornesc de la premiza că aţi luat cunoştinţă de argumentele cu care îmi justific opiniile la tema asta.
@Alexandru Leibovici
Duminica a fost o dovada ca oamenii reactioneaza precum oile.
„Si uite asa, toti au devenit Charlie ! Chiar si cei falsi !” – Adica, multi ipocriti s-au transformat în Charlie.
Câteva exemple : „Premierul turc Davutoğlu (n-a trecut luna de când o întreagă redacţie a fost arestată la Istanbul), premierul Ungariei Orban (taxează internetul, calcă opoziţia şi ONG-urile pe cap şi trimite inspecţii fiscale la media critică), Sameh Choukry – ministrul de Externe al Egiptului (aceeaşi ţară care ţine de mai mult de un an de zile trei jurnalişti Aljazeera în închisoare #FreeAjeStaff), Serghei Victorovici Lavrov, trimisul lui Putin (remember Anna Politkovskaia?) etc.” – ziarul Adevarul –
Eu nu ma pot autoidentifica cu Charlie din mai multe motive: consider ca au alimentat un conflict între crestini si islamisti, semanand ura si punând în pericol si viata altora, în loc sa creeze un echilibru.
http://www.cotidianul.ro/scuze-eu-nu-sunt-charlie-254695/
Acesti intelectuali au abuzat de libertatea de expresie pâna la vulgaritate, kitsch, malitiozitate, jignind si insultând în mod constant tot si pe toti.
@Christina Vlad
Eu am presupus că dv. vreţi să discutăm, dar văd că la întrebări nu răspundeţi, nu citiţi ce v-am rugat să citiţi. Nu faceţi decât să reproduceţi aici ce aţi găsit pe net şi v-a plăcut. De aceea vă mai răspund la ultimul comentariu şi mă opresc. Dv. faceţi cum vreţi.
> au alimentat un conflict între crestini si islamisti
„Marele” Adrian Păunescu ne îndemna „să gândim cu capetele noastre” ; el n-o făcea… sau poate tocmai că o făcea 🙂 , dar era un sfat bun. Ce spune toată lumea – TV, unele ziare, mulţi comentatori anonimi pe Web – nu este neapărat adevărat. În cazul acesta nu este adevărat : atacurile teroriste din Paris au avut mai multe ţinte : eliminarea unora de la „Charlie” la ordin special, apoi poliţiştii în general şi evreii în general. Se ştie acum că toţi trei aveau şi obiective evreieşti şi poliţieneşti, mai multe decât au reuşit să atingă.
Aşa că acum o să auzim că motivul atentatelor a fost nu numai „the usual suspects” presa şi Charlie Hebdo, dar şi „brutalitatea poliţeienească” şi încă cel mai „usual suspect” – „ocupaţia israeliană”.
La manifestaţia aceea diferiţi oameni au venit din diferite motive, de la ocazia de a-şi face obişnuita plimbare de după-amiaza 🙂 şi până la dorinţa sinceră şi conştientă de a exprima ataşamentul la libertatea conştiinţei şi respingerea violenţei fizice, trecând prin dorinţa de a fi văzut, de a protesta contra arabilor, a negrilor sau a imigranţilor în general, şi din multe alte motive. Aţi văzut poate că doar o minoritate purtau „Je suis Charlie”, unii mai purtau şi alte pancarte, care însă nu prea s-au văzut la TV, iar unii au adus pancarte pe care alţii nu i-au lăsat să le poarte…
Aţi enumerat câţiva pe care şi acel caricaturist de la Charlie zicea, în stilul său propriu, „că vomită” pentru că, aşa cum ziceţi, sunt „ipocriţi” ; sunt satisfăcut că sunteţi în asentimentul acelui caricaturist, doar că terminologia diferă…
Deci, cum v-am spus, eu mă opresc aici, din motivele pe care le-am spus.
„Vă recomand şi eu ceva…”
Domnule Leibovici, eu am citit articolul înainte ca dumneavoastra sa mi-l recomandati. Îl suspectez pe autorul acelor rânduri, Dan Alexe, de subiectivism. Sau mai bine spus, o mâna spala pe alta.
Charlie Hebdo a facut un comentariu favorabil pentru Dan Alexe : „Iată, în fine, un film în care afganii ne fac să murim de râs“, a scris Charlie Hebdo despre Cabală la Kabul, filmul multipremiat al lui Dan Alexe.
Cine se aseamana se aduna…
Consider ca mult mai importanta este parerea unui om din interiorul redactiei :
http://www.ziare.com/international/atentat-paris/un-fondator-charlie-hebdo-il-acuza-pe-caricaturistul-charb-si-a-condus-echipa-spre-moarte-1343166
Nu toata lumea este înzestrata cu bun simt. Si sa va dau un exemplu. Am citit astazi din presa româna: „…Părere împărtășită și de senatoarea bulbucată Cristiana Anghel, care și-a cîștigat locul în politică făcînd foame aiurea, și de ilustrul anost Cristian Tudor Popescu, și de omul cu o singură sprînceană Andrei Pleșu.”
Va place ? Eu nu consider aceste rânduri umor. Poate nesimtire si prost gust… Fiecare cu educatia lui…
parerea lui Finkelstein – der Sturmer
http://normanfinkelstein.com/2015/01/15/ich-bin-der-sturmer/
@Ion Ionescu
Părerea acestui Finkelstein (ştiu cine este, nu trebuie să-mi explicaţi) mă interesează mai puţin, deoarece nu cred că-mi stă la dispoziţie dacă îi cer precizări.
În schimb mă interesează părerea dv. despre părerea lui Finkelstein – deoarece dv. aţi avea posibilitatea să-mi răspundeţi.
Finkelstein e o figura cunoscuta, influenta, parerea lui conteaza.De asta am dat linkul.
In ce priveste argumentul lui, e un argument gresit fiindca desi e adevarat ca toata discutia cu ‘libertatea de exprimare’ e ipocrita, desi e adevarat ca acest principiu nu e respectat (e respectat selectiv functie de interese politice, grupuri etno-religioase/minoritare ce cauta privilegii si ‘victim-status’), asta nu inseamna altceva decat ca principiul trebuie respectat in intregime.Adica anulata legislatia (medievala) ce incrimineaza ‘negarea Holocaustului’, ‘hate-speech laws’, etc…Adica o greseala nu poate justifica alta, „two wrongs don’t make a right.Principul nu trebuie anulat pe motiv ca e ipocrit aplicat, el doar trebuie aplicat consistent.
Iar in ce priveste aspectul moral, e adevarat ca acele caricaturi nu sunt altceva decat insulte obscene si primitive exact in stilul Der Strumer (cum dealtfel e si umorul anti-semit a lui Dieudonne) dar nu tot ce e imoral e si ilegal.Nu e ceva ce eu as face dar asta nu inseamna ca trebuie sa fie ilegal.Dimpotriva, sistemul de norme european/occidental ce a aparut dupa Iluminism face legale astfel de manifestari”.Nu europenii trebuie sa isi adapteze legile dupa gusturile unor emigranti ce provin din tari ce se afla (cultural-civilizational) inca in Evul Mediu, ci imigrantii trebuie sa isi schimbe mentalitatile si se adapteze culturii juridice din tarile occidentale in care emigreaza si in care vor sa isi traisca viata in continuare.
In final, toate astea nu inseamna insa ca asasinii sunt vinovatii principali. Vinovatii principali sunt elitele politice occidentale care de 30-40 de ani urmeaza aceasta politica incoerenta si ipocrita, aceasta asa zisa ideologie „politically correct” si a „multikulti” ce a facut o pizza din normele ce definesc civilizatia occidentala si care face imposibila (prin absenta normelor, reperelor) asimilarea celor proveninti din alte culturi chiar si atunci cand acestia si-ar dori sa se asimileze.
un articol ce e foarte aproape de punctul meu de vedere :
http://www.argumentesifapte.ro/2015/01/09/decontul-occidentului/
@Ion Ionescu
> Finkelstein e o figura cunoscuta, influenta, parerea lui conteaza. De asta am dat linkul.
Finkelstein este o figură cunoscută, dar nu este influent, iar părerea lui nu contează decât printre antisemiţi.
Preluând aprecierea lui Finkelstein, scrieţi:
> acele caricaturi nu sunt altceva decat insulte obscene si primitive exact in stilul Der Strumer
Paralela pe care o face Finkelstein este falsă, Finkelstein este un ignorant – nici nu cred că a văzut în viaţa lui publicaţia Charlie Hebdo.
Singurul lucru pe care le au cele două publicaţii în comun este că publica caricaturi.
Dar caricaturile, şi conţinutul editorial, din Der Stürmer sunt rasiste, iar cele din Charlie Hebdo nu sunt rasiste. Deci paralela lui Finkelstein este stupidă şi ignorantă.
Norman Finkelstein este un individ cunoscut.
Scrie nu mai stiu unde dar stiu ca a fost alungat de la o universitatea din Chicago si nu i s’a dat post permanent. Se ocupa cu denisarea falsului Holocaust in care este specialist deoarece parintii lui au fost in Europa in lagar.
Se gaseste in buna companie cu Faurisson etc. Pretinde ca exista o industrie a Holocaustului de profit. Ironia este ca el profita din negarea partiala a aceluias fenomen. L-as numi a self-hating Jew.
Apare in cercuri extremiste si este citat drept expert in literatura lor.
„Throughout the week, we have heard commentators condemning the Paris attacks while simultaneously chastising Charlie Hebdo journalists for „provoking” the wrath of Muslims.
It was almost like telling a rape victim she should not have „provoked” her attacker by wearing a miniskirt.”
Iram Ramzan, Jewish victims, Muslim shame, article published in the Sunday Times, 18/01/2015