Cititorii ACUM sunt familiari deja cu faptul ca in luna octombrie am participat, alaturi de colegi din Bulgaria si Polonia, la un curs organizat de fundatia Delta Partners in Ustron, Polonia. In timpul cursurilor, a devenit evident pentru delegati ca foarte putine ONG-uri din zona noastra de lume au habar cum sa isi finanteze operatiile, fiind inca mult prea dependente fie de structuri sau agentii ale statului, (ministere, primarii, etc) fie de cotizatiile si donatiile propriilor membri. Cu alte cuvinte, numai foarte putine organizatii neguvernamentale din Polonia, Romania sau Bulgaria s-au dovedit capabile pana in prezent sa atraga fonduri comunitare mai insemnate sau sponzorizari din partea unor firme comerciale.
Subfinantarea organizatiilor non-profit a devenit demult legendara in toate cele trei tari participante la cursul din Polonia. Ea este evidenta si in cazul asociatiilor de parinti, fiind complementara unei subfinantari cronice care a afectat educatia in toate cele trei tari in perioada de tranzitie. Atunci cand scolile nu dispun de bani suficienti – pentru parchet, pentru reparatii curente, pentru manuale, pentru serbari sau hartie de xerox, spre exemplu – parintii sunt intodeauna cei chemati sa suplimenteze bugetele scolilor din buzunarul propriu, fapt care provoaca nemultumiri si resentimente firesti.
In anul 2005-2006, ca profesor de Educatie Antreprenoriala al colegiului „Mihail Cantacuzino”, am propus directiunii liceului sa renunte la vechiul obicei al „contributiilor voluntare”, in favoarea unui sistem antreprenorial mai performant si perfect legal. Astfel, prin inregistrarea asociatiilor de parinti in Registrul Fundatiilor si Asociatililor de la grefa tribunalului din localitate, se poate obtine statutul de organizatie non-profit. Masura permite parintilor sa redirectioneze doi la suta din cuantumul taxelor anuale pe venit incasate de stat catre asociatia non-profit din care fac parte. Procedand astfel, la sfarsitul fiecarui an financiar asociatia de parinti astfel constituita poate obtine venituri insemnate, ce pot fi ulterior folosite impreuna cu directiunile scolilor pentru cheltuielile si proiectele agreate de catre consiliile scolare din care fac parte. Din pacate, la vremea respectiva propunerea mea a fost considerata ca fiind cumva „de dreapta”, conducerea colegiului preferand sa pretinda in continuare bani parintilor la fiecare doua-trei luni, generand resentimente si tensiuni inutile.
Nu toti directorii de colegii din Romania, din fericire, sunt refractari la nou. Directorul Colegiului Tehnic „Mircea Cristea” din Brasov, Dorel Aghache, a testat cu succes aceasta formula de finantare in anul scolar 2006-2007. Organizatia de parinti a colegiului a fost inregistrata la grefa tribunalului ca asociatie non-profit, ceea ce a permis directiunii colegiului sa obtina la sfarsit de an financiar doi la suta din venitul impozabil al acestora sub forma de donatii. Cu alte cuvinte, parintii nu au mai fost siliti sa scoata bani din buzunar, ci numai sa semneze un formular inmanat de diriginti, prin care doi la suta din cuantumul taxelor incasate deja de stat erau redirectionati catre asociatia parintilor din colegiu. Sa speram ca exemplul de mai sus nu va ramane insa unul singular, alti directori de licee si colegii fiind invitati sa adopte cu toata increderea aceasta noua formula de finantare.