Preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, a depus duminică, 21 decembrie a.c., jurământul de învestitură în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României. Vă prezentăm discursul susţinut de preşedintele României:
„Domnule preşedintele al Senatului României,
Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,
Domnule prim-ministru,
Domnule preşedinte Ion Iliescu,
Domnule preşedinte Emil Constantinescu,
Prea Fericirea Voastră,
Înalt Prea Sfinţia Voastră,
Stimaţi reprezentanţi ai cultelor,
Alteţa Voastră Regală,
Stimaţi membri ai Parlamentului României,
Doamnelor şi domnilor miniştri,
Excelenţa Voastră, Domnule Decan al Corpului Diplomatic,
Excelentele Voastre, Doamnelor si Domnilor Ambasadori,
Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale,
Doamnelor şi domnilor judecători ai Curţii Constituţionale,
Doamnelor si domnilor Magistraţi,
Domnule Avocat al Poporului,
Excelenţele Voastre,
Stimaţi cetăţeni, dragi compatrioţi,
Stau aici în faţa dumneavoastră, astăzi, conştient de miza acestui moment pentru viitorul României.
Sunt recunoscător şi onorat de încrederea pe care cetăţenii României mi-au acordat-o, aceea de a fi Preşedintele lor. Şi îi asigur că voi fi Preşedintele tuturor românilor. Sunt profund mişcat de dragostea de ţară care a stat în spatele participării la vot, de aspiraţia spre libertate şi prosperitate a românilor.
Vă mulţumesc vouă, tuturor concetăţenilor mei, pentru că aţi arătat lumii întregi adevărata faţă a României. La 25 de ani după căderea comunismului aţi făcut încă o dată să triumfe democraţia şi participarea.
Se vorbeşte foarte mult în aceste zile despre aşteptări. Despre speranţele pe care românii şi le pun în viitor, despre semnalul dat de votul din 16 noiembrie. Şi după valul de entuziasm o îndoială din trecut pare a-şi face loc încet pentru unii. Dar dacă aşteptările mari duc la dezamăgiri? Eu vreau să dărâmăm şi această îndoială, aşa cum am dărâmat şi altele. Şi le spun românilor clar: aşteptările mari pot duce la rezultate mari. Şi vor duce. Pentru că aşteptări mari înseamnă mai multă responsabilitate, mai mult efort, mai multă seriozitate şi mai multă muncă. Din partea tuturor. Iar eu voi fi primul. Momentul în care clasa politică începe să se ridice la înălţimea aşteptărilor nu poate întârzia mult. Şi nu frica de dezamăgire trebuie să mişte oamenii politici, ci faptul că România se schimbă. Că o naţiune de cetăţeni cu aspiraţii, idealuri şi valori nu va mai accepta să fie reprezentată decât de o clasă politică pe măsură.
Doamnelor şi domnilor,
România lucrului bine făcut este angajamentul pe care mi l-am luat în faţa oamenilor şi cu care pornesc pe acest drum. Îmi propun ca la sfârşitul mandatului meu de Preşedinte, România să fie spaţiul unei alte stări de spirit, al unui alt climat social, în care să îşi găsească în sfârşit loc stabilitatea, aprecierea valorii şi calmul. Nu calmul aparent dat de absenţa dezbaterii, nu calmul în spatele căruia se ascunde resemnarea. Ci calmul dat de libertatea de a alege, pentru că există opţiuni, de încrederea că prosperitatea vine când fiecare îşi face treaba şi de convingerea că împreună suntem puternici. O Românie în care stabilitatea, calmul şi aprecierea valorii devin reperele normalităţii va fi fără îndoială una atractivă pentru investiţii. Locurile de muncă şi prosperitatea, pe care toţi românii ni le dorim, nu au cum să apară decât într-un asemenea climat.
România nu are voie să rămână ţara proiectelor mereu începute şi niciodată terminate, de la Constituţie la autostrăzi, ţara vorbelor frumoase şi faptelor puţine, ţara care face legi pentru prezent nu pentru viitor, pentru interese particulare nu pentru binele comun. România nu poate să rămână ţara aşteptărilor mari şi rezultatelor mici, ţara timpului irosit şi oportunităţilor ratate. Şi nu va rămâne. Vreau ca la sfârşitul mandatului meu oamenii să vadă că în România proiectele se duc la bun sfârşit, că am construit instituţii solide, că am făcut legi şi reguli durabile. Vreau ca la sfârşitul mandatului meu să avem satisfacţia de a fi a valorificat fiecare şansă şi de a fi lăsat în urmă o Românie mai puternică şi mai unită. Dar pentru asta trebuie să ne apucăm de treabă. Lucrurile nu se vor întâmpla nice peste noapte şi nici de la sine. La fiecare etapă vom avem de înfruntat provocări şi capcane. Iar rezistenţa la schimbare şi teama de nou, care adesea sunt cele mai mari în interiorul sistemului, nu trebuie subestimate. Dar le vom depăşi pe toate dacă avem mereu în minte ce ne-am angajat să construim.
Doamnelor şi domnilor,
Primul pas în acest proces este reconstrucţia instituţiilor politice, chemate să reprezinte cetăţenii şi să exercite puterea la toate nivelurile. Anul 2015 trebuie să fie dedicat reformării acestora şi construirii unui edificiu statal durabil. Pentru 50, nu pentru 5 ani. Şi mă adresez aici în primul rând reprezentanţilor partidelor politice. Mă bucur să constat că există deschiderea pe care am cerut-o pentru a începe discuţiile cu privire la:
• revizuirea Constituţiei şi modernizarea ei,
• schimbarea legislaţiei electorale – alegerea Parlamentului inclusiv reducerea numărului de parlamentari, alegerea autorităţilor locale, votul prin corespondenţă şi votul electronic,
• schimbarea legislaţiei partidelor politice – incluzând aici finanţarea lor şi a campaniilor electorale.
Marea capcană în reforma instituţiilor politice este să o gândim pentru noi astăzi. Absenţa abordării pe termen lung este la fel de păguboasă ca şi absenţa schimbării. Înţeleg raţiunile politice, înţeleg mecanismele din interiorul partidelor. Dar vă rog, pe cei din partide, să înţelegeţi în egală măsură că nu mai putem lua decizii conjuncturale. Că reconstrucţia instituţiilor politice nu poate porni de la calcule de partid, de la interese particulare, de la distribuiri de funcţii şi nici de la strategii pentru următoarele alegeri. Sper că avem cu toţii înţelepciunea de a nu repeta erorile din trecut. Dacă există cu adevărat voinţă politică şi nu doar declaraţii de intenţie, atunci vom lua decizii care conduc la o construcţie durabilă, dincolo de interese partizane şi de moment.
În domeniul statului de drept şi independenţei justiţiei, precum şi al luptei anticorupţie, paşii făcuţi până acum trebuie cu necesitate continuaţi. Garantarea lor şi acţiunea în spiritul lor trebuie să devină normalitate în România. Preşedintele are un rol important în acest sens, pe care desigur îl voi asuma. Dar este nevoie de înţelegerea clară, la nivelul întregii clase politice, a unui principiu: nu există altă cale pentru România decât aceea a unei ţări eliberate de corupţie. Mi-aş dori ca la sfârşitul mandatului meu, corupţia să nu mai figureze pe agenda publică, instituţiile să funcţioneze pentru cetăţeni, iar oamenii politici să fi înţeles în mod definitiv că se află în serviciul public, şi nu pentru interese personale sau de grup.
Doamnelor şi domnilor,
Un al doilea capitol esenţial pe care îl avem de reconstruit este acela al marilor sisteme publice. Şi nu doar atât. Va trebui să ne uităm în perspectivă şi să ne întrebăm cum facem ca ele să funcţioneze nu doar acum, ci peste una sau două generaţii. Cu toţii spunem de ani de zile: educaţia este o prioritate. Vrem reforma sistemului sanitar. Vrem un sistem de pensii care să asigure o viaţă decentă. Deşi toţi afirmăm că ni le dorim, totuşi, de ce nu le avem? Cum se face că, deşi le stabilim ca priorităţi, educaţia şi sănătatea sunt primele care suportă consecinţele crizelor, circumstanţelor şi calculelor politice? Sunt întrebări cu răspunsuri cunoscute. Dacă azi închidem un capitol de 25 de ani şi asumăm un nou început, atunci e momentul să ne raportăm altfel şi la marile sisteme publice. Cum construim un sistem de educaţie performant şi competitiv? Cum arată un sistem de sănătate corect şi eficient? Cum facem ca România să poată plăti pensii decente pe termen lung?
Cum răspundem la problema demografică? Cu aceste teme va trebui să ne aşezăm la masa dialogului şi în jurul lor să construim consens. În cel mai scurt timp voi chema la consultări partidele politice pentru a decide împreună pe trei chestiuni fundamentale:
• ce obiective de ţară ne asumăm la aceste capitole,
• o modalitate de lucru şi de dialog permanent
• şi un calendar cu etape şi acţiuni, pentru a trece de la vorbe la fapte.
Guvernele nu vor găsi niciodată suficienţi bani pentru educaţie şi sănătate, nu vor avea niciodată curajul unor schimbări de substanţă, chiar al unor regândiri de sistem, dacă nu vor şti încotro merg şi unde vor să ajungă. Marile transformări nu se fac aşteptând condiţiile sociale, economice şi politice perfecte. Ci asumând o viziune şi lucrând necontenit, cu responsabilitate şi determinare, pentru a o împlini. Când vom face acest lucru, românii nu-şi vor mai căuta viitorul dincolo de graniţele ţării, iar cei plecaţi vor dori să se întoarcă. Şi chiar dacă reconstrucţia nu e încă gata, vor dori să contribuie la ea. Pentru că în acel moment România va fi o ţară în care politicienii respectă cetăţenii, o ţară care ştie ce vrea şi încotro se îndreaptă.
Doamnelor şi domnilor,
Dacă în planul politicii interne avem de reconstruit instituţii şi sisteme, în planul politicii externe şi de securitate, România îşi reconfirmă opţiunile şi îşi asumă roluri noi. Clasa politică din România are multe defecte, dar are un merit important: acela de a fi asumat împreună o opţiune clară şi ireversibilă în ceea ce priveşte politica externă. Acela de a fi asigurat României securitatea naţională. Cei trei piloni ai politicii noastre externe sunt Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii, apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană. Cuvintele cheie în ceea ce priveşte politica noastră externă sunt continuitate şi predictibilitate. Liniile strategice în care statul român este angajat vor fi urmate în timpul mandatului meu de Preşedinte. Doresc să facem chiar mai mult. Să aprofundăm Parteneriatul Strategic cu Statele Unite nu doar în zona militară, ci şi în zona schimburilor economice şi culturale. Iar în ceea ce priveşte calitatea noastră de membru al NATO, vreau să spun un lucru foarte clar. Nu putem fi doar beneficiarii unui sistem de securitate, ci trebuie să asumăm şi rolul de furnizori de securitate. Am spus limpede că este nevoie de o creştere a bugetului Apărării, până la cel puţin 2% din PIB. Vă propun dumneavoastră, tuturor partidelor parlamentare, să avem un consens pe această temă, inclusiv pentru menţinerea acestui nivel de buget pe termen lung. Dacă este nevoie voi merge şi voi discuta cu partenerii noştri europeni acest proiect absolut necesar în actualul context geopolitic. Îmi propun ca în primele 6 luni ale mandatului, conform atribuţiilor mele constituţionale, să prezint Strategia Naţională de Apărare a României.
Nu în ultimul rând, avem de gândit împreună, putere şi opoziţie, asupra rolului nostru în Uniunea Europeană. Îmi doresc o voce mai puternică a României în concertul european, un profil mai solid, o contribuţie mai mare la ceea ce înseamnă construcţia Europei unite.
Doamnelor şi domnilor,
Cred că salutăm cu toţii rezultatele alegerilor din Republica Moldova, rezultate care au reafirmat o opţiune clară a majorităţii pentru un parcurs european. Pe noi acest rezultat ne obligă ca în următorii ani să fim sprijinul cel mai important al fraţilor noştri de peste Prut, pentru ca obiectivele lor de integrare europeană să se transforme din deziderate în realitate. Vă propun dumneavoastră, partidelor parlamentare, dar şi tuturor actorilor sociali, mediului academic, să organizăm un consens naţional în jurul acestui obiectiv. Aici nu e vorba doar de declaraţii, ci mai ales de formule de acţiune concrete, prin care sprijinul nostru faţă de integrarea europeană a Republicii Moldova să fie efectiv şi eficient.
Stimaţi invitaţi, Doamnelor şi domnilor, Dragi români,
Cu toţii ne dorim o transformare profundă a societăţii în care trăim, a României în ansamblul său.
Schimbările de legislaţie sunt doar un pas. Ele vor trebui însoţite de o schimbare de mentalităţi, practici şi mod de lucru. Îmi doresc o Românie scoasă din sfera senzaţionalului devenit cotidian. O Românie în care nu e timp de spectacol, pentru că şi puterea şi opoziţia lucrează, şi Preşedintele şi Guvernul şi Parlamentul lucrează, fiecare cu atribuţiile sale şi din poziţia sa. Una din practicile pe care ar trebui să le lăsăm în trecut, acum, la încheierea acestei etape istorice, sunt declaraţiile de complezenţă. Ele ştirbesc încrederea şi nu folosesc la nimic. Lucrul bine făcut înseamnă că vom construi consens, dar consens nu doar în declaraţii, ci în acţiune, cu rezultate măsurabile.
Înseamnă că periodic avem datoria de a veni în faţa românilor, de a comunica onest şi responsabil ce etape am parcurs, în ce stadiu suntem, cât am făcut din ce ne-am angajat şi ce urmează mai departe. Aşa voi proceda eu în calitate de Preşedinte.
Mai presus de toate, însă, îmi doresc o naţiune puternică. Naţiunea română este mai mare decât suma intereselor, ambiţiilor şi chiar reuşitelor individuale. Nu suntem doar un grup de oameni pe care îi leagă o comuniune de tradiţii, limbă, istorie şi spaţiu. Suntem o singură naţiune cu valori şi mai ales obiective. O naţiune de cetăţeni, care ştie ce vrea în Europa, în lume, şi mai ales care ştie ce vrea pentru sine. Este o onoare pentru mine să fiu Preşedintele acestei naţiuni. Vreau ca pentru fiecare român să fie în mod autentic o onoare şi o mândrie că face parte din această naţiune. Trăim într-o lume în care vrem ca lucrurile să se mişte repede şi rezultatele să fie imediate, într-o lume în care să ceri cuiva încredere şi răbdare e o provocare. Iar să ai încredere şi răbdare e o provocare şi mai mare. Şi totuşi vi le cer. Nu pentru mine. Ci încredere şi răbdare unii cu alţii, între noi înşine şi cu noi înşine, ca naţiune. Pentru că doar cu ele putem face o construcţie durabilă.
Îmi pun întreaga putere şi pricepere la dispoziţia poporului român. Ca peste 5 ani să putem spune că România este ţara care a uimit lumea, prin transformarea şi reconstrucţia ei. Vă mulţumesc!”
Departamentul de Comunicare Publică
21 Decembrie 2014
Sursa : situl Preşedenţiei
Impresionant program pentru România! Întrebarea este dacă Legiuitorul (Parlamentul), Executivul (Guvernul) şi Justiţia vor adera sincer la acest program pentru a-l transpune în practică ??
Dacă NU, atunci este sarcina celor care l-au votat pe Iohannis sperând întrun asemenea program, să-i dea jos, fără menajamente, prin forţă străzii, pe cei ce se vor opune !
Este un articol sau discursul inaugural al noului presedinte?
Dece nu figureaza si numele pesdintelui sortant Basescu?
@Sfartz Pincu
Eu nu cred că noului preşedinte al României i-ar face plăcere ca în timpul mandatului său ţara să se transforme în republică bananieră. Atât candidatul Iohannis cât şi alegătorii săi ştiau că cel puţin un timp Parlamentul şi Guvernul nu va colabora neapărat cu preşedintele şi că acesta va trebui să facă ce poate.
„Datul jos fără menajamente de către ‘stradă'” este pentru cazurile de încălcări grave ale Constituţiei de către guvern sau Parlament.
@dr.r.neumann
> Este un articol sau discursul inaugural al noului presedinte?
Este discursul inaugural al noului preşedinte. Preluat de pe situl oficial al Preşedenţiei României
> Dece nu figureaza si numele presedintelui sortant Basescu?
De bună seamă pentru că nu era de faţă. Bănuiesc că nu era de faţă pentru ca Parlamentul, care ia fost ostil, să nu-l huiduiască când Iohannis i-ar fi pronunţat numele 🙂
Zilele acestea se împlinesc 25 de ani de la căderea comunismului în România !!! –
De asemenea se implinesc 25 de ani de la inceputul coruptiei immense (exista si inaintea revolutiei, dar nu asa de vadita), care se desfasoara fara nici o rusine in Romania!
Speram ca noul presedinte va putea pune capat acestei coruptii, impregnata in mentalitatea societatii romanesti.
Presedintele Klaus Werner Iohannis are o lista interminabila de proiecte pentru Romania.
Cuvinte ca de exemplu: „nu se poate”, „nu se face”, „nu exista”, „aoleu”, „vai de mine” sa fie sterse din vocabularul romanesc. Ele se pot ramplasa cu „se poate”, „putem”, „se face”, „vom face”.
Personal, ii urez noului Presedinte mult success in lupta lui impotriva negativismului romanesc.
In sfarsit o briza de aer curat in politica Romaniei. Scoateti acum si rufele murdare din Parlamentul Roman si aerisiti-le! Prea mult Iliescism, Pontism, Nastasism si alte isme cu iz greu de inghitit. Romania trebuie sa-si ia locul intre popoarele civilizate fara povara regimurilor trecute! Mars cu lingai, neciopliti si necinstiti in locuri de frunte. Acum ori niciodata!
@ Alex. Leibovici
Sunteţi prea formalist! Poţi avea o Constituţie bună şi un popor nemulţumit, şi Dvs. recomandaţi să nu iasă lumea în stradă şi să dea peste cap, ceea ce aduce revoltă justificată.
Pătură politică românească este atât de coruptă încât nu mai poată fi scoasă din ale ei – corupţii, decât prin violenţa străzii, fapt care chiar s-a întâmplat cu ocazia alegerilor prezidenţiale !!
În Bulgaria s-a respectat Constittia, şi totuşi stradaa dat jos guvernul. Nu este o compatibilitate logică, ideia Dvs. cu „revoltă, revoluţie, numai dacă nu se respectă Constituţia!!”. Este suficientă nemulţumirea majorităţii !
@Sfartz Pincu
Eu n-am spus nimic contra manifestaţiilor de stradă paşnice. Am fost contra violenţei – cel puţin aşa am înţeles eu al dv. „să-i dea jos, fără menajamente, prin forţa străzii”.
Răsturnarea violentă se justifică numai la încălcări grave ale Constituţiei – ale drepturilor cetăţeneşti, ale procedurilor constituţionale (de exemplu de demitere a preşedintelui), etc.
> Este suficientă nemulţumirea majorităţii !
Şi cum se stabileşte că majoritatea este nemulţumită?
Exact că şi al stabilirea numărului critic de neutroni necesar pentru o reacţie nucleară în lanţ!
Există pentru fiecare tip de temperament specific unei naţiuni, un număr critic de nemulţumiţi, de la care în sus urmeazā o revoluţie! Nu neapărat o majoritate matematică. De exemplu, la Timişoara au ieşit în stradă 15.000 de oameni şi a fost suficient pentru o revoluţie. Sau nemulţumirea a cca 5% dintre votanţi (deci cca 900.000 de oameni) care nu votau de loc până acum, au creat un curent de revoltă evidenţă, împotriva nedreptăţii făcute românilor din Diaspora, ca să schimbe mersul previzibil – spre un Ponta-Preşedinte!
Şi acelaşi număr de 900.000 de tineri – în majoritatea lor, pot genera, dacă sunt uniţi şi o vor, o a două revoluţie română!!
Şi o vor face dacă nu se vor îndeplini programele noului Preşedinte, care reprezintă speranţa lor în schimbare.
In noianul de planuri mobilizatoare preconizat de Prsedintele Klaus Iohannes trebue sa-si faca loc si o problema importanta: asumarea noastra, a romanilor, a mortii celor cateva sute de mii de oameni, de la copii pana la batrani – ma refer la evreii locuitori si cetateni romani din perioada 1930 pana-n 1944.
Sa am iertare, dar „recunoasterea” in Parlamentul Roman de atunci a presedintelui fost, Basescu, a fost „sa fie”, fara sa se fi spus clar: Da,s untem vinovati, ne ASUMAM aceste crime, se va face lumina deplina”, adica asa cum au facut masa curata nemtii, care si-au asumat si despagubirile, vizand nu numai asupra crimelor comise de SS-isti si armata germana, ci si asupra celor comise in alte tari aliate Germaniei, ca si pe teritoriul tarilor ocupate.
Mai pe intelesul tuturor: noi am „bolmojit-o” ca a fost holocaust, ca n-a prea fost, ca, la urma urmei, vezi Doamne, n-au fost peste 300 de mii de morti, ci doar 100 de mii, etc., comenterii a la Coja si nu numai, practic fara nicio sanctiune impotriva negationistilor.
Nu trebue trecut cu vederea nici afirmatii ca de pilda „noi am supt antisemitismul dela tata mamei”! E deranjant, dar a spus-o un roman pe teritotiul Americii, refugiatul nostru, om de curaj si de opinie sub Ceausescu. A fost ziarul Lumea Libera prin anii 2000, care a publicat stirea asta de senzatie.
Cine a fost „patriotul” – de morti numai de bine – dar aceste vorba nu trebue uitate in nici un fel, a spus-o parintele Calciu Dumitreasa! Eram pe atunci in Afganistan si-i trimeteam regulat lui Timotei Ursu, redactorul ziarului, reportaje regulate, pe care le publica in ziarul sau. Aveam treaba multa, dar mi-am iesit din pepeni si i-am facut un fel de scrisoare deschisa duhovnicului, trecand peste protcol si respect pentru o sutana in slujba Domnului, numindu-l „diavol in sutana de preot…”
Timotei Ursu a publicat ravasul meu scris in graba, ca si dreptul la replica a unui „istoric”, tot roman, oplosit pe meleagurile Americii (nu-i dau numele ca sa nu-i fac reclama!), in care „raspuns” venerabilul istoric m-a porcait cat i-a incaput pe hartie…
Lunga paranteza, am vrut numai sa subliniez ca nici pe departe opinia publica de la noi de ieri si de astazi nu a fost si nu e dispusa sa-si asume ororile facute impotriva unei populatii pe care astazi Coja o acuza post mortem de „lasitate, nu s-au opus deloc cand au fost incarcati ca vitele in vagoane de marfa”.
Poate in viitor, Presedintele Iohhanes va face loc pe Agenda d-sale si acestei Probleme de-a dreptul jenante pentru noi romanii de buna credinta.
@ Dumitru Stoian
Situaţia descrisă de Domnia Voastră este aşa tocmai pentru că Ds. sunteţi o excepţie de om cu bun simt şi omenie curată, spre deosebire de majoritatea din Parlament, lipsită de empatie şi compasiune nu numai faţă de ororile aplicate unei alte etnii, ci chiar faţă de propria etnie!
Cum să-i ceri să fie om de omenie unui parlamentar care se gândeşte doar la beneficiul sau personal şi nu-i pasă nici cât negru sub unghie de o româncă care are o pensie de 40 de lei, care trăieşte intr-o mizerie cruntă, în timp ce el se plimba prin lumea largă, cheltuind fără pic de ruşine banii ţării, şi pretinzând acum si o pensie de 12.000 de lei!?
Fără susţinerea promptă şi neechivocă a celor care l-au votat pe Iohannis, toate intenţiile bune de reformare vor rămâne „un glas în pustie” ! Iohannis trebuie susţinut chiar şi prin forţa străzii, la orice ocazie, când aparatul birocratic şi coruptal Parlamentului va dovedi că frânează orice iniţiativa promovata de Iohannis în folosul mulţimilor de români, indiferent de etnia lor!!
@Dumitru Stoian
> asumarea noastra, a romanilor, a mortii celor cateva sute de mii de oameni, de la copii
> pana la batrani – ma refer la evreii locuitori si cetateni romani din perioada 1930 pana-n 1944
Eu nu cred în răspunderea colectivă. Nu ştiu exact ce înţelegeţi dv. prin „a asuma moartea cuiva”, dar nu văd cum unui român de astăzi i se poate cere să-şi asume vreo vină, oricât de mică, pentru faptele altora.
Cu excepţii din ce în ce mai puţin numeroase, astăzi nu mai există responsabili morali, penali sau politici pentru crimele din anii 1940.
Eu găsesc o mare nedreptate ca un prunc nou născut să trebuiască să care în spinare toată viaţa lui un sac de vini pentru fapte cu care nu poate avea vreo legătură. Concepţia contrară – a vinovăţiei colective este exact cea care a stat la baza Holocaustului, şi a tuturor celorlalte genocide. Dv. găsiţi că-i drept?
Singurele responsabilităţi legitime care mai persistă sunt cele ale Statului Român actual, în măsura în care acesta se recunoaşte ca succesor al Statului Român de atunci. Statul este o abstracţie, nu poate să poarte vreo răspundere de natură penală sau morală. Are însă răspundere pentru repararea injustiţiilor făcute de regimurile anterioare – sub formă de recunoaştere a crimelor perpetrate anterior, concretizată inclusiv prin reabilitare, despăgubiri, etc.
Această recunoaştere a crimelor şi nedreptăţilor anterioare se face de obicei de capii de acum ai statelor, dar nu este vorba de o asumare a vreunei vini personale de către aceşti conducători.
Desigur că povara despăgubirilor o poartă cetăţenii acelei ţări, dar asta nu în virtutea unei vinovăţiii individuale sau „colective”, ci din simplul motiv că cetăţenii sunt cei care plătesc pentru prostiile, greşelile şi crimele pe care le face statul. Nu poate fi altfel deoarece sungurele venituri ale statului provin de la cetăţeni.
Este exact ca la erorile judiciare şi administrative : cei păgubiţi sunt despăgubiţi de stat, adică de cetăţeni care, ei, nu poartă vreo vină în aceste fărădelegi. Desigur că statul are obligaţia să-i găsească şi să-i pedepsească pe cei vinovaţi. Dar în ce priveşte despăgubirile materiale… nu există practic nicio şansă ca acestea să poată fi extrase de la vinovaţi.
Şi atunci statului nu-i rămâne decât o posibilitate (DACĂ vrea să-i despăgubească pe cei nedreptăţiţi sau pe cei în drept) – să bage mâna în buzunarul cetăţenilor.
Se vede şi pe această cale că este în interesul cetăţenilor să se gândească bine ce conducători aleg şi ce legi votează – oalele sparte tot ei le vor plăti…
> Poate in viitor, Presedintele Iohhanes va face loc pe Agenda d-sale si acestei Probleme
Ce mai poate adăuga Iohannis la ce au spus predecesorii săi în această privinţă? Nimic important. Poate nu s-a făcut suficient cu privire la pedepsirea vinovaţilor (este probabil prea târziu – prescripţie) şi la despăgubiri? După câte ştiu, Germania şi-a asumat sarcina despăgubirilor şi pentru România, deşi aceasta nu a afost ţară ocupată ci aliată. Şi apoi şi durata în timp a responsabilităţii materiale a statului (adică a contribuabililor) trebuie să fie şi ea limitată.
@Alex. Leibovici
Ca deobicei combateţi un punct de vedere prin aplicarea unei logici asupra unor fenomene, acţiuni, atitudinei aşa cum ele ar „trebui” să fie!!
Sunteţi specialist în fizică, şi aţi uitat că pe lângă energia cinetică în timp şi spaţiu real mai există şi energii potenţiale de mai multe genuri! Prin poziţia Domnului Stoian se atacā inclusiv şi potenţialul antisemit existent la ora această, foarte bine exemplificat prin fraza preotului Calciu Dumitreasa!: „Noi am supt antisemitismul de la tată mamei!!”
Domnul Stoian pune punctul pe „i” pentru realitatea de astāzi din România, iar Domnia Voastră faceţi o analiză abstractă, lipsită de suportul realităţii diurne de azi din România.
Statistica este o forţă copleşitoare în orice situaţie, începând cu conditiile necesare unei explozii în lanţ şi terminând cu sondajele de opinie publică, facute corect.
Pentru câţi din prietenii Dvs. români pe care-i socotiţi loiali în prietenia cu Dvs., puteţi bagă mâna în foc că la repetarea situaţiei antisemite din pogromurile de tipul celor din anii 38-42 din secolul trecut, că nu o să va dea în cap, sau, în cel mai bun caz, se vor preface că au alte treburi decât să va ia apărarea???
PS. Ştiu că o să găsiţi ceva din replica mea care să Va dea apă la moară pentru încă un răspuns logic şi inbatabil, dar de data aceasta m-aş mulţumi doar cu un răspuns direct la întrebarea pe care V-am pus-o în ultimul abzaţ !
@Sfartz Pincu
Văd că n-aţi sesizat care este subiectul comentariului meu… El este despre răspundere – cine şi pentru ce fapte este, după părerea mea, responsabil. Şi cine nu este.
@Alexandru Leibovci
Eu traesc de peste 30 de ani in Germania si asist la ce se intampla… Mai intai, la Nürnberg in banca acuzatilor n-au stat numai „marii criminali”, ci,ne place, nu ne place, a stat pe banca acuzarii intreg poporul german. Al doielea, neamtul de rand, chiar din generatia actuala nu se impaca cu ideia ca a pierdut nu unul, ci doua razboaie. Nu trebue uitat ca cei care au jefuit bunurile evreilor n-au fost numai nazistii. Si iarasi nu trebue trecut cu vederea ca pe frontul din Ucraina Soldatii din Wehrmacht au facut executii de masa, nu peste tot era gestapoul pe front. Exista marturii fugitive, e drept, cum soldatii germani cautau si executau „jude”. La ora respectiva nu era pe front SS-ul peste tot. Este adevarata remarca dvs. privind vinovatia colectiva. Dar, repet, cand se dadea foc sinagogilor si se fugareau copiii de nazisti, ce facea neamtul „cumsecade”, unde era? A au fost si nemti cumsecade, cati? De asta ziceam ca nemtii, prin politicienii lor „si-au asumat vinovatia”, pe cand ai nostri – ba!
@ Alex. Leibovici
Teoria raspunderii penale se gaseste la cursurile de la facultatea juridica, dar un raspuns la intrebarea mea, nu o poate da decat daca cel intrebat vrea sa raspunda la ea! Fiecare cetatean are dreptul la o opinie personala, si dreptul de a nu o face publica. Oricum in Postscriptumul meu, am avut dreptate!
Domnul Stoian are perfecta dreptate, o mentalitate antisemita atrage dupa ea si negarea actiunilor petrecute sub imperiul acestei mentalitati. Este exact ce s-a intamplat, inca se mai intampla, si inca multi ani inainte se va intampla!!
@Sfartz Pincu
> Teoria raspunderii penale se gaseste la cursurile de la facultatea juridica…
Eu vorbeam de răspundere morală… păcat că n-aţi observat… Şi chiar dacă şi aceasta s-ar găsi prin niscaiva cursuri, îmi permit (cu sau fără voia dv.) să-mi spun părerea. Dacă doriţi, o discutaţi, dacă nu – o eludaţi şi vorbiţi despre cu totul altceva, ceea ce faceţi şi acuma.
Cât despre întrebarea dv.: este cu totul în afara subiectului comentariului meu, care era despre răspunderea morală a celor de azi pentru faptele altora. Însă răspunsul meu la întrebarea dv. are legătură cu subiectul:
Eu nu cred că dacă prietenii mei români vor fi băgaţi în fiecare zi cu nasul în căcat spunându-li-se „voi, românii, ne-aţi omorât pe noi, evreii„, atunci antisemitismul va dispare, iar la o adică etnicii români vor sări mai abitir în apărarea mea. Dacă dv. credeţi, faceţi aşa… şi veţi vedea.
Numai cineva căruia îi lipseşte simţul dreptăţii poate să creadă în responsabilităţi altele decât personale, adică strict pentru faptele proprii.
Responsabilitatea colectivă este o concepţie tribală, totalitară. Când era îndreptată contra nostră (pogromuri, antisemitism, dosare de cadre „cine-i mama, cine-i tata, dar bunicul şi bunica?”), ne revolta; se pare că nu ne mai deranjează când este contra altora şi aşa zis „în favoarea” noastră.
@ Alex. Leibovici
Mā uit de jur imprejur så vād daca este cineva care să Vā contrazicā ideia ca: „raspunderea este individuala si nu colectiva”…?
Am de complectat aceasta ideie cu doua exceptii (nu ca cele 200 de exceptii invocate de avocatii lui Voiculescu, exceptii care nu le-au folosit cand dosarul a incāput pe mana unui judecator exceptional – o femeie-erou naţional care a intors directia politica a Romaniei, spre o normalitate!!).
1. Dacā aplicam regula democraţiei, cā prevaleaza parerea a jumatatii +1, atunci putem considera ca exista si o raspundere colectiva a unui popor in intregul sāu, asa cum a fost susţinerea „realā” a hitlerismului de catre nemti, si susţtinerea „realā” a putinismului de catre ruşi !!
2. Vinovatia colectiva poate exista si ca o expresie a unei mentalitati care exista cel putin si ca o manifestare „potenţialā”, asa cum este antisemitismul romanesc… supt de la ţāţa mamei !!!
Acel sondaj facut printre romani referitor la „pe cine nu vreti ca vecin” – si raspunsul majoritar contra tiganilor si evreilor, cu toate ca etnia iudaica este de facto apropae inexistenta acum in Romania, confirmā existenţa potenţialului colectiv, care trebuie considerat ca o „vinā colectivā”.
@Sfartz Pincu
Eu vă las pe dv. să-i băgaţi în fiecare zi cu nasul în căcat pe prietenii dv. etnici români spunându-le “voi, românii, ne-aţi omorât pe noi, evreii“, să constataţi cum va dispare astfel antisemitismul şi cum, la o adică, etnicii români vor sări toţi ca unul în apărarea dv…
Poate aşa o să vă daţi seama că n-a fost drept să-i faci vinovaţi pe oameni de crime comise de alţii într-o perioadă cănd ei înşişi nu erau majori sau poate nici măcar născuţi.
@Alex. Leibovici
Cu ultimul Dvs. comentariu v-aţi aşezat în acelaşi rând cu „negationistii” ca Teşu Solomovici, cu indivizi feroce de antisemiţi ca Coja, V.C. Tudor, etc., şi compania de 500.000 de legionari-criminali care trebuie promovaţi în “sfinţii” BOR-ului, conform cu opinia fără echivoc exprimată în “Biblioteca Teologiga Română” şi care reprezenta MENTALITATEA antisemită actuală, MAJORITATARA ŞI COLECTIVĂ; vezi: https://bibliotecateologica.wordpress.com/mişcarea-legionară/BOR-ul
Se deduce uşor că vinovăţia faţă de victimele Holocaustului, în opinia Dvs. exprimata in acest comentariu, este «căcat», din moment ce vreţi ca acele crime, dar mai mult, mentalitatea antisemită actuală şi majoritară din România, cel puţin a păturii creştine ortodoxe care in continuare promovează aceiaşi ideologie care a condus în trecut la acest Holocaust, vreţi să nu mai fie băgată cu «nasul în căcat» ! Excepţiile formate din cca. 10 -15% dintre români, printre care şi Stimabilul Domn Dumitru Stoian, şi „poate” câţiva din prietenii mei, doar confirmă situaţia reală.
Cât timp nu există o recunoaştere clară şi directă, fără echivoc, fără niciun fel de paleative şi ocolişuri, că s-a realizat un Holocaust în România, şi că mentalitatea antisemită actuală mai persistă în majoritatea populaţiei de etnie română, da, trebuie să considerăm că există încă o vinovăţie colectivă, neasumată de populaţia antisemită şi de exponenţii puterii actuale.
Şi dacă Dvs. ca exponent al concepţiilor redacţiei revistei «Acum.tv», mergeţi pe linia eludării realităţii (evit să folosesc expresia cu.. pupatul în …), eu, cu dorinţa mea de a-i bagă cu «nasul în căcat» pe cei vinovaţi de mentalitate antisemită, aşa cum V-aţi exprimat Dvs., consider că nu mai am ce caută, în continuare, întrun asemenea loc.
Romania are nevoie de o apropiere masiva intre Simeon Peres si Klaus Iohannis. Romanii din Israel l-au votat masiv pe Iohannis, nu pe Ponta,,ortodoxul patriotard,, pentru libertate, democratie.
Administratia presidentiala a gafat in privinta acordarii Stelei Romaniei lui Bjoza.
Iohannis a castigat alegerile pentru ca a venit cu solutii anti-coruptie, si cu continuarea arestarilor de catre ,,partidul,, DNA ! si de catre partidul ,,Facebook,,
Doresc sa imi cer scuze pentru cuvintele nepotrivite adresate de Florin Dobrescu domnului
VLADIMIR TISMANEANU
cuvinte care nu ma reprezinta, si le consider ca fiind o scapare, si o exprimare nepotrivita.
Desi Florin Dobrescu a avut activitati in socitatea civila ,utile, precum munca voluntara, nu il voi sustine niciodata in privinta unor afirmatii calomniatoare si jignitoare, ofensatoare, la adresa nimanui.
Pentru respectarea drepturilor umane, a tuturor cetatenilor Romaniei.
Domnul Iohannis, si administratia, consilierii dumnealui, puteau foarte bine sa o decoreze pe doamna Doina Cornea de la AFDPR, cu Steaua Romaniei, ori pe vreun revoluntionar precum Mihaela Radulescu casatorita cu Elan Swartzenberg, care a luptat cu pistolul in mana la revolutie impotriva teroristilor. Cu prilejul implinirii a 25 ani de la revolutia din 1989.
Va doresc tuturor un an nou mai bun 2015, cu pace si bucurii. Sa speram ca se va prabusi si regimul diabolic dictatorial Vladimir Putin-Dughin-Dorenko la anul.
@Sfartz Pincu
Adică vina celor jumătate+1 se răsfrânge automat asupra celor jumătate-1, ca şi cum şi ei ar fi votat ca primii !!? Deci vina o ai, sau nu, nu în funcţie de ce votezi tu însuţi, ci de ce votează ceilalţi ! La limită, votul unei singure persoane îndreptăţeşte ca un popor întreg să fie sau nu considerat vinovat!
Eu nu ader la o asemenea concepţie a dreptăţii.
[În continuarea citatului de mai sus aţi scris „…asa cum a fost susţinerea “realā” a hitlerismului de catre nemti”. Aflaţi că la ultimele alegeri libere din Germania (nov. 1932), partidul lui Hitler a obţinut mult sub jumătate din voturile exprimate; pentru acel partid au votat 26% din cei cu drept de vot. Acest punct este, acum, secundar şi îl putem discuta altă dată]
Un om nu este responsabil pentru mentalitatea altor oameni. El este responsabil pentru ce face, ce spune şi ce crede el însuşi. Orice altă concepţie este tribală şi totalitară; ea a generat genociduri, inclusiv Holocaustul.
Dar cu aceste două observaţii ale dv. vă îndepărtaţi de subiect, care era despre răspunderea morală a celor de azi pentru faptele celor de ieri şi alaltăieri, a generaţiilor trecute.
@Sfartz Pincu
Asta este exact diferenţa între noi doi: dv. îi consideraţi vinovaţi de crimele antisemite trecute şi de mentalitatea antisemită actuală pe absolut toţi („răspundere colectivă”), inclusiv ceea ce acuma aţi menţionat ca „excepţii”: cca. 10-15% dintre români, printre care şi dl. Dumitru Stoian şi câţiva din prietenii dv. Iar eu consider aceasta nedrept şi imoral.
> dorinţa mea de a-i bagă cu «nasul în căcat» pe cei vinovaţi de mentalitate antisemită
Nu, domnule Sfartz, dorinţa pe care aţi exprimat-o foarte clar nu era de a condamna moral pe toţi cu mentalitate antisemită (cine ar putea fi contra?!), ci cu totul altceva: să atribuiţi o răspunderea morală tuturor celor de azi pentru faptele celor de ieri şi alaltăieri.
Nu mi-aţi răspuns la întrebare: aţi avut succes în eradicarea antisemitismului cu metoda dv.? Metoda dv. era să-i convingeţi pe prietenii şi cunoştinţele dv. ne-evrei că moştenesc responsabilitatea morală a crimelor anti-evreieşti care au fost comise în trecut, chiar când nici nu erau născuţi.
Sau nu mi-aţi răspuns pentru că nici n-aţi încercat experienţa? Dacă n-aţi încercat-o, de ce n-aţi încercat-o? Nu cumva pentru că aţi intuit, pe undeva, că este nedrept să le puneţi aşa ceva în cârcă?
Dar dacă, aşa cum presupun (dar poate mă înşel), dv. v-a fost jenă să spuneţi asta oamenilor în faţă, de ce vreţi ca Iohannis să fie acela care să facă asta – să spună oamenilor în public că sunt vinovaţi, colectiv, de Holocaust şi de tot ce s-a întâmplat, inclusiv când încă nici nu se născuseră?
[Cf. „o recunoaştere clară şi directă… că s-a realizat un Holocaust în România…trebuie să considerăm că există încă o vinovăţie colectivă” neasumată de populaţia antisemită şi de exponenţii puterii actuale]
Iar faptul că m-aţi asimilat cu antisemiţi feroce ca Coja, C.V. Tudor şi legionarii rămâne pe conştiinţa dv.
P.S.
Scrieţi: „Dvs. ca exponent al concepţiilor redacţiei revistei «Acum.tv»…”
Greşiţi. Eu, atunci când scriu comentarii, nu sunt exponent al concepţiilor redacţiei. Ori de câte ori vorbesc ca moderator, sau în numele redacţiei, specific explicit acest fapt sub forma Mod.: sau Red.:.
Ajuns din intamplare pe acest sit, citind cu mare atentie si interes articole si postari, vecin fiind cu un evreu, ma declar complet nemultumit de atitudinea multora dintre dumneavoastra in abordarea subiectelor privind istoria.
Articolele sunt un bun in sensul cunoasterii. Chiar interesante. Faptul ca s-a ajuns insa sa se preseze necontenit pe culpabilitatea tuturora, a altor generatii, pentru faptele unor descreerati, este ingrijorator. Mie insu-mi, citind comentariile Dl-lui Sfartz Pincu, mi-au declansat reactii launtrice de anti-Semitism greu de stapanit.
Stimate domn, cauta sa intelegi correct mesajul Dl-lui Alexandru Leibovici, altfel aceast demers al „NEUITARII” va avea efect pervers.
NB. dumitru stoian sa faca bine sa-si duca neamurile in piata publica sa-si strige vinovatia ca tasu`mare, sau tata`su, cu Antonescu a facut rau evreilor.
p.s. Am sa revin sa mai spicuiesc din materialele de pe aici si sper sa nu mai gasesc antisemitisme-inverse… la adresa romanilor, nemtilor sau ai altora. Abordarile de acest gen sunt complet nebinevenite.
Cu deosebita consideratie!
Revenind la subiectul „presedinte”, ce poate fi mai correct din partea romanilor decat ca au ales un etnic german cu toate prejudecatile specifice fiecarei natii? Tot atat de bine putea fi un evreu sau armean, care ar fi fost problema? OM SA FIE in adevaratul sens al cuvantului.
Numai de bine tuturora!
@Dr-Acu
În calitate de moderator:
> sper sa nu mai gasesc [aici] antisemitisme-inverse…… la adresa romanilor, nemtilor sau ai altora. Abordarile de acest gen sunt complet nebinevenite.
> aceast demers al “NEUITARII” va avea efect pervers.
> comentariile Dl-lui Sfartz Pincu, mi-au declansat reactii launtrice de anti-Semitism greu de stapanit.
Domnule Dr-Acu, aceste vorbe îmi sună ca nişte ameninţări. Aţi pomenit cumva de vecinul dv. evreu pentru că aveţi de gând să vărsaţi pe el „reacţiile dv. lăuntrice de antisemitism greu de stăpânit”?
La următoarea ameninţare, sau altă încălcare a Regulamentului (http://www.acum.tv/reguli-privind-comentariile/), veţi fi blocat permanent.
Domnule Alexandru,
Cu tot respectful va informez ca nu am nici cea mai mica intentie de a fi unul care sa fac amenintari la adresa nimanui, cu atat mai mult la adresa poporului evreu. Postarea mea am dorit sa fie o expresie a unuia din toatta lumea, neimplicat in controversele istorice, care ajuns aici si citind materialele, aprecia postarile dumneavoastra pertinente si echilibrate, nefiind in accord cu postarile celor doi pe care le cataloghez ca fiind provocatoare.
Se pare totusi ca ori eu nu ma exprim correct in limba romana, ori dumneavoastra nu ma-ti citit cu suficienta. Oricum ar fi va rog sa primiti scuze daca va simtiti ofensat si va rog sa ma dezabonati. Subiectul acestui sit nu face catusi de putin parte din preocuparile mele, asa ca, doridu-va toate cele bune, sa auzim numai de bine!
Aceiasi consideratiune!
@Dr-Acu
În calitate de moderator:
> nefiind in accord cu postarile celor doi pe care le cataloghez ca fiind provocatoare.
Provocatoare? Exact asta spuneam şi eu: opiniile d-lor Sfartz Pincu şi Dumitru Stoian vă provoacă „reactii launtrice de anti-Semitism greu de stapanit”, „NEUITAREA” vă stârneşte un „efect pervers”.
Şi aţi mai amintit şi de un „vecin evreu”. El ce rol joacă? de ţap ispăşitor pentru „reactia launtrică de anti-Semitism greu de stapanit”?
Aveţi o explicaţie bună pentru ce am citat?
Să nu credeţi că dacă vă exprimaţi acordul cu spusele mele şi atacaţi pe contradictorii mei, devin mai puţin atent la tonul a ceea ce spuneţi.
Şi nu este de competenţa dv. să spuneţi ce opinii sunt şi nu sunt „binevenite”. În plus, acest sait este privat, astfel încât limitele sunt stabilite de proprietar..
Deci: ce-i cu „reactia launtrică de anti-Semitism greu de stapanit” şi vecinul dv. evreu?
Din fericire problema antisemitismului in Romania dispare cu timpul deoarece evreii din Romania sunt actualmente mai in varsta si deci se apropie sfarsitul comunitatii. Dupa aceia se va scrie despre contributia evreilor in Romania in termeni pozitivi si antisemitismul supt dela mama sau bunic va disparea.
Candva in trecut in liceu am invatat despre clasicismul francez. Mi-a ramas in mine o fraza din Le Cid de Corneille: Et le combat cessa, faute de combattants