Din Grecia, unde ma aflu pentru rezolvarea unor probleme, am asistat la dezbaterea generata de editorialul meu precedent privind declaratiile deplasate ale ministrului Cioroianu si urmarile nefaste pe care le-a generat printre romani. Multi dintre cititorii „ACUM” au inteles cu exactitate natura demersului meu jurnalistic. Altii, tributari inca etnocentrismului care a dominat cultura romaneasca de la Nichifor Crainic incoace, s-au simtit insa ofensati. Au acestia dreptate, sau am gresit eu ?
Mi-am petrecut o zi saptamana aceasta printre romanii care, la fel ca in cazul celor care lucreaza in Italia, vin in Grecia sa lucreze. Locul ales a fost o comunitate de cateva sute de emigranti romani care recolteaza cartofii, construiesc case sau culeg portocale si masline la noua sau zece kilometri de oreselul Achaia, de pe malul marii Ionice. Pentru a studia mai bine situatia din teren, m-am angajat pentru o jumatate de zi la cules de masline, Plata este destul de mica – cam douazeci si cinci de euro pe zi, plus masa de pranz – insa conditiile de munca mi s-au parut relativ lejere iar fermierii greci destul de prietenosi. Conditiile in care locuiau cei o suta, o suta cinzeci de romani veniti la munca aici m-au socat insa profund.
Romanii nostri, printre care am numarat numai doua familii de rromi, traiesc in superbul loc de la malul marii, plin de hoteluri cochete, plantatii si vilele luxoase ale fermierilor greci intr-un favella improvizat. Construit pe proprietatea unui localnic, bidonville-ul romanesc este lipsit de apa curenta, instalatii sanitare, loc de gatit, desi sunt cazati acolo si familisti, veniti impreuna cu sotiile, care sunt transportate zilnic la lucru cu microbuzul, la o fabrica de lactate din Patras. Mirosul din tabara romanilor este pestilential, seara cei care se spala, putini la numar totusi, varsa zoaiele direct in mijlocul taberei improvizate. Cei care au venit singuri la lucru aici isi fac un titlu de glorie din numarul berilor si al sticlelor de whisky consumate, alcoolismul fiind considerat printre ei o virtute. La betie, se cearta exact ca rromii, se inseala unii pe altii, se injura cu patima. Locuiesc in case de carton si plastic semi-circulare, cate doi, trei sau patru oameni, dorm pe saltele aruncate de localnici, se spala rar, cand apuca, si nu par deranjati de mizeria generala, de puricii si paduchii care abunda prin paturile acoperite cu paturi soioase si pline de pete.
Printre cei aflati la munca in tabara descrisa mai sus sunt oameni cu pregatire medie si profesionala, nu rromii cersetori sau spalatorii de parbrize care se pare ca i-au deranjat pe italieni. Unii sunt chiar in varsta si au copii la scoala in Romania, altii si-au lasat familiile in speranta ca vor gasi o viata mai buna aici. Fireste ca am putea culpabiliza autoritatile locale pentru ca permit existenta unor asemenea tabere, mai ales daca luam in considerare faptul ca exista in zona case pentru emigrantii romani cu apa curenta, paturi mai decente si dusuri, care costa numai saizeci, o suta de euro lunar. Vinovati sunt insa chiar romanii nostri, care prefera sa locuiasca in conditii absolut inacceptabile pentru orice om civilizat. Pentru multi dintre ei, banii nu sunt suficienti si pentru a trimite o parte acasa, si pentru betiile – poate chiar consumul de droguri usoare – cu care s-au obisnuit. Asa ca acestia prefera, fara a fi fortati de cineva anume, sa locuiasca in tabere care sunt identice cu cele ale rromilor din Italia, desi ei sunt romani din Moldova, Ardeal sau Oltenia.
Oricat de mult ar deranja faptul pe unii dintre cititorii nostri, realiatatea este ca in ultimii saptezeci de ani mai ales, a avut loc in Romania un proces natural de aculturatie, atat de cunoscut sociologilor sau etnografilor, care a schimbat profund modul de viata al romanilor si a erodat puternic valori tradtionale romanesti, cum ar fi cele legate de igiena corporala sau preferinte muzicale. Din cauza presiunilor economice si al migratiei in masa in cautare de lucru, tot mai multi romani – ca aceia pe care i-am descris mai sus – au ajuns sa traiasca si sa faca lucruri care inainte vreme erau specifice numai etniei rrome. Aceasta fiind situatia din teren, eu nu pot intelege pe cei care refuza sa ii vada pe romani asa cum sunt ei astazi, preferand sa se agate pateticl de icoana unui roman verde mitic, curat, cinstit si curajos, care mai exista numai in miturile si legendele noastre. Pacat.
Stimate Domnule Pantazi, ati relatat o situatie TRAGICA ADEVARATA A ROMÂNILOR CARE AU DEVENIT NOMAZI DUPA 1989.
Întrebarea este CINE POARTA VINA si CUI PRODEST acest DU-TE VINO al românilor care nu-si mai gasesc locul pe acest pamânt?
Au plecat tinerii si continua sa plece pe meleaguri straine, nestiind ca nu-i asteapta nicaieri „câini cu covrigi în coada”. Si-au parasit parintii, bunici, multi si-au lasat copiii pe mâna nimanui, care se sinucid din frageda copilarie.
CINE POARTA VINA ACESTEI TRAGEDII UMANE A POPORULUI ROMÂN DIN ACEST SECOL? Stiu prea bine, pentru ca am trait din plin epoca de dupa 1945 si atunci erau organizate institutii specializate pentru ca românii sa lucreze în strainatate, dar nu era permis oricui, trebuia sa „ai anumite relatii sus”, ca sa lucrezi în tari Occidentale.
Acum lucrurile s-au schimbat cu democratizarea, mondializarea si europenizarea, libertatea circulatiei, exodul.
Întrebarea este, când si cum se va putea stavili aceasta DEZORDINE UMANITARA? Cine mai poate impune revenirea la epoca în care CASA ERA CASA SI MASA MASA? Sunt sceptica si cred ca NIMENI.
Nimeni nu se gândeste ca descendentii tinerilor din zilele noastre, nascuti pe tarâmuri straine, nu-si vor cunoaste poate niciodata originile stramosilor, nici limba româna, nici vechea cultura româneasca, care odata… era admirata, apreciata si onorata în tarile de ginta latina.
Ma întristeaza starea natiunii române, ma preocupa, dar ca mine, multi altii, suntem prea „mici” ca sa putem afirma. Personal, scriu, ma adresez celor de „sus”, dar sunt ca „Vox populi in deserto”.
Pacat ca „Muntii nostri aur poarta/Noi cersim din poarta-n poarta”.
Stimate D-le Pantazi,
Nu nu ati gresit deloc. Ati aratat in mod obiectiv, corect situatia a aproape doua milioane de romani care au plecat peste granita sa faca bani.
Atat si nimic mai mult.
Nu i-a gonit nimeni, nu i-a influentat nimeni, nu i-a momit nimeni.
Ceea ce de sute de ani era normal, adica sa iti duci viata in casa, in gospodaria ta, cu familia cu greutati, cu privatiuni, cu sacrificii uneori, acum nu mai este valabil.
Nu este valabil pentru ca oamenii vor bani multi si repede, vor sa cheltuiasca sume mari pe lucruri neesentiale, sa calatoreasca, sa traiasca bine.
E rau asta ?
Desigur ca nu, atata timp cat nu sacrifici pentru asta copii pe care ii lasi de izbeliste acasa, sau nu te cobori la situatia degradanta de a trai ca animalul.
Cauti respect la straini? la strainii la care ai batut la poarta sa primesti de lucru?
Atunci respectat-te intai tu.
Nu pot fi de acord cu d-na Venera.
Romanii nu traiesc o tragedie, daca pot trimite acasa 3 miliarde de EU pe an.
Romanii nu sunt nomazi stimata d-na Venera.
Au profitat de libera circulatie sa se duca sa caute de lucru in alta parte, cu 6-800 EU in loc de 200 EU acasa
Problema lor este cum se poarta cu ei si cu localnicii, cat de corecti si muncitori sunt, ca sa nu dea prilej sa fie asimilati cu tiganii si sa fie intorsi rusinos acasa.
Educatia asta se face in casa, de catre parinti, nu de catre parlament… !!!
Romanii nu cersesc d-na Venera, dar s-au invatat sa ceara, sa se plnga, sa se prezinte ca niste handicapati ai soartei. Asta este problema lor.
Inca nu si-au indreptat de tot sira spinarii iar demnitatea este la nivele scazute si asta nu din pricina guvernantilor sau a politicienilor, se pare ca e trasatura de caracter a poporului.
…nici vorba de asa ceva. „Trasaturi de caracter negative ale poporului roman…”???
Traiesti in alte timpuri, pe-un alt continent, intr-o cu totul alta tara. Singura caracteristica actuala negativa a noastra este DEZBINAREA. De aici si pana la DEZRADACINARE mai avem doi pasi. Nu-i tratez, sper sa ne oprim aici si apoi sa o luam incet, dar sigur, spre UNITATE si, mai ales, PROSPERITATE.
Domnule Pantazi, ma bucura faptul ca scrieti, ca ati inteles ca adevaratul rau, se afla din inertia sistemului comunist, nu s-a putut schimba peste noapte! Raposatul politolog domnul Brucan, avea dreptate in toate prognozele politice, chiar daca atunci, unii nu-l agreau nici ca persoana si nici convingerile politice ale domniei sale. Oricum cei douazeci si cinci de ani, n-au trecut! Schimbarea mentalitatii s-ar parea ca nu se poate face, decat in mod natural! E greu sa inveti „cal batran la mers”. Ramane un mister, cum au trait acei care au acum patruzeci de ani, dar acum se afla in alte tari pentru nu stiu cata vreme! Articolul dumnevoastra suna bine!
Domnul Pantazi a surprins un tablou real si sfasietor al celor plecati la munca. Romanii sunt desconsiderati de catre tarile gazde, dar si de catre romanii stabiliti in afara, de ani.
Am trait ca emigrant in cateva orase, in lume, si am gasit f. putin sprijin din partea romanilor in primele mele zile ale vietii de exilat.
In primul rand s-ar cadea ca membrii ai asociatiilor romanesti, bisercilor sa organizeze actiuni de intrajutorare.
In cazul infractiunilor comise de catre elementele criminale nu exista un spirit de opinie contra, in cazul celor ce muncesc si trudesc din greu nu sunt indrumati si nici macar bagati in seama de catre confratii deveniti cetateni greci, italieni, germani, canadieni etc.
Acolo unde sunt acele bidonville cu romani aflati la munca ar fi un bun semn sa fie vizitati din cand in cand si ajutati, macar sufleteste.
Eu sint in varsta de 40 de ani, plecat din 1990 din tara, momentan in Seattle si parerea mea este ca noi romanii sintem descurcareti, capabili si ne comportam educat in lume, atunci cind nu sintem pusi la gramada, ca o turma de animale ca la ora actuala in alte tari, unde este usor ca unele elemente necivilizate sa influenteze pe ceilalti. De asemenea, recomand cartea BALKAN GHOSTS de ROBERT KAPLAN celor interesati sa afle despre mentalitatea actuala a romanilor vazuta de un strain
Stimati domni (si doamne)
Va multumesc pentru intersul dumneavoastra, chestiunile surprinse de artcolul meu sunt grave, chiar daca nu afecteaza pe toti romanii plecati la munca prin Europa sau prin lume.
Pentru completa dumneavoastra informare, redau mai jos un citat din „Ziarul Romanesc” care apare in Italia. Citatul in cauza se refera la romanii care au lucrat in aceasta toamna la cules de vie in Spania:
„Stau prin corturi, prin magazii, ferme parasite, claie peste gramada. Gatesc afara, la foc, se spala si isi spala rufele la vreun rau. De curent electric sau toalete nici nu se pune problema.” Se pare ca sunt peste o mie de romani care traiesc astfel, toti veniti la culesul viei in oraselul Santa Marta de los Barros. (similar Achaiei din Grecia) In total, autoritatile spaniole estimeaza cifra romanilor veniti la cules la 20,000 de oameni, majoritatea dintre ei muncind ilegal. Criza de mana de lucru din agricultura spaniola a determinat autoritatile sa inchida ochii in privinta ilegalitatilor, muncii la negru si a conditiilor precare de cazare, se pare. Singura veste buna este ca spaniolii platesc bine, sezonierii care culeg la vie primind intre 40 si 50 de euro pe zi, „indiferent daca este roman sau spaniol”.
Se pare insa ca la nivelul Comisiei Europene, aceste practici nu au trecut neobservate si nu sunt agreate deloc. Comisarul pentru Justitie, Franco Frattini, i-a amenintat pe agricultorii spanioli cu retragerea ajutoarelor europene, considerand angajarile la negru practicate de acestia nu numai ca ilegale, dar si ca pe o incalcare a drepturilor omului, si a regulilor care reglementeaza concurenta din domeniu.
Cel mai trist este insa faptul ca unii conationali de-ai nostri s-au constituit intr-o veritabila „mafie a intermediarilor”. Acestia le promit doritorilor din Romania un anumit salariu, insa le opresc majoritatea veniturilor realizate, chipurile in contul unor datorii pa care le-au contractat pentru a intermedia contractele de munca. Uneori, actele muncitorilor romani sunt luate de acesti intermediari fara scrupule, ei fiind siliti sa munceasca fara plata, sub falsa amenintare a raportarii lor la politie. Halal compatrioti mai avem, ce sa zic! Se aude la SIE ?
Ii transmit domnului Romy din Seattle, sa nu uite cateva, chiar daca pana acum a fost nevoit sa uite aproape tot! Regret ca nu am varsta dumnealui, dar daca ar fi existat cateva libertati in ’90 macar ca acestea din ’07, sincer sa fiu, nu as fi plecat! Avem exemplu generalului Pacepa, a carui „plecare” din ’78, i-a schimbat radical viata [dar si a altora!!] Observ ca gradele obtinute [oarecum in lipsa], pe unii ii deranjeaza. Istoria adevarata va decide. Nu multi au avut acest curaj!