GIGANTUL ROMÂNIEI – Uriasul Gogea Mitu – pe numele real Gogu Stefanescu, fiul Elenei si Gheorghe Stefanescu, originari din localitatea Mârsani, la vreo 60 km.de Craiova, a venit pe lume în anul 1912, facând parte dintr-o familie cu 11 copii, mama având la nasterea uriasului, vârsta de 16 ani. În comuna respectiva, putin populata în acei ani, localnicii îsi aduceau aminte de acel „copil minune” caruia îi spuneau „Mitu a lu’ Goaga”, cel mai celebru om al Mârsanului. Mitu a devenit cunoscut în toata lumea datorita staturii lui iesita din comun, deoarece masura la vârsta de 20 ani, 2,42 si cântarea 183 kg.
Datorita acestor caracteristici antropometrice, s-a ajuns la faptul ca el sa fie cautat de persoane din diferite domenii de activitate, medici, oameni de stiinta etc., si nu în cele din urma de cei care datorita acestei „curiozitati” doreau sa câstige bani de pe urma lui. Se spune ca era inteligent si ca vorbea în vârful limbii, cum se zice, era „peltic”, dar aceasta nu-l împiedica sa citeasca, învatase sa citeasca singur, sa glumeasca, de la vârsta de 3 ani având fizicul unui copil de 5-6 ani, fiind foarte maturizat în gândire de mic copil. Pe la vârsta de 17 ani devenise celebru, încât patronul unui Circ de la Praga venise sa-l angajeze pentru a-l prezenta ca o „raritate”, de asemenea a prezentat spectacole la Circul Globus din Monte Carlo. Cu toate ca avea numai vârsta de 20 de ani, Mitu „tragea cu usurinta de un arc otelit, pe care-l îndrepta”. A venit si la Bucuresti în vara anului 1934, unde cu ocazia sarbatorii numita pe atunci „Târgul anual al Mosilor”, care avea loc în Piata Oborul vechi, gigantul a prezentat spectacole de circ, fiind prezentat drept „cel mai înalt om din lume”. (Îmi amintesc de el… aveam vârsta de 8 ani).
Cariera lui de circar a fost însa scurta, dar foarte bine retribuit, deoarece pugilistul de succes al timpului si cautator de noi talente, italianul Umberto Lancia, a reusit sa-l atraga initiindu-l în tainele boxului, devenindu-i impresar. Lancia l-a înscris pe contul personal la celebra Scoala de BOX de la Paris, unde uluise toata lumea. Dupa absolvirea scolii de box, Gogea Mitu a început marile meciuri, dar spre mirarea tuturor, nu prea avea adversari, pentru ca pe toti îi culca la pamânt prin KO. Primul meci oficial la Bucuresti a avut loc pe fosta arena „Venus”, adversarul lui fiind profesionistul italian Severio Gizzo, care, cu toata experienta lui, în urma loviturilor devastatoare ale „Uriasului de la Mârsani” a fost facut KO în numai trei reprize. A urmat alt meci cu fostul campion al României din categoria grea, Dumitru Pavelescu, terminat tot cu KO din prima runda. În urma acestor mari succese, impresarul Lancia l-a dirijat spre alte turnee în Europa, Praga si Paris, unde în lupta cu germanul de origine franceza Bergam, meciul s-a terminat la egalitate. Acesta de fapt a fost ultimul meci de box al URIASULUI ROMÂN. A câstigat bani grei Mitu Gogea pe care-i trimitea „cu sacul” acasa la familie, care nu era înstarita si traiau din cultivarea cartofilor.
Înapoindu-se de la Paris la Bucuresti cu trenul, a racit, iar managerul i-a propus ca înainte sa se duca la Mârsani, sa ramâna câteva zile la Bucuresti pentru a se odihni, dar situatia agravându-se, l-au internat la Spitalul Filantropia, unde i s-au administrat masaje si investigatii în tot organismul, zicându-se ca este bolnav de tuberculoza. Familia nu fusese anuntata decât târziu, iar când au sosit la Bucuresti Gogea Mitu deja murise de câteva zile. Din declaratiile uneia din nepoatele lui Gogea Mitu, reiese ca acesta a fost „ascuns într-un laborator subteran al spitalului, unde fusese deja îmbalsamat si pregatit sa reziste pentru o perioada de 20 de ani”. Laboratorul se zice ca era bine pazit, iar o doctorita, care a întâmpinat parintii, li s-a adresat în felul urmator: „Domnule Gogu, nu mai plângeti, pentru ca nu mai este nimic de facut. Fiul dvs. este îmbalsamat pentru 20 de ani si o sa trebuiasca sa platiti bani grei pentru asta. Dar dorinta celor care l-au îmbalsamat este ca dvs.sa acceptati sa le vindeti cadavrul, pentru ca vor sa-l vânda în America. Sa nu spuneti nimanui ce v-am zis, ca ne omoara astia pe amândoi”. (Extras din Editie Speciala de Oltenia/24 Noiembrie 2007).
Ultima descendenta în viata a familiei Gogu Stefanescu din Mârsani, anume Constanta Burada, nepoata Uriasului, are deja un manuscris, intentionând sa publice o carte despre trecutul trist al Uriasului, de altfel de unde au fost preluate anumite declaratii ce fac obiectul acestui caz, printre altele, declarând ca de fapt „Uriasul nu a murit de tuberculoza cum s-a spus, ci a fost otravit de cei care erau gelosi pe succesul lui din lumea boxului”.
Misterul numelui. Cu toate ca în majoritatea publicatiilor din acel timp care au scris despre el, insistându-se asupra carierii, sportivul fiind trecut drept GOGEA MITU, acesta nu era de fapt numele sau real. Datorita unor surse, pe certificatul de nastere era înregistrat Gogu Stefanescu, dar atât nepoata lui, Constanta Burada, cât si multi oameni din comuna natala, spun ca numele gigantului din Mârsani era de fapt Dumitru Goaga, afirmându-se ca s-a facut o combinatie între numele sau real si adjectivul „cogemite”, care defineste ceva foarte mare, enorm, si ca în acest fel, Goaga Mitu, a devenit GOGEA MITU. De asemenea, în langajul popular al românilor, era, poate mai este, folosirea expresiei „esti gogeamite omul si nu esti capabil sa…”.
****
– Canada are si ea „gogeamitul” ei – Gigantul Édouard Beaupré, metis de origine, nascut în ziua de 9 Ianuarie 1881, la Wiloow-Bunch, provincia Saskatchewan din Canada. Édouard nu era cu nimic deosebit fata de alti copii. Cântarea 4,09 kg dezvoltându-se normal pâna la vârsta de 3 ani, când a început sa creasca vertiginos, la vârsta de 9 ani masurând 1,85 m., la 12 ani 1,95 si la 17 ani 2,15 m. La vârsta adulta masura 2,45 m. si cântarea 160 kg. Obrazul lui era deformat (vezi foto) ,ca urmare a unui accident de calarie. Datorita acestei înaltimi, desigur ca avea si o forta fizica deosebita, încât a demonstrat ca era capabil sa arunce un butoi plin cu faina la o distanta de zeci de metri si sa ridice un cal care cântarea 320 kg.
Iubea foarte mult caii, visând sa devina cow-boy, astfel ca în anul 1902 a plecat în statul Montana (US) dar, din nefericire, datorita înaltimii sale nu a putut practica aceasta profesie, americanii oferindu-i sa-si câstige existenta într-un Circ. În continuare, a poposit în Canada, la Montréal si Winnipeg, prezentându-se în spectacole cu îndoiri de bare de fier, ridicând pe umerii un cal, ca si Mitu Gogea. În continuare, Gigantul Baupré întâlneste la Montréal pe Louis Cyr, barbatul cel mai solid din Québec, cântarea si el vreo 200 Kg., provocându-l la lupta „corp la corp”, dar Édouard deja slabit din pricina tuberculozei, era deja slabit, Gigantul fiind învins în câteva minute.
Cariera lui a fost de scurta durata murind la vârsta de 23 ani, într-un spital din Saint-Louis (US) în ziua de 3 Iulie 1904, ultimile lui cuvinte au fost: „Este trist sa mori asa de tânar si atât de departe de scumpii parinti”.
Adevarata Epopee a aparut însa dupa moartea Gigantului, când Édouard nefiind prea bogat, deci neramânând prea multi bani dupa moartea lui, nu s-au dispus funeralii speciale de catre cei în drept. Patronul care l-a îmbalsamat, pentru a recupera banii investiti, a hotarât sa expuna corpul nefericitului într-un magazin, care, contra cost, a acceptat sa-l pastreze în vitrina pentru ca trecatorii sa-l poata vedea. Politia a intervenit si au interzis expunerea. În anul 1905, cineva, nu se stie cine…, a decis sa pietrifice corpul pentru a-l transporta la Montréal, dar autoritatile au refuzat. În continuare gigantul Beaupré a fost expus într-un Muzeu de anatomie din Saint-Louis, dar, câteva luni mai târziu, Édouard se va gasi totusi în vitrina unui alt muzeu aflat pe Strada Saint-Laurent din Montréal. Timp de sase luni, curiosii au defilat în fata vitrinei pentru a contempla acest fenomen. Apoi, corpul lui Beaupré a „parasit” muzeul si a fost dat disparut pâna în primavara anului 1907, când întâmplator, datorita unor copii, corpul a fost gasit într-un depozit, asezat într-o lada care continea corpul gigantului. S-a aflat ceva mai târziu ca Circul care pastra cadavrul pentru a-l expune la vederea publicului în Parcul Maisonneuve din Montréal, acolo, într-o seara, corpul a fost, pur si simplu UITAT. În final, un medic al timpului, profesor la Universitatea din Montréal, a hotarât sa cumpere corpul, pentru suma de 25$Cad., transportându-l apoi la Departamentul de anatomie unde s-a procedat la mumifierea lui, apoi asezându-l în pozitie bipeda într-un ambalaj de sticla si plasat la intrarea în Laborator.
Numai în anul 1990, Universitatea din Montréal a acceptat trimiterea corpului incinerat familiei, cenusa fiind îngropata în ziua de 7 Iulie 1990, în fata Muzeului din Willow Bunch, la picioarele unei statui ridicata în onoarea Gigantului Édouard Beaupré.
Epopei triste si macabre, ale celor ce au fost Giganti…