Iubiţi tovarăşi şi preteni,
Prin anii ’60, într-o vreme de relativă destindere, când Miliţia nu mai dădea cu bulanu decât atunci când primea ordin, câţiva actori şi băutori celebri (cred că din grup făceau parte Ahoe, poate şi Pâcă, şi Florin Pucă, parcă mi-aduc aminte şi de Ilarion Ciobanu, dar nu sunt prea sigur) s-au nimerit într-o noapte în Piaţa Palatului. Era târziu, toate cârciumile închiseseră deja, iar băieţii noştri începeau să sufere de insuficienţă alcoolică. Şi atunci, supăraţi, disperaţi, indignaţi, au început să cârâie cu glas tare.
– Ce caută ăla acolo? a zis unul dintre ei, făcând cu mâna spre steagul roşu care flutura deasupra Câcî-ului (mă iertaţi, mie aşa-mi place să-l dezmierd – ştiţi de unde vine “a dezmierda”? de la “a şterge de căcat”).
Într-o clipă, au fost înconjuraţi de infanterie, artilerie, tancuri şi elicoptere de atac.
– Buletinul dumneavoastră, au solicitat ele cu blândeţe, pe un ton respectuos. Birou’ Populaţiei, n-auzi, bă, ce te uiţi la mine ca bou’!
După care:
– Ce-aveţi cu stindardu Partidului? Vă deranjează cu ceva?
– Pe nooooi? Doamne fereşte! Noi suntem copii dă proletari!
– Păi atunci?
– Păi, tovarăşi, ar fi zis Pâcă (sau Pucă?), locul lui nu e acolo.
– …???
– …Locul lui e pe uzine! Pe fabrici şi ogoare înfrăţite! Pe birouri de academicieni cu conştiinţă înaintată!
La acest argument, trupele de intervenţie au căzut în cur. Apoi s-au scărpinat sub chipiu.
– Bine… dar, totuşi… au bălmăjit ele.
– Nici un „totuşi”! au preluat iniţiativa Prea Uscaţii. Noi vrem să mergem în Portugalia! au tunat ei.
– Cuuum? păi de ce?
– Ca să-l răsturnăm pe dictatoru Salazar! să facem export de revoluţie, ce p… noastră!
– Cea albastră!
– Şade la fereastră-n glastră!
– …Da, să ne trimiteţi în Portugalia, a întărit Ahoe. Cu un tren special… da’ prin Paris!… a mai adăugat el.
…Şi aşa a fost cu exportu’ de revoluţie Bucureşti-Lisabona, via Paris.
Dan Predescu
http://ciocu-mic.ro/wordpress/?p=12126
19 noiembrie 2014