Un punct de vedere de Neculai Constantin Munteanu.
Va curge multă apă pe Dâmboviţa cea nu prea dulce şi deloc curată, până vom afla un răspuns mulţumitor la întrebarea „de ce a pierdut alegerile prezidenţiale PSD-ul şi candidatul PSD-ului, Victor Ponta“. Şi, în acest caz, „pierderea alegerilor“ este un eufemism. Diferenţa între câştigătorul Klaus Iohannis şi perdantul Victor Ponta nu este de ordinul câtorva procente şi al câtorva zeci de mii de voturi. Au condus cu zece procente, după primul tur, au pierdut tot cu zece procente în turul al doilea. O diferenţă de peste un milion de voturi, în cifre absolute! E imens! Şi asta la o prezenţă la vot de peste 62%, cea mai mare după scrutinul din 2000. Cifrele, nemiloase, nu sunt doar semnul unei înfrângeri, sunt dovada dezastrului celui mai mare partid din România, moloh de stânga care friza binişor partidul-stat. Prezenţa masivă la vot, în orice caz neaşteptat de mare, nu este o explicaţie suficientă pentru înfrângerea unui partid care nu doar că a beneficiat de avantajul organizării alegerilor, dar care a avut la dispoziţie resurse financiare practic nelimitate, disproporţionat de mari în raport cu Alianţa Creştin Liberală. PSD nu doar că a uzat şi abuzat de resurse bugetare, mituind cu neruşinare şi cu bani publici largi categorii de alegători, dar a avut la dispoziţie şi fonduri, mai mult sau mai puţin oculte, pentru a revărsa asupra electoratului cornul abundenţei, din care au curs eternele tone de pungi cu zahăr, făină şi sticle cu ulei. Dar, vai, mita nu s-au convertit în voturi pentru a câştiga alegerile.
Între cele două tururi, candidatul stângii afişa aroganţa obraznică a câştigătorului cert, anunţase şi numele viitorului prim ministru. Când dezastrul a fost consemnat de primele cifre ale scrutinului, livid la faţă, Victor Ponta a îngăimat „poporul nu greşeşte niciodată“! O banalitate, nici măcar mereu adevărată. În destule cazuri poporul „care nu greşeşte niciodată“ a adus la putere sceleraţii ai dezastrelor. Însă, în acest caz, românii au ignorat cu superbie câteva mituri, false, jenant cultivate de PSD: cel al conducătorului salvator, care uneşte, român get-beget, mândru că e român şi neapărat ortodox! Şi minune dumnezeiască, alegătorii, majoritar români, au preferat un minoritar protestant, un neamţ gospodar, om al lucrului bine făcut, molcom, socotit fără carismă, dar a care a cucerit prin realism, prin simplitate, prin vorbă socotită, prin bun simţ, prin refuzul demagogiei şi al compromisului dezonorant.
A apărut şi misticul partidului, altfel strângător aprig şi fără scrupule de averi. Finuţul intelectual Liviu Dragnea, acum dedat la cele spirituale, a pus dezastrul PSD pe seama lui Dumnezeu. „E vina lui Dumnezeu. Se pare că nu se doreşte ca noi, PSD-ul, sa avem preşedintele României. Îmi reproşez că nu sunt vrăjitor “. Două vorbe, trei prostii. Ce treabă are Dumnezeu cu vrăjitoria? În plus Liviu Dragnea uită că ultima oară când s-a crezut şi Dumnezeu şi vrăjitor, la referendumul din 2012 de demitere a preşedintelui Traian Băsescu, s-a ales cu un dosar de urmărire penală de toată frumuseţea.
Mai realist, Sebastian Ghiţă, mogulaş de televiziune şi PSD-ist de dată recentă, a pus degetul pe rană: „Nu mă aşteptam ca Partidul Facebook şi Partidul Diaspora sa influenţeze decisiv alegerile”. Niciunul din cele două partide nu există ca atare. Însă au căpătat corp şi forţă în urma neruşinatei aroganţe cu care PSD-ul a organizat alegerile, în general, pe cele din străinătate, în special, unde în mod deliberat a încercat să-i împiedice pe românii din diasporă să voteze. Şi, graţie Internetului, Facebook-ului şi Skype-ului, informaţia s-a întors instantaneu la alegătorii din ţară. Pe care i-a indignat şi îndârjit. Şi astfel s-a declanşat urgia care a pârjolit şansele PSD-ului.
PSD a fost sever sancţionat de alegătorii din ţară. De alegători tineri, dinamici şi din ce în ce mai activi civic. Şi în ţară şi în afara ei. Detonatorul, unul dintre ele, a fost dispreţul faţă de o diasporă a cărei atitudine, netă antisistem, sistemul PSD, n-a putut fi cenzurată în ţară. Joncţiunea a fost instantanee. Dincolo de calităţile câştigătorului, Klaus Iohannis, alegerile n-au fost câştigate de ACL. Au fost pierdute de PSD, partid mamut, care s-a prăbuşit sub greutatea propriei aroganţe. Cu concursul unui candidat necopt şi care nu are nimic de animal alfa, de lider de partid. Locul micului oportunist dâmboviţean Victor Ponta e în turmă. Atât deocamdată.
Neculai Constantin Munteanu, 18.11.2014
Preluat cu permisiune de pe situl Radio Free Europe/Radio Liberty
PSD e cel mai mare partid din Romania, poate si (cu exceptia UDMR) singurul „partid real” din Romania – partid cu „masinarie”, cu structuri efective si oameni loiali in tot teritoriul si la toate nivelele societatii. O organizare mostenita de la partidul comunist PCR. Restul nu sunt partide ci improvizatii pasagere a unor grupuri restranse, sunt fantome ce apar si dispar odata cu consumarea ciclurile electorale.
Dar nu PSD. Odata reformat, si acum nu mai are de ales decat reforma structurala, si inlocuiti „la varf” gargaragii si politicienii de salon de acum cu oameni credibili si de forta, PSD va redeveni centrul politicii.
Ramane de vazut si ce restructurare ideologica vor alege. Daca se continua pe linia actuala, pe cuplarea coerenta a ortodoxismului, nationalismului, anti-liberalismului/capitalismului economic (de stanga) si anti-liberalismului cultural (de dreapta/conservator), va fi un amestec gen cocktail Molotov.
In stilul dialecticii lui Hegel (Marx ?!) eu zic sa nu va bucurati prea tare. Infrangerea categorica/dramatica a PSD de acum inseamna doar obligarea acestui monstru sa renunte la mercantilism si sa se intoarca la pozitii ideologice (ce nu mai permit compromisul). It won’t be pretty.
Intrebarea e nu de ce a pierdut PSD in alegeri ci mai curand de ce a durat asa de mult pana PSD a pierdut alegerile. Si cum se mentioneaza mai sus PSD nu va renunta asa de usor la putere . Se mai zvarcoli cativa ani si cine stie va venit la locul care i se „cuvine”.
Citesc în presa românească declaraţiile lui Adrian Severin:
– partidele romanesti sunt – cu sau fara voia lor – „mastile sub care se ascund jucatori externi care se bat pentru a domina strategic Romania din perspectiva unor interese … ireconciliabile”
– „Ceea ce am vazut din ziua primului tur de scrutin si pana in duminica celui de al doilea tur … a fost o adevarata lovitura de stat… Voturile romanilor … au fost doar alibiul pentru lovitura de stat”
– lovitura de stat nu s-a putut face decat „recurgandu-se la grupari si forte fascistoide si legionaroide” si ii compara pe oamenii care au iesit sa protesteze pentru vot liber in diaspora „batalioanele de asalt naziste in Germania interbelica”.
– „Tineri violenti au strigat pe strada (in Romania si in strainatate) ‘Jos comunismul!’, fara sa stie prea bine ce este acela si de ce striga. Asa au strigat si batalioanele de asalt naziste in Germania interbelica. Peste cateva luni, la fel ca pe timpul ascensiunii naziste, acesti tineri vor striga ‘Jos evreii!‘. Tot asa, fara sa stie de ce.
– sub greutatea acestor strigate ale strazii, distilate in justitiarismul de asemenea fascistoid al supra-structurilor politice reprezentate de unii ca Monica Macovei sau Sorin Ionita, vom ajunge sa vedem ca jos, cat se poate de jos a fost adusa natiunea romana dimpreuna cu visele ei europene”
– Victor Ponta trebuie sa ramana la sefia Executivului este acela de-al ajuta pe Klaus Iohannis, presedintele ales, „sa se desprinda de fortele fascistoide care tind sa ii ia sub control, tot asa cum Hitler s-a desprins de Roehm si SA”.
Acuzaţii de „fascism” … exact ca cele ale propagandei putiniste contra Ucrainei…
Are dreptate Severin in nebunia lui.
Ce uita insa sa spuna e ca tocmai din cauza celor de genul lui, care doar au jefuit tara dupa 1990, s-a creat fractura intre popor si clasa politica. Fractura de care intradevar profita acum altii ce au interese in Romania. E manipulare insa e una pe un fond real pre-existent creat chiar de cei ca el.
O alta perspectiva, geopolitica nu morala, asupra alegerilor:
http://www.argumentesifapte.ro/2014/11/17/cheia-geopolitica-a-alegerilor-prezidentiale-din-romania/
Este un locuri libere la televiziunea rusă – si la „RTR”, si la „Rusia-24” – şi sunt convins că Szverin ar fi imediat angajat! Stilul lui abominabil de combatere este identic cu leit-motivul utilizat de aceste posturi faţă de Ucraina: „fasciştii de la Kiev, ultra-naţionaliştii ucraineni, benderovistii, hitleriştii, etc.”
Măcar de l-ar urmări pe Iliescu, care, foarte furios pe conducătorii actuali ai PSD, a recunoscut că strada a învins actualul PSD pentru că „şi-au pioerdut caracteristicile unui partid social-democrat. Iliescu a cerut un Congres, unde probabil că Ponta va fi înlocuit – fie de către Geoană, fie de Negoiţă. Şi Dragnea, pentru – abuzurile electorale.
Severin are destule bube în cap ca sa mai merite vreo atenţie.
Are dreptate intro singură privinţa: Da, a fost o lovitură de stat, împotriva unui stat nerusinat! Şi dacă nu schimbă macazul, acest stat riscă soarta Partidului Comunist Român, cu Ceauşescu în frunte. Asta este o speranţa reală pentru Romania, că dacă nu se indreapta lucrurile, va fi inca o revoluţie, sau măcar o revoltă. Au aparut, in sfarsit, revolutionarii adevarati !!
@Ion Ionescu
> profita acum altii ce au interese in Romania. E manipulare…
> Cine și-a imaginat că [alegerile] erau de la bun început deschise oricărui rezultat (că ar fi putut câștiga oricare dintre candidații principali) s-a înșelat… nici SUA nici NATO nu puteau fi dispuse să accepte orice rezultat al alegerilor prezidențiale… [din referinţă]
Acestea sunt ipoteze, speculaţii (de altfel banale, bătute şi răzbătute) care, apriori sunt plauzibile, dar doar atât. Ce lipseşte este dovada. Spun că sunt plauzibile deoarece manipulări ( = propagandă, falsificare?) s-au mai întâmplat în istorie, iar SUA/NATO pot într-adevăr avea preferinţe. Ce lipseşte sunt:
– fie dovezi concrete că preferinţele SUA/NATO s-au concretizat în manipulare,
– fie o demonstraţie că nicio altă explicaţie a rezultatelor alegerilor nu este posibilă (asta ar necesita un adevărat tur de forţă!!!).
Regula lui Occam cere ca mai întâi să eliminaţi explicaţia cea mai simplă şi naturală, arătând că este falsă. „Explicaţiile” de mai sus recurg la ipoteze suplimentare – plauzibile teoretic, dar (încă?) nedemonstrate.
Domnule CNM dacă partidul Stat mai avea câteva instituţii de luat, ne aflam iar în COMUNISM şi eram obligaţi( nu de către Securitate!) să ascultăm Europa Liberă! Vă pup!
Referitor la Revoluţia Română, partide de dreapta cu desidenţi sau complici ai comuniştilor vă putem spune că noi desidenţii am fost pur şi simplu înlăturaţi, marginalizaţi, ignoraţi deoarece nu intraserăm în planul lor diabolic! SIMPLU?
Au existrat fii din diaspora care au ameninţat cu rămânerea definitivă acolo DACĂ NU VOTEAZĂ PĂRINŢII, se poate verifica dacă dorim lucrul ăsta, Ghiţă şi Ponta joacă la ruleta formulei 1 bugetul României, Ponta va fi destituit, Ghiţă rămâne mogul!
Titlul este incorect, nu e vorba de PSD, care continuă să fie partidul cu cel mai mare număr de parlamentari, ci de Victor Ponta. Deocamdată PSD nu a pierdut, este încă un partid foarte puternic, cel mai puternic și cu cele mai mari fonduri. Dacă va continua ori nu să fie astfel rămâne de văzut.
Este adevărat că, la alegerile prezidențiale, componenta politică este importantă, totuși avem de-a face cu un vot nominal, nu cu vot de partid, decât parțial.
Repercusiunile sunt ori pot fi, e drept, serioase pt PSD. Există, deocamdată, un mare potențial de speranță și de așteptare, se așteaptă mult, poate prea mult, de la Klaus Iohannis, înconjurat acum de o aură aproape messianică. De multe, foarte multe ori asemenea așteptări sfârșesc prost.
@Johnny Walsh
Formal vorbind, aveţi dreptate, nu PSD era candidat la preşedenţie, deci, într-un anumit sens, nici nu putea să piardă. Dar, cum scrieţi şi dv., faptul că Ponta era candidatul PSD poate avea consecinţe asupra partidului.
Tactica PSD trebuie să fie cea evidentă : să evite cât mai multă vreme noi alegeri parlamentare şi administrative, în speranţa că până în momentul alegerilor Iohannis nu va (putea) face mare lucru şi lumea va fi decepţionată.
Dar jocul nu este jucat…