Dl Ponta a vrut să fie preşedintele care uneşte. A reuşit să fie candidatul care uneşte. Diaspora şi cei din ţară, deşi despărţiţi de mii sau zeci de mii de km, au fost uniţi în gând şi acţiune. Studenţii şi profesorii au reacţionat împreună la pomeni şi vacanţe necerute. Maghiarii şi românii şi-au dat mâna pentru a vota împreună acelaşi candidat. Satele şi oraşele au avut un scop comun. Fundul Moldovei şi inima Ardealului au simţit şi gândit la fel.
Aşa cum scriam acum câteva zile, avem ocazia să curăţăm rana care ne-a ţinut atât de mulţi ani bolnavi la pat. E timpul să ne ridicăm, să ne ocupăm de casă şi grădina ce s-au degradat cât am bolit. Să nu folosim convalescenţa pentru a ne aşeza pe canapea şi a ne uită la televizor. Sunt atât de multe de făcut, avem atât de mult de muncă.
Cât timp am zăcut la pat, averea noastră a fost sistematic jefuită şi pornim săraci. Avem de plătit pomenile electorale, incompetenţa guvernamentală în plan economic, atitudinea amatoricească în diplomaţie, furtul generalizat. Avem de hrănit bătrâni şi bolnavi, avem păduri de replantat, ogoare de cultivat, şosele şi căi ferate de reparat. Avem de reclădit ideea de familie şi mediul în care ea poate prospera. Sunt atât de multe de făcut şi avem în dimineaţa asta atât de mult optimism încât România nu poate să aibă şomeri în următorii ani.
Şi este foarte important să nu uităm, să nu uităm nimic. Să nu uităm atitudinea duplicitară a unor structuri din BOR care şi-au schimbat discursul când au început să aibă informaţii că rezultatul va fi altul decât cel sperat. Să nu uităm de zecile de mii de români umiliţi în stradă la secţiile de votare din străinătate. Să nu uităm de prestaţia unor personaje oportuniste ce trebuiau demult să fie la groapa de gunoi a istoriei politice româneşti: Dl Vadim, Dl Tăriceanu, D-na Şandru, D-na Firea şi mulţi alţii. Să nu uităm de prestaţia lamentabilă şi umilă a unor jurnalişti care au pus umărul la cea mai murdară campanie electrorală de după Revoluţie. Să nu uităm numerele de înmatriculare ale maşinilor ce au cărat alegători penali. Să nu uităm că am plătit cu tinereţea noastră aceşti 25 de ani de derivă.
La muncă, de azi nu mai avem nici o scuză. E clar că putem, dacă nu vom reuşi înseamnă că nu am vrut.
17 noiembrie 2014
Preluat cu permisiune de pe blogul autorului – v. aici