Domnul Oliv P., asociat unic şi CEO al firmei de logistică NTOM SRL din Călineşti a avut o revelaţie. Cu o lună înainte de încheierea anului calendaristic, sucursala locală a Agenţiei Naţionale Pentru Distribuirea Granturilor UE – AENPDGUE, în disperare de cauză, a scos la mezat o serie de cursuri de specializare pentru personalul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM). Nesolicitate de nimeni.
Oliv P., conştiincios şi încrezător în managementul ştiinţific cu piatra lui de temelie lucrul în echipă, a fost singurul IMM-ist din localitate care şi-a înscris conştiincios angajaţii, ba încă şi pe el însuşi.
Cursul l-a ţinut de expertul în consultanţă, bulgarul Ţîncăr-Johan Norstein (despre care se spunea că e neamţ sadea). La numai 33 de ani, acesta avea la activ peste o sută de şcolarizări în părţile de est ale Uniunii. A apărut într-o modestă Skoda, conducînd tocmai de la sediul din Balcic. O săptămînă întreagă cursurile lui în engleză, cu teorie pînă în prînz şi joc pe roluri în a două parte a zilei, au făcut deliciul angajaţilor NTOM.
Mîndru nevoie-mare, domnul O.P. l-a scos seară pe Ţîncăr pe bulevard sub tei, la Cafe Bar, ca să-l introducă protipendadei locale. Pus la patru ace, blond şi tras ca prin inel, tînărul a sucit multe căpşoare în cele cinci zile de lucru. Dar în seriozitatea lui nu s-a pretat, ci se ducea seară de seară în camera lui de la Hotel Mondial să-şi pregătească programul pentru a două zi şi să se asigure că va fi freş.
Odată eliberate diplomele, viaţa societăţii NTOM SRL s-a schimbat din temelii. Au sorbit din ochi mesajul instructorului. Cuvinte cheie ca lucru în echipă, devotament, afecţiune pentru aproapele tău, le-au mers la inimă.
***
Cîteva săptămîni mai tîrziu…
Imediat după prînz, CEO Oliv P. iese impacientat din birou să se adreseze salariaţilor firmei, trei cu toţii. Îi găseşte în micul birou comun, îmbrăţişaţi, concentrîndu-se la terminarea unor rapoarte.
– Narcis, Ionuţ, Dragoş, mai lăsaţi giugiuleala vă rog şi daţi fuga cu livrarea la Doamna Gina! – trece O.P. la subiect trăgînd ostentativ cu ochiul la ceas.
– Sigur Bosule, plecăm acum, cum de nu ne-am dat seama. Doamna Gina, drăgălaşa de ea, clienta noastră credincioasă… (toţi trei oftează nostalgic)… va fi o plăcere. Parcă o şi văd alergînd cu degetele-i gingaşe pe pianina mult aşteptată… Pupici, Bosuuu, mai apucă să adauge ieşind pe uşă.
Narcis trage de cei doi care au rămas încolăciţi în îmbrăţişare. Aceştia par încă a nu se fi dumirit, deşi la auzul numelui clientei au închis ochii pe jumătate de plăcere.
– Haideţi odată băieţi, pleaaase, îngînă O.P.! Mai lăsaţi giugiuleala v-am zis.
Cei doi care nu au apucat să iasă, Ionuţ şi Dragoş, lasă imediat boticul.
– Eşti mové, Booos? Te iubesc mult de tot! Am fugit.
– Şi eu pe voi, îngîna Bosul. Ce mai e?
Oprit în uşă, ultimul angajat, Dragoş, se foieşte cu o figură ruşinată:
– Nu te superi Boss, cînd terminăm treaba putem să venim înapoi să continuăm de unde am rămas?
– Daa, Narcis, Ionuţ şi Dragoş. Se poate? I love you pe toţi trei.
– God bless you, Boss, love şi noi mai apucă să îngîne cei trei.
– I love you too; băieţi, v-aţi luat echipamentele de protecţie? Termosul cu cafea, sandviciuri… Narcis. Pa. Pa-pa!