a doua de Mahler se pravale peste mine
ca o grindina de stanci. Muzicantii
sunt tot ai mei, ca atunci.
Dirijorul, si el.
Doar publicul e altfel\\; urmasii celor
pasind in miezul infernului
de la poarta pana la cosurile negre de fum.
Muzica in sens unic.
Sudori de lacrimi trec
serpuind
fara sa stinga.
ARBEIT MACHT FREI.
Acest articol a fost publicat duminică, 18 noiembrie 2007 la rubrica Poeme, Eseuri, Proza.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.
Elogiu Brasovului 14 Noiembrie 2007 Vladimir Tismaneanu Vladimir Tismaneanu: \"Miscarea de la Brasov reprezinta un moment glorios din experienta rezistentei...