a doua de Mahler se pravale peste mine
ca o grindina de stanci. Muzicantii
sunt tot ai mei, ca atunci.
Dirijorul, si el.
Doar publicul e altfel\\; urmasii celor
pasind in miezul infernului
de la poarta pana la cosurile negre de fum.
Muzica in sens unic.

Sudori de lacrimi trec
serpuind
fara sa stinga.
ARBEIT MACHT FREI.