Institutul Cultural Roman din Madrid organizeaza expozitia omagiala dedicata lui Constantin Brancusi, intitulata „Brancusi: E=mc2” a pictorului roman Romeo Niram, deschisa intre 16 Noiembrie si 12 Decembrie 2007, la sediul sau din C/ Marques de Urquijo, 47, 1o-dcha., 28008 Madrid.
Cu prilejul vernisajului din 16 noiembrie, ora 19:30, vor avea loc doua prezentari ilustrative. Dna. Prof. Dr. Maria Begona Fernandez Cabaleiro va interveni cu o prelegere despre arta contemporana, intitulata „Pictura si Sculptura: Spatiu si Volum”. Maria Begona Fernandez Cabaleiro este Doctor in Istoria Artei, cu specializarea in Arta si Gandire Contemporana, precum si critic de arta, membra a Asociatiei Criticilor de Arta din Spania (AECA), autoarea a numeroase studii publicate in revistele de specialitate din Spania, si membra a Comitetului Spaniol de Istorie a Artei (CEHA).
Horia Barna, Directorul Institutului Cultural Roman din Madrid va face o prezentare insotita de proiectii semnificative, intitulata „Cosmogonia lui Brancusi”.
Acesta este primul din cele patru evenimente culturale organizate lunar de ICR Madrid pentru omagierea marilor personalitati romanesti Constantin Brancusi, Mircea Eliade, Eugen Ionesco si Emil Cioran, care vor cuprinde expozitii de pictura de Romeo Niram, vernisajele fiind completate de conferinte si prezentari dedicate marilor creatori.
Romeo Niram s-a nascut in 1974 si a studiat Pictura la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti. A avut expozitii personale in Romania, Turcia, Germania, Portugalia si Spania. Dintre cele mai importante opere ale sale le mentionam pe cele din seria „Eseu despre Luciditate”, din 2006 si din ciclul „Brancusi: E=mc2” din 2007.
Acest din urma ciclu reprezinta o apropiere indrazneata intre Constantin Brancusi si Albert Einstein, facuta de Romeo Niram pe panzele sale ce vor fi expuse la ICR Madrid. In eseul „Lectia lui Einstein”, criticul de arta Dan Caragea explica:
„(…) Chiar daca ecuatia E=mc2 , comporta o anume asimetrie, ideea transformarii masei in energie si a energiei in masa – conceptul masa-energie – este fundamentala in mai multe din tablourile lui Niram ce vor fi prezentate in expozitia de la Institutul Cultural Roman din Madrid (Noiembrie – Decembrie 2007). Mai mult, as zice ca pentru artist, aceasta este insasi Legea Universului.
O gasim in Brancusi: E=mc2, I, adnotata pe masa de lucru, deasupra lui Narcis in insolitul coatelier (combinatie intre atelierul lui Brancusi din Impasse Ronsin nr. 8 si cel al pictorului), pe Poarta Sarutului („dezbracata” insa de motive, cu exceptia acelui „ou” al fuziunii, si fierastruita in genul Coloanei, metafora, la Niram, a spatiu-timpului), o regasim in Geniu, o banuim prezenta in „viitorul” numar al revistei „Niram Art” sau criptata pe portalul-covor din Brancusi: E=mc2, II, o citim limpede, dublata, pe suportul ovoidului din Inceputul Lumii, o privim, proclamata, in Cosmos, Die Gottesformel si Holograma, o simtim in „radiatiile” prezente in toate aceste tablouri si, mai ales, in clepsidrele Coloanei niramiene, „vecina\ mereu luminii… Ea este Ecuatia!
Sa trecem acum la celalalt concept fundamental, cel al spatiu-timpului. Lumea, Universul, este cvadridimensionala, dupa cum aratase Minkowski, si, in aceasta Lume, Einstein aduce in discutie egalitatea dintre masa inertiala si cea gravitationala. Sistemele de coordonate la care ne-am putea raporta devin acum gaussiene (adica curbe), prin urmare: „Toate sistemele gaussiene sunt in esenta echivalente pentru formularea legilor generale ale naturii”. Acesta este principiul relativitatii generale. Intr-un astfel de cadru referential, corpul de referinta (sistemele de coordonate) se deformeaza, devenind o „molusca de referinta”, dupa insasi expresia autorului. Abia acum ne cutremuram la ideea spatiului sferic tridimensional (descoperit de B. Riemann) si ne dam seama ca presimtim forma acestui „paradox”: un spatiu de volum finit, dar care nu are limite (ca un tub). In teoria relativitatii generalizate insa, proprietatile geometrice ale spatiului nu mai sunt independente, ci conditionate de materie. Or, daca distributia materiei in Univers e uniforma (ignorand concentrarile locale), spatiul ar trebui sa fie sferic (cvasieliptic), ne spune Einstein. Cum distributia nu este local uniforma, atunci, local, spatiul real va fi cvasi-sferic. Asa se termina cartulia.
Fara prea mult ocol (si fara asprimea necesara fizicii), am putea spune ca aceasta imagine a Universului einsteinian este echivalata de Romeo Niram cu ovoidul brancusian, prezent, cu variatii sau succedanee, in majoritatea tablourilor expozitiei sale. Mai mult, am putea confirma-o prin teoria cosmogonica a belgianului Lemaitre (a „atomul primordial”), prin cea a ruso-americanului Gamow (big-bang-ul) s.a.m.d. Sursologia a fost, asadar, inversata abil de pictor.
Astfel, prin sinteza miturilor, a stiintelor milenare si a celor mai apropiate de noi, prin fulguranta sa intuitie artistica, Brancusi „ridica” stravechea geometrie (pastrata pe covoarele taranesti, de pilda) la puritatea geometriei riemanniene, „descoperind”, avant la datte, intaia forma a Universului (Inceputul Lumii e din 1916, dar e presimtit formal mult mai devreme). Iata cum, pentru Niram, ovoidul, Oul, devine chintesenta formala a micro si macrocosmosului.
Caci daca timpul isi pastreaza infinitatea, ne spune Einstein, spatiul tinde sa se inchida, desi nu are limite. Astfel, ecuatiile sale admit o structura metrica in care spatiul e hipersferic, pozitiv, inchis, in timp ce timpul ramane deschis, neafectand curbura spatiului. In Universul lui Einstein, materia se afla, la scara colosala, statistic, in repaos. Cosmogonia lui Brancusi nu pare sa o dezminta.
Brancusi „a reusit sa faca posibila desfiintarea contradictiei ce parea insolubila, dintre extindere spatiala si gandire” (V.. G. Paleolog). Or, demonstreaza plastic Niram, aceasta este si tulburatoarea lectie a fizicii lui Einstein.”
Pe langa activitatea artistica, pictorul Romeo Niram este implicat in mai multe proiecte culturale de promovare a valorilor romanesti si de creare de legaturi artistice si culturale intre Romania, Israel, Spania si Portugalia. Astfel, este fundatorul a trei publicatii de cultura romaneasca, printre care si revista de arte frumoase „Niram Art” care a primit, in iulie 2007, premiul Miscarii de Arta Contemporana din Portugalia pentru cea mai buna publicatie de arta.