Sergiu Celibidache îşi ia rămas bun de la România.
Festivalul Sergiu Celibidache nu se va mai organiza.
Comunicat din partea domnului Serge Ioan Celibidache, fiul celebrului dirijor Sergiu Celibidache (1912-1996).
„Tatăl meu a declarat mereu: «M-am născut român, voi muri român». Şi asa s-a şi întâmplat. Însă, întotdeauna şi-a dorit să facă mult mai mult pentru ţara sa. În anii ‘70, Ceauşescu însuşi i-a interzis să revină în România. „Este prea carismatic acest domn Kolb”, acesta fiind numele de cod pe care i l-au dat comuniştii. După Revoluţie, vârsta înaintată l-a împiedicat să se implice mai mult, dar a crezut cu adevărat în spiritul talentat şi inspiraţional al românului. Era ferm convins că de tot ce are nevoie acest spirit românesc e doar o direcţie bună şi o speranţă reală pentru a se materializa singur.
Ei bine, după numeroase încercări în ultima decadă, am reuşit într-un final să organizăm o primă ediţie a Festivalului Internaţional Sergiu Celibidache, în vara anului 2012. Evenimentul s-a bucurat de un succes atât de mare, încât am crezut din toată inima că politicienii vor realiza, în sfârşit, şi probabil vor înţelege, cu adevărat, importanţa unei asemenea manifestări culturale şi necesitatea continuităţii ei. Însă, în afară de laude generoase, oferite punctual, şi promisiuni de prisos, nimic nu s-a concretizat mai departe.
Din aceste considerente, Festivalul Internaţional Sergiu Celibidache, ediţia a-II-a, în cadrul căruia era prevăzut şi Concursul Internaţional de Dirijat Sergiu Celibidache nu va mai avea loc. Programat pentru octombrie 2014, am luat decizia de a nu mai organiza ediţia a-II-a a acestui eveniment. Motivul principal îl reprezintă indiferenţa Statului român, atunci când vine vorba de onorarea valorilor României. De aceea, pentru cea de a doua ediţie am luat decizia de a nu mai sta cu mâna întinsă la Stat şi de a opri acest eveniment.
Ne-am adresat tuturor miniştrilor pe care i-am avut, chiar şi domnului Prim-Ministru. Este clar că tot ce înseamnă cultura în România nu este o prioritate pentru ţară şi cu atât mai puţin pentru cei care o conduc.
Şi parcă nici timpul nu mai are răbdare cu România. Evenimente culturale cu vechime sunt susţinute de către Ministerul Culturii, însă evenimentele tinere probabil trebuie omorâte din faşă, pentru că nu servesc interesele unor oameni care îşi păstrează scaunele de zeci de ani în poziţii cheie ale Statului.
Miniştrii de Cultură care s-au perindat pe la conducerea instituţiei, ministrul Educaţiei cu care am fost în discuţii, miniştrii de la turism, cabinetul Primului Ministru, nu au înţeles sau nu vor să înţeleagă ce au reprezentat Celibidache sau Brâncuşi, Eliade şi multe alte figure internaţionale, pentru România şi români. Cu un mic exerciţiu de imaginaţie sau cu puţin suflet, orice politician ar putea să realizeze cum pot fi folosite aceste mari valori dăruite lumii, pentru a reda românilor sentimentul de mândrie naţională şi pentru a îmbunătăţi imaginea lovită a României. Ei nu înteleg şi sunt de neînţeles…
Dacă naţiunea noastră doreşte să fie respectată şi să îşi recâştige influenţa pe care a avut-o în trecut, trebuie să înceapă prin a-şi reclădi identitatea sa culturală.
Avem atât de multe oportunităţi minunate de a creşte în acest sens şi de a oferi rezonanţă internaţională, la cel mai înalt nivel posibil. Imaginaţi-vă, pentru o secundă, studenţi veniţi din toate colţurile lumii pentru a studia Fenomenologia muzicii, a lui Celibidache, la Bucureşti. Numai la Bucureşti! Din Tokyo, New York sau Berlin…. toţi aceştia la Bucureşti! Noi am reuşit să-i aducem aici, pe toţi, pe parcursul unei luni de zile. Şi o putem face la o scară chiar mult mai mare şi pe viitor.
Dar un asemenea proiect magnific nu poate fi lăsat singur. Are nevoie de sprijinul naţiunii, de aleşii săi din ministere şi de preşedintele care o conduce. Având în vedere că suntem la început de campanie electorală, una plină de noi speranţe şi promisiuni, nu e timpul ca cineva să îşi asume responsibilitatea pentru o asemenea lipsă de direcţie, cel puţin din punct de vedere cultural?
Consecinţa indiferenţei, promisiunilor neonorate, neruşinării anumitor oameni politici, mă determină să interzic folosirea numelui şi imaginii tatălui meu de către orice instituţie de Stat a României. Consider că s-a comis o crimă culturală, precum s-a mai comis şi în cazul altor personalităţi, asadar sunt nevoit să iau această măsură.
Fie ca sistemul medical să se îmbunătăţească (repede, aş adăuga), fie ca investiţia în infrastructura rutieră să se accelereze şi fie ca economia noastră să conducă la revenirea financiară a Europei de Est. Dar oare nu e la fel de vital să ştim, cine suntem noi cu adevărat?
Până când cineva va reuşi să capteze esenţa acestei chestiuni, vom continua să căutam răspunsuri. Cu toată smerenia din lume, vreau să îi întreb pe viitorul preşedinte şi pe al său prim-ministru dacă pot să găsească soluţii, înainte ca istoria să ne penalizeze şi mai mult.
Când va veni timpul, mi-aş dori să mă uit înapoi şi să mor şi eu un român mândru.”
Serge Ioan Celibidache
“Aveţi cu toţii o enormă vină”, spunea Sergiu Celibidache la întoarcerea în ţară în 1990. În 2014, din nefericire, încă sunt valabile aceste vorbe: http://www.youtube.com/watch?v=UzB7u42JiYs
__________________
FUNDAŢIA SERGIU CELIBIDACHE
Str. Mântuleasa, nr. 36, sector 2, Bucureşti, România
Telefon: 021 315 05 69, Fax: 031 100 17 68, E-mail: office@fundatia-celibidache.com
Autorizaţie: S.C. 422/14.09.1999; 80-1/218623; C.I.F.: 12249413; Data atribuirii C.I.F.: 13.10.1999
