Risipită prin frunzele roşii de acacia,
Sub vântul ce le spulberă prin şanţuri,
Sub ploile ce le întorc în pământ,
Toamna îşi numără ultimele zile.
Tace şi moare odată cu ele.
Nu ne-am mai văzut din august.
Cu ceaţa căruntă de-afară
Şi cu stropii ce ţi se scurg din plete,
Amintirea ta îşi numără ultimele zile.
Tace şi se retrage în iarnă.
Un soare trândav
Îşi poartă gândurile departe
În spatele norilor
Ca un spiriduş bolnav, ruşinos.
Mă scol tot mai târziu
În fiecare dimineaţă.
Îmi pun rucsacul vechi,
Îl iau pe Tobiţă cu zgarda
Şi risipim frunzele roşii de acacia
Prin parcul care aşteaptă zăpada.
Dan David, Los Angeles, 10-26-2005.