American de origine (s-a nascut la Saint-Louis, Missouri), T.S.Eliot (1888-1965) s-a stabilit, în 1915, în Anglia, unde si-a publicat, la numai doi ani dupa alegerea noii sale patrii (abia în 1927 va obtine cetatenia britanica), primul volum de versuri, intitulat Prufrock si alte observatii.
Tarâmul pustiu (1922) si Patru cvartete (1943) constituie operele poetice ale lui T.S. Eliot. Majoritatea poemelor sale anterioare Tarâmului pustiu, în parte influentate de versurile poezului francez Jules Laforgue, reflecta, de pe pozitii critice, realitati ale lumii apusene contemporane autorului, fiind dominate de tonul ironic, de multe ori sarcastic. Unele din aceste creatii (Portretul unei doamne, Cântecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock, Preludii) anunta, prin continutul si forma lor, problematica si tehnica artistica din Tarâmul pustiu.
TARÂMUL PUSTIU
În poemul Tarâmul pustiu, T.S. Eliot va face în permanenta apel la traditia care îi era asa de bine cunoscuta, la o serie de valori ale culturii occidentale, proiectând adesea contemporaneitatea în lumina acestora. Asa se explica prezenta în poem a numeroaselor aluzii literare si mitologice, cât si a citatelor care amintesc de versurile poetesei Sappho, de opera lui Ovidiu, Dante, Shakespeare, Baudelaire, Gerard de Nerval, Verlaine si a multor altor scriitori. Imaginile din Tarâmul pustiu se întemeiaza, de asemenea, pe evocarea unor pasaje din Biblie, din creatiile literare încadrate ciclului Nibelungilor sau Mesei Rotunde sau din opere care apartin culturii orientale vechi, cum sunt Vedele si Upanisadele (1). Tehnica înserarii citatului dintr-o alta opera în creatia proprie fusese preluata de T.S.Eliot de la poetul american Ezra Pound, care o folosise primul în literatura moderna. Aceasta tehnica era asemanatoare colajelor utilizate de artele plastice înaintea literaturii. Ea este folosita, în creatia literara, si de Guillaume Apollinaire, Vladimir Maiakovski, Tristan Tzara, Louis Aragon, André Breton, William Carlos Williams s.a.
I. ÎNGROPAREA MORTULUI (The Burial of the Dead)
Ireal City (2).
Sub ceata întunecata a diminetii de iarna,
Pe Podul Londrei se scurgeau atâtia oameni, atâtia
Încât nu mi-ar fi trecut prin minte ca moartea
Ar putea nimici atât de multi (3).
Suspine întretaiate si rare – le simteam exhalatia (4)
Si fiecare îsi pironea ochii înaintea picioarelor.
Se scurgeau în sus si în jos pe King William Street,
Spre unde Saint Mary Woolnoth masura ceasurile
Ca un dangat spart la bataia finala a orelor noua.
Acolo l-am întâlnit pe unul pe care-l stiam
Si l-am oprit strigându-i : – “Stetson ! (5)
Tu, care ai fost cu mine pe vapor la Mylae ! (6)
Cadavrul acela pe care l-ai sadit anul trecut în gradina
A lastarit ? O sa dea în floare anul acesta ?
Sau poate ca gerul neasteptat i-a stricat culcusul ?
O, tine câinele departe de acolo, e un prieten al omului (7)
Si o sa sape cu ghearele sa-l scoata afara !
Tu ! hypocrite lecteur ! – mon semblable, –
Mon frère ! (8)
___________________________
1 Comentarii filozofico-teologice ale Vedelor care sunt cele mai vechi (aproximativ mileniile 3-1 Î.e.n.) scrieri sacre indiene, cu continut extrem de divers. Primele Upanisade cunoscute sunt din mileniul 1 î.e.n.
2 Aluzie la versurile lui Charles Baudelaire din poemul Cei sapte batrâni (Les Sept Vieillards): “Formillante cité, cité pleine de rêves, / Où le spectre en plein jour raccroche le passant » (« Cetate-nvolburata, cetate de mistere, / În care-ti ies nainte fantome-n plin oras ! ». Sunt primele doua versuri din strofa I a poemului pe care Charles Baudelaire îi închina lui Victor Hugo, incluzându-l în ciclul Imagini pariziene (Tableaux parisiens) din Florile raului (Les Fleurs du mal).
3 Sunt evocate versurile lui Dante Alighieri din Infernul (Inferno) – (Cântul III, stihurile 55-57): “…si lunga tratta / di gente, ch´io non avrei creduto / che morte tanto n´avesse disfatta” (“Si-atât amar de lume înfrigurata / venea pe urma ei, cât n-am crezut / ca poate moartea secera vreodata”).
4 T.S. Eliot trimite tot la Infernul lui Dante Alighieri (Cântul IV, stihurile 25-27): “Quivi, secondo che ascoltare, / non avea piante mai che di sospiri / che l´aura eterna facevan tremare” (“Aici, cum priceput din auzite, / vuia vazduhul nu de plâns hain, / ci doar de tânguiri neostoite”).
5 “Stetson, botezat cu numele obisnuit al omului de afaceri englez de astazi, este recunoscut ca si cum ar fi fost pe corabiile unuia din primele razboaie de cucerire, pentru ca toate razboaiele imperialiste sunt unul si acelasi razboi, iar Stetson, indiferent daca a participat sau nu la primul razboi mondial, este simbolul omului care apartine civilizatiilor comerciale si de jaf.” (Galvano della Volpe, Critica gustului, Bucuresti, Editura Univers, 1975).
6 Referire la un fapt istoric: batalia de la Myles, din anul 200 î.e.n., câstigata de romani în primul razboi punic, razboi nedrept de cucerire.
7 Dupa aluzie. 1. “la psalmul XXII, 20, “…apara-l de câine pe cel drag mie” si 2. « la un cântec de leagan pe care o mama înebunita îl cânta deasupra trupului unui fiu al ei ucis de fratele lui în (melodrama) Demonul alb (The White Devil), (actul) V, (scena) 4, de John Webster : « dar tineti la distanta lupul, dusman al oamenilor / pentru ca el dezgroapa cu ghearele. » (Galvano della Volpe)
8 Dupa interjectia « Tu ! », T.S. Eliot reproduce integral ultimul vers (« O ! cititor fatarnic, – tu, semenul meu, – frate!” – traducere de Al. Philippide din poemul lui Charles Baudelaire Prefata, poem care deschide volumul Florile raului. Charles Baudelaire îl face pe cititor raspunzator, alaturi de el, de ceea ce numea, în poemul Prefata, « menajeria naravurilor rele » care « urla în noi ».
III. PREDICA FOCULUI (The Fire Sermon)
Cortul râului s-a spart, ultimele degete ale frunzei
Se agata si se îngroapa în malul umed. Vântul
Strabate pamântul negru, neauzit.
Nimfele s-au spulberat
Tamisa dulce, goneste domol, pâna-mi închei acest cânt.
Râul nu duce nici o sticla goala, nici o hârtie de sandwich,
Batiste de matase, cutii de carton, mucuri de tigari
Sau alte marturii ale noptilor de vara. Nimfele s-au spulberat.
Iar prietenii lor, erezii pierde-vara ai directorilor din City,
Plecati, n-au lasat nici o adresa.
Lânga apele Lemanului sezui si plânsei (1)…
__________________
1 Vers care parodiaza plângerea biblica, sugerând totodata o tonalitate ironica si poate si autoironica. T.S. Eliot se refera la civilizatia apuseana a vremii sale, pe care o vede într-o stare lamentabila.