.jpg)
Hablot Knight Browne (1815-1882), cunoscut sub pseudonimul de Phiz este cel care a ilustrat cartile lui Charles Dickens, Charles Lever si Harrison Ainsworth.Bogata opera a lui Charles Dickens (1812-1870) este o imagine vie a societatii engleze din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Printre temele romanelor sale se numara soarta grea a copiilor (Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield), goana dezumanizanta dupa profit (Martin Chuzzlewit, Dombey si fiul, Timpuri grele); formarea personalitatii unor tineri (Nicholas Nickleby, Marile sperante). Prin descrieri realiste de mare forta artistica, Dickens îsi poarta cititorii prin cele mai diferite medii: cocioabele mizere ale saracimii si palatele marii burghezii, ateliere si pravalii, scoli si hanuri, case de tara si închisoarea datornicilor.
VIATA LUI DAVID COPPERFIELD
Romanul, de inspiratie în mare parte autobiografica, scris la persoana întâi, urmareste destinul lui David Copperfield din copilarie, când, ramânând orfan, este terorizat de tatal sau vitreg, Murdstone, si de sora acestuia, care îl trimit la scoala unde domneste regimul tiranic al domnului Creakle. Fugind de la magazinul unde fusese trimis de Murdstone si în care muncea din greu, fiind ajutat doar de prietenia domnului Micawber si a familiei acestuia, David se refugiaza la excentrica, dar generoasa lui matusa, Betsey Trotwood. Dupa ce îsi continua studiile, David se angajeaza în birourile lui Spenlow si Jorkins si se casatoreste cu Dora Spenlow. Moartea acesteia, dupa ce, David, devenit scriitor, începuse sa se bucure de succes, îl întristeaza profund, dar îl si face sa se apropie mai mult de o veche prietena, Agnes, cu care se va casatori. Pe tatal acesteia, domnul Wickfield, în casa caruia fusese gazduit în timpul studiilor, David îl salveaza de diabolicul arivist Uriah Heep.
Îmbinând acuta observatie sociala cu un umanitarism idealist, Ch. Dickens opune antitetic, în spirit romantic, personajelor negative, la care si aspectul fizic monstruos reflecta urâtenia interioara (Urlah Heep), figuri pure (Agnes Wickfield) si simpatice personaje pozitive schitate cu umor si caracterizate prin mici manii inofensive (Betsey Trotwood si mister Dick).
Fragmentul urmator prezinta sosirea lui David la matusa sa, care nu-l mai vazuse de la nasterea lui, furioasa ca se nascuse baiat si nu fata.
Capitolul XIII
Urmarile hotarârii mele
În cele din urma, am zarit un grup de case în fata mea si, apropiindu-ma, am intrat într-o pravalioara (era un magazin universal, asa cum ziceam noi acasa) si am întrebat dac-ar avea bunatatea sa-mi spuna unde locuia miss Trotwood. M-am adresat unui barbat care statea la tejghea si-i cântarea niste orez unei tinere; aceasta s-a întors catre mine, ca si cum pe ea as fi întrebat-o.
-Stapâna mea ? Ce vrei cu ea, baitasule ?
-As vrea sa-i vorbesc, daca se poate.
-Vrei sa cersesti ceva de la ea ? mi-a zis tinerica.
-Nu ! i-am raspuns. Câtusi de putin.
Dar deodata, amintindu-mi ca, de fapt, tocmai pentru asta venisem, am tacut încurcat, simtind ca-mi ardeau obrajii.
Slujnica matusii, caci, judecând dupa spusele ei, am presupus ca asta era, si-a pus orezul într-un cosulet si a iesit din pravalie, spunându-mi ca daca voiam sa aflu unde locuieste miss Trotwood, n-aveam decât s-o urmez. Desi eram atât de framântat si de naucit încât îmi tremurau picioarele, n-am asteptat sa ma pofteasca de doua ori. Am însotit-o si, curând, am ajuns în dreptul unei casute mici si curate, cu bowwindow-uri vesele, având în fata o curticica sau o gradinita patrata, cu o alee pietruita, plina de flori bine îngrijite, cu mireasma îmbatatoare.
-Asta-i casa lui miss Trotwood – mi-a zis. Acum stii; altceva nu mai am a-ti spune.
Si, rostind aceste cuvinte, a intrat zorita în casa, ca si cum ar fi vrut sa se scuture de orice raspundere pentru prezenta mea acolo; si m-a lasat în dreptul portitei, peste care m-am uitat, plin de amaraciune, spre fereastra unei odai, a carei perdea de muselina, trasa pe jumatate, si un ecran verde, mare, rotund, sau o aparatoare de soare, asezata pe pervaz, precum si masuta si fotoliul, impunator, pe care le-am întrezarit, m-au facut sa cred ca matusa se afla acolo, severa si solemna, ca de obicei.
Încaltamintea mea ajunsese într-o stare de plâns. Talpile se rupsesera, bucatica cu bucatica, caputele erau crapate si plesnite, astfel ca ghetele îsi pierdusera cu totul forma. Palaria (care-mi servise si de scufie de noapte) era atât de mototolita si de botita, încât nici o tinichea veche, fara toarte, aruncata la gunoi, nu s-ar fi rusinat sa stea alaturi de ea. Camasa si pantalonii, patati de sudoare, de roua si de iarba si mânjiti cu tarâna meleagurilor din Kent, pe unde înnoptasem, si, pe deasupra, si rupti, ar fi fost în stare sa sperie toate pasarile din gradina matusii. De când plecasem din Londra nu-mi trecusem pieptenele sau peria prin par. Batute de soare si de vânt, fata, gâtul si mâinile mi-erau negre ca gemul de mure. Eram acoperit din cap pâna în picioare de praf alb, ca si cum as fi fost scos dintr-un cuptor de var. În acest hal fara de hal, de care-mi dadeam foarte bine seama, ma pregateam sa ma prezint înfricosatoarei mele matusi si asteptam sa vad ce impresie îi voi face.
Vazând ca la fereastra nu se arata nimeni, mi-am zis dupa un timp ca matusa, pesemne, nu se afla în odaie si mi-am ridicat privirea spre fereastra de la catul de sus, unde am vazut un domn cu par carunt, simpatic si rumen la fata, care, închizând un ochi, mi-a facut semn de câteva ori, apoi tot de atâtea ori a clatinat din cap, a râs si dupa aceea s-a facut nevazut.
Fusesem destul de speriat si pâna atunci, purtarea lui neobisnuita m-a speriat însa si mai tare, si tocmai eram gata sa fug ca sa ma duc sa chibzuiesc ce era de facut, când am vazut iesind din casa o doamna, cu o batista legata peste boneta si cu manusi de gradinarie trase pe mâini, purtând sub brat ceva ce semana cu o tasca de vames si înarmata cu un cutit foarte mare. Mi-am dat seama numaidecât ca era miss Betsey, caci umbla cu acel pas semet, descris de atâtea ori de biata mama, cu care îsi facuse intrarea în gradina casei noastre de la Blunderstone.
-Sterge-o ! mi-a zis miss Betsey, clatinând cap si spintecând aerul cu cutitul. Vezi-ti de drum ! Baietii n-au ce cauta aici !
Cu sufletul la gura, m-am uitat dupa ea cum, cu pasi mari, s-a dus într-un colt al gradinii si s-a aplecat sa smulga niste radacini. Apoi, foarte speriat, dar împins de disperare, am intrat tiptil, m-am apropiat de ea si am atins-o cu degetul.
-Va rog, ma´am… – am început.
A tresarit si si-a ridicat privirile.
-Te rog, matusa…
-Ce ? a exclamat dânsa, cu o uluiala în glas cum nu mi-a fost dat sa mai aud vreodata.
-Te rog, matusa, sunt nepotul matale…
-Vai, Dumnezeule ! a strigat matusa.
Si s-a prabusit în mijlocul aleii.
-Sunt David Copperfield din Blunderstone, comitatul Suffolk, unde ai venit în noaptea când m-am nascut si ai facut cunostiinta cu scumpa mea mama. De când s-a prapadit, sunt foarte nenorocit. Am suferit înjosiri, n-am fost dat la învatatura, m-au lasat în voia soartei si m-au silit sa fac o munca cu totul nepotrivita. De aceea am fugit si am venit la matale. Am fost jefuit de cum am pornit si m-am vazut nevoit sa fac tot drumul pe jos, si din clipa plecarii n-am dormit nici o singura noapte în pat.
Brusc, nu m-am mai putut stapâni ; si facând un gest cu mâna, spre a-i arata în ce hal ajunsesem si spre a învedera tot ce îndurasem, am izbucnit în hohote de plâns, acumulate de o saptamâna întreaga.
Asezata pe pietrisul aleii, matusa, pe chipul careia nu se putea vedea nici un alt sentiment decât uimirea, s-a holbat la mine fara nici o întrerupere, m-a luat de guler si m-a dus în casa. Prima ei grija a fost sa descuie dulapul înalt din perete si sa scoata câteva sticle si sa-mi toarne pe gât câte putin din fiecare. Presupun ca le-a luat la întâmplare, caci, dupa gust, am recunoscut, pe rând, lichior de anason, salata de heringi si otet pentru salata. Dupa ce mi-a administrat aceste întaritoare, vazând ca tot mai eram agitat si nu-mi puteam stapâni plânsul, m-a culcat pe sofa, asternându-mi o basma sub cap si o batista sub picioare, ca nu cumva sa murdaresc cuvertura; apoi s-a aszat în asa fel în dosul paravanului sau ecranului verde, de care am pomenit, încât sa nu-i pot vedea fata, exclamând din când în când: “Miluieste-ne, Doamne!”, aceste exclamatii rasunând ca mici detunaturi.
Dupa câtva timp a tras clopotelul.
-Janet ! i-a zis matusa slujnicei, când aceasta a intrat în odaie. Du-te sus ; saluta-l din partea mea pe mister Dick si spune-i ca vreau sa-i vorbesc.