Amiaza de iarna coboara in parcul cu bratele atator copaci
in semn de ruga ,
fulgii in beteala fac semn ca mainile din lumina in lumina surpa cerul,
ingerii se insiruiesc peste lume cu cant rotunjit in soare si nea.

Dorm copiii, dorm batranii, e ca si cum somnul e calatoria strajuita de ingeri ascunsi

in plopii inalti sau in mestecenii varuiti in argint.