Avem de-a face cu 2 componente ale riscului de credit: rata dobanzii fara risc si bonitatea companiilor (credit spread-ul). In lipsa cresterii falimentelor si in conditiile cresterii inflatiei, dovada a faptului ca firmele romanesti pot impune in contiunuare cresteri de pret, spread-ul e in scadere, in ciuda faptului ca rata dobanzii fara risc e in crestere ca urmare a cresterii inflatiei. Ca urmare rata de indatorare corporativa ar trebui sa ramana la acelasi nivel, iar ratingurile companiilor romanesti acum ar trebui sa depaseasca pe cel ale tarii. Criticii vor spune ca aderarea la Euro se indeparteaza, desi stabilizarea inflatiei se poate face cu 2-3 ani inainte de aderare. Reizbucnirea inflatiei acum poate preveni reizbucnirea inflatiei dupa aderarea la Euro, cum s-a intamplat in cazul Spaniei.
In orice caz datorita faptului ca piata de valori in Romania este mai putin reactiva la anunturile de profit ale corporatiilor decat alte piete dezvoltate, corporatiile pot incerca marea cu degetul in legatura cu cresterile de pret, in timp ce inflatia le poate aduce capitaluri stabile din exterior, dovedind ca acestea au forta pe piata interioara. Deci este posibil ca in continuare sa asistam la finantarea deficitului Balantei de Plati din surse externe, supraaprecierea preturilor activelor de care vorbeste Greenspan acum supraapreciind si valoarea activelor romanesti la echilibru cu strainatatea.
In spatiul Euro momentan avem de-a face cu o inflatie structurala a pretului hranei ca urmare a dezinteresului tinerilor de a munci la camp, interesul lor fiind acum realitati virtuale de tip Tamagochi, joburi sexi de birou si alte chestii dintr-astea. Controversa de a importa hrana Americana modificata genetic se va ameliora in cativa ani din lipsa de alte optiuni.
In orice caz finantarea datoriei de stat prin emiterea de titluri in Euro este o greseala, chiar daca inflatia e in crestere. Pentru a minimiza costul datoriei de stat acum cand toata lumea fuge de MBSuri, deci cererea este cumva garantata, se puteau emite TIPS (titluri cu protectie impotriva inflatiei) in moneda nationala, astfel care era inflatia aia plateau, in loc sa estimezi de la inceput pe baza datelor recente ca nu poti controla inflatia, ca urmare esti pedepsit fiind taxat cu un premium pentru riscul valutar.
Acum este un moment minunat pentru companiile romanesti de a emite bonuri convertibile in actiuni, astfel daca inflatia creste peste un anumit nivel, avem o compensare care poate acoperi si lipsa de acoperire a riscului valutar prin cross-currency swaps din lipsa acestora.
Paradoxal sau mai bine uimitor, rata dobanzii in Romania acum merge in tandem aproape perfect cu economia Americana, pre-aderare nefiind exclus tinerea unui tunel fix leu-dolar.
Speram in continuarea aprecierii care daca va depasi inflatia va aduce cat de cat o forma de protectie consumatorilor interni impotriva deschiderii contului de capital.