Am tăiat pomul.
Mi se părea că îmi retez un picior.
A căzut cu un icnet greu.
N-am avut încotro!
Crescuse în drum; crescuse mare.
„Dar nu e în drum, domn primar; e în şanţ.
Şi e şanţul meu!”
Dintr-o floare căzută la întâmplare,
S-a înălţat un tei.
Visam să facă flori, să ia fiecare.
Nu s-a putut.
„Omule, ai trei zile!”
Doamne, câţi oameni răi ai lăsat pe Pământ!
Noaptea visam că vine potopul.
Mă bucuram.
Lua primăria cu tot cu omul ei rău.
„Dar nu e în drum, domn primar; e în şanţ.
Şi e şanţul meu!”
