Întrebarea cea mai importantă care rămâne fără răspuns continuă să fie: cine a organizat atacul terorist – cine l-a planificat, cine a ales obiectul atacului şi cine a tras nemijlocit de sforile care i-au pus în acţiune pe păpuşile-marionete – pe terorişti.
Acum 10 ani, pe 1 septembrie 2004, la 9.20 dimineaţa teroriştii i-au luat ostatici aproape pe toţi cei care au venit la careul solemn la şcoala Nr.1 din oraşul nord-osetin Beslan. Au fost luaţi ostatici 1127 de persoane – elevii veniţi la careu, părinţii, rudele şi prietenii acestora, profesorii şi chiar şi copii sugari.
17 bărbaţi din rândul ostaticilor au fost împuşcaţi la scurt timp după atac. Pe data de 2 septembrie teroriştii au eliberat, datorită intervenţiei lui Ruslan Auşev, 11 femei şi 13 copii. Pe data de 3 septembrie a survenit deznodământul sângeros: în timpul tirului haotic, numit până în prezent „asalt antiterorist”, au fost omorâţi 334 de oameni, inclusiv 318 ostatici, dintre care 186 de copii. Au murit 12 membri ai forţelor speciale, numărul de răniţi a depăşit 800 de oameni, dintre care 72 de copii şi 69 de maturi au devenit invalizi, dar şi 62 de membri ai structurilor de forţă. Oficial, victime ale dramei sunt considerate 1343 de persoane.
Editorialistul Radio Svoboda, Vladimir Voronov, povesteşte că în timpul acelor evenimente s-a aflat chiar lângă şcoală. „Impresia mea cea mai puternică, – spune Vladimir Voronov, – a fost cea de haos total: în şcoală erau terorişti şi ostatici, iar în afara acesteia – lipsa oricărei coordonări. O mulţime de şefi de nivel local şi federal, dar situaţia rămânea negestionată. Iată de ce nici nu mă miră prea mult faptul că chiar şi după 10 ani versiunea oficială e plină de găuri negre şi lucruri nespuse până la capăt. Iar întrebarea cea mai importantă care rămâne fără răspuns continuă să fie: cine a organizat atacul terorist – cine l-a planificat, cine a ales obiectul atacului şi cine a tras nemijlocit de sforile care i-au pus în acţiune pe păpuşile-marionete – pe terorişti”.
Drama de la Beslan a fost şi subiectul unei discuţii în cadrul unei emisiuni la Radio Svoboda, moderate de colegul nostru Vladimir Kara-Murza.
Marina Litvinovici, fondatoarea site-ului „Adevărul despre Beslan”, spune că a fost surprinsă de faptul că la doar câteva luni după tragedie, în ianuarie 2005, când a ajuns în Beslan, subiectul atacului terorist şi a celor peste 300 de copii omorâţi nu se mai afla în centrul atenţiei autorităţilor – jurnaliştii plecaseră din oraş, la fel ca şi serviciile sociale speciale şi psihologii – oamenii fuseseră lăsaţi de fapt singuri în faţa cumplitei tragedii prin care tocmai trecuseră.
Analistul Radio Svoboda Vladimir Voronov spune că operaţiunea desfăşurată pe data de 3 septembrie de serviciile speciale ruse a părut a fi mai degrabă o operaţiune de nimicire a teroriştilor decât de salvare a copiilor.
Vladimir Voronov: „Pe data de 3 septembrie nu putem spune că a fost o operaţiune de salvare a ostaticilor – nu a existat o operaţiune ca atare în acest sens, a fost doar haos şi dezordine”.
Opinia este împărtăşită şi de editorialistul de la Novaia Gazeta, Elena Milaşina:
Elena Milaşina: „Deja la sfârşitul primei zile toate persoanele oficiale ştiau că cifra reală a ostaticilor depăşeşte mult 300 de persoane. Datele oficiale, care însă nu au fost făcute publice, vorbeau despre peste 800 de ostatici şi între 30 şi 50 de terorişti. Presei însă i s-au comunicat date cu privire la 17 ostatici, apoi 120. Pe 2 septembrie numărul declarat de ostatici a ajuns la 354 şi acolo s-a blocat. Supravieţuitorii povesteau ulterior că teroriştii au fost înfuriaţi de acest lucru. Şi da, convingerea mea şi a altor experţi este că dacă atunci, pe 1 septembrie 2004, s-ar fi dat cifra reală a ostaticilor, dacă s-ar fi spus în presă că acolo sunt peste 800 de copii, asta ar fi determinat puterea să acţioneze altfel, ar fi existat o altfel de presiune din partea societăţii. Şi atunci serviciile speciale ruse nu s-ar fi pregătit doar pentru o operaţiune în forţă. Iar scopul operaţiunii care a urmat a fost unul evident – de a-i lichida pe terorişti cu orice preţ. Şi pentru asta au fost folosite toate resursele, inclusiv cele informaţionale. Deci, convingerea mea este că dacă s-ar fi spus cifra reală de ostatici, bilanţul tragediei ar fi fost mai puţin dramatic”.
Avocatul Iurii Ivanov, unul dintre membrii Comisiei Beslan, creată pentru a elucida circumstanţele tragediei, spune că o mare parte din responsabilitatea pentru numărul mare de victime revine preşedintelui rus Vladimir Putin. Acest lucru însă a fost ascuns de Comisia Beslan, era practic un subiect tabu:
Iurii Ivanov: „Suntem o ţară autoritară, cu un regim autoritar. Tot ce se întâmplă, mai ales deciziile de un astfel de dramatism, au loc cu girul preşedintelui. Este evident că preşedintele a dat ordin să fie nimiciţi teroriştii cu orice preţ. Preşedintele oricărei ţări are dreptul să adopte decizii la limită în situaţii extreme. Iar Putin a avut două asemenea situaţii – Beslan şi Nord-Ost – şi ambele le-a gestionat mizerabil – în ambele cazuri jumătate din victime au murit pentru că oamenilor nu li s-a acordat ajutor medical la timp. În cazul cu Beslan, sala sportivă a ars, fără să vină pompierii, două ore şi un sfert şi în consecinţă aproape 170 de copii au ars de vii sau s-au sufocat.
Cu toate acestea, vedem că în prezent nu avem acţiuni teroriste de asemenea amploare – teroriştii au înţeles că nu vor ieşi vii, autorităţile nu se vor opri să-i nimicească cu orice preţ, chiar dacă preţul va fi imens.
Deci, preşedintele are dreptul să adopte decizii dure în cazuri extreme – altceva este cum se face acest lucru – chiar şi Elţin era mai corect din punctul asta de vedere. Iar Putin a apărut la Beslan la ora 5 dimineaţa, a umblat un pic pe acolo şi a dispărut, iar ulterior a plasat responsabilitatea pentru decizii pe seama altora. Asta mă dezgustă la Putin”.
Elena Milaşina, de la Novaia Gazeta, spune că în prezent la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sunt în examinarea plângerile a peste 500 de victime ale tragediei de la Beslan, care consideră că statul nu a acţionat în interesul lor pe 3 septembrie 2004.
Elena Milaşina: „Statul nu numai că nu şi-a apărat cetăţenii, el i-a omorât. Cele 500 de victime cer acum Curţii Europene pentru Drepturile Omului să recunoască că statul rus şi-a încălcat obligaţiile. Acesta nu numai că nu a protejat oamenii, el pur şi simplu i-a omorât pe ostaticii de la Beslan, a împuşcat în copii din lansatoare de mine, lansatoare de foc, tancuri pentru a distruge teroriştii, pentru a lichida situaţia în sine. Nu au fost întreprinse niciun fel de măsuri pentru a salva ostaticii. Iar posibilităţi şi pârghii în acest sens au fost”.
Moderatorul dezbaterii, Vladimir Kara-Murza, a anunţat că o echipă de la Radio Svoboda se află zilele acestea la Beslan pentru a reflecta comemorarea a 10 ani din momentul tragediei. Luni şi miercuri vor avea loc ceremonii funerare, iar preşedintele rus Vladimir Putin, cel mai probabil, va lipsi de la eveniment.
01.09.2014
http://www.svoboda.org/content/article/26559470.html
http://www.svoboda.org/content/transcript/26556714.html
________________________________________
Preluat cu permisiune, Radio Free Europe/Radio Liberty © 2014 RFE/RL, http://www.europalibera.org/content/article/26561015.html
Stimată doamnă Lina, acest articol dureros face parte integrantă dintre acele articole dedicate eşecurilor serviciilor speciale ale unor state, manifestate în situaţia de criză.
Dacă ne reamintim eşecul de la Balşoi Teatre unde victimele colaterale au fost în cea mai mare proporţie, sau de Revoluţia Română soldată cu peste 7.000 de împuşcaţi, cadavre incinerate, tăinuiri şi intrări în politichie chiar ai unor autori morali aflaţi în conexiune directă cu acei comunişti şi securişti care au regizat totul, şi să nu mai punem în calcul aceste toate crime deoarece dosarele au fost deja închise!