Ce mult te-am iubit, Paraschivo
Interpret – necunoscut. Ştie cineva mai mult?
Un prieten din Bucureşti îmi comunică că „actorul din poză [linkul YouTube care avea şi poza nu mai este accesibil/A.L.] este Marius Florea Vizante şi că imaginea este din filmul „Restul e tăcere” regizat de Mihai Caranfil, fiul critcului de film Tudor Caranfil. Într-un interviu, Marius Vizante declara că s-a apucat şi de cântat, dar a abordat genul Rap. În ceea ce priveşte activitatea teatrală, el este un actor extrem de talentat.” Filmul este pe YouTube.(A.L.)
Eu te-am iubit, Paraschivo
Ţi-am spus-o de-o mie de ori
Şi ca drept dovadă
ţi-am trimis grămadă
vreo cinşpe ghivece de flori (2x)
Te-am luat de la mă-ta de-acasă
În fustă şi fără jupon
Ţi-am luat şi seminţe,
ţi-am luat şi bomboane,
ţi-am luat şi chiloţi de nilon (2x)
Tu nu m-ai iubit, Paraschivo
Mi-ai spus-o de-o mie de ori
Şi ca drept dovadă
mi-ai trimis grămadă
să-ţi cresc toţi copii din flori (2x)
Pe maică-ta şi pe tot neamul
Să nu te mai prind că mă rogi
V-am scos de la pivniţă
cînd v-a spart geamu’
‘ţi-ai dracu’ să fiţi de milogi (2x)
Au de te prind, Paraschivo
Cu altu’ la braţ pe Gramont
Îţi bat şi gagiul
îţi fur şi poşetă,
va leg şi va spînzur de-un pom (2x)
O prietena care cunoaste f bine cintecul asta, inca din studentie, mi-a spus ca tipul asta de cintec face parte din „folclor de mahala” . Fara discutie ca are dreptate si mie mi-a placut cintecul care nu l-am stiut niciodata, exact pt acest motiv. 🙂 🙂
Multumesc redactiei pt publicarea cintecului
@Laura Lixandru
Nu era nevoie sa te lumineze prietena, pentru ca oricine îsi poate da seama ce fel de cântec este.
Si nici nu ar mai trebui sa ne surprinda gusturile românilor, mari inventatori de manele.
Pe mine m-ar interesa care dintre editorii revistei ACUM este îndragostit de acest cântec.
http://ubi-dubium-ibi-libertas.blogspot.de/2011/10/ce-mult-te-am-iubit-paraschivo.html
@Laura
De acord ca acest cintec, cel putin formal, este „folclor de mahala”. E cunoscut de multa vreme si cintat – stilcit – pe la petreceri de tot felul de amatori.
Imi pun intrebarea daca intr-adevar este o productie folclorica. As fi tentat sa cred ca e o parodie, deci „culta”, scrisa de vreun scriitor, poate ca in perioada interbelica.
Atunci a existat un interes pentru exotic. De exmplu „Cânticele ţigăneşti” ale lui Miron Radu Paraschivescu si multe altele prin care creatorii de atunci explorau si alte zone ale societatii decit cele batute.
Pentru a fi folclor de mahala asta presupune ca a fost creat spontan in mahala (Bucuresti?) dupa care preluat si slefuit de orhestre din mahala.
Problema ar fi ideologica dupa parerea mea. Aceste orhestre, tarafuri erau destul de conservatoare in repertoriu care era ales aproape exclusive pentru consumul commercial. E destul de greu de crezut ca gusturile publicului din mahala includeau parodierea vietii si a personajelor mahalalei. Nimeni nu vrea sa fie aratat cu degetul si facut de rusine, ba inca sa mai si plateasca pentru asta.
Viata mahalalei trebuie sa fi fost mult mai complexa decit imaginea trunchiata care i se dadea. Ca atare, e mai greu de crezut ca mahalaua insasi emana productii artistice care sa o ironizeze si de asemeni ca exista un apetit al mahalalei pentru autoironie.
Ar fi interesant de aflat originea cintecului. Nu m-ar mira, cum spuneam, ca in spatele textului sa fie vreun umorist al perioadei care sa fi preluat doar melodia.
@Christina Vlad
> care dintre editorii revistei ACUM este îndragostit de acest cântec.
Eu sunt cel care l-a propus pentru publicare
Multumesc, Alexandru Leibovici, pentru raspuns.
Eu mai am o întrebare: iubesti cumva o Paraschiva ?
@Christina Vlad
Nu. Este un clip amuzant, asta-i tot.
Există Paraschive şi Paraschive. M-am gândit mult până să fac această afirmaţie adâncă.
Dl. Leibovici, Eu personal va multumesc pt publicatia acestui cintec. M-am distrat grozav auzind-ul .
Dna Vlad, Am impresia ca dv. nu aveti prea mult simt de umor. Pacat!
Dl. Petrineanu, Ce importanta are unde, cind, de ce si cine a scris acest cintec? Este un cintec amuzant si pentru noi cei care am plecat de multi ani din Romania, ne face placere. ATITA TOT!!!
Dl. Maier, noi am avut o spalatoreasa care o chema Paraschiva. Ma fermeca faptul ca nu avea un dinte in gura si totusi minca tot felul de carne. Era o femeie foarte cumsecade si eu o iubeam (aveam poate 6 sau 7 ani)
Ai dreptate, Stefan. Exista Paraschive si Paraschive, asa cum exista îndragostiti si îndragostiti.
Te si vad, Alexandru, dând altuia replica : Spune-mi ce te amuza, ca sa-ti spun cine esti… 🙂
@Christina Vlad
Dar pe dv. ce anume vă indispune în clipul ăsta?
Tu stii foarte bine ca eu am trimis doar clipuri de calitate si nu lalaiala de doi bani !!!
Stimata Dna Vlad, Lalaiala asta de doi bani este plina de umor. Nu va inteleg deloc…
Totul trebuie sa fie serios, grav si de plins? Hai sa ridem un pic!
Gusturile nu se discuta, este normal ca cuiva ii place ceva, iar cuiva nu-i place.
Mie imi place clipul din „Romanii au artisti” cu Marina Voica si Natasha Barbu (din Balti, R. Moldova). Doua „rusculiţe” ne demonstreaza ca romanii au artisti!!!
https://www.youtube.com/watch?v=mlcuLWy03qg
Eu nu am nimic împotriva…. Râdeti în hohote …
Dl. Grosu, va multumesc pt you tube-ul trimis. Foarte frumos!
Dna Vlad, Merci ca imi permiteti sa rid. Iar despre blog-ul care l-ati mentionat intr-un alt comentariu, Paraschiva era nu numai cu.va, dar si lesbiana. Groaznic! Si uite ca a devenit o Sfinta! Poate unele dintre noi femeile, ar trebuii sa dam mai multa importanta cu.velor si lesbienelor? Acuma cind ma gindesc ca as fi putut sa fiu Sfinta, imi pare rau ca am urmat Facultatea de Matematica. 🙂 🙁
@Christina
Mi se pare interesant cind te reintilnesti cu cunostinte (Paraschiva) dupa multi ani. Pe vremuri m-a distrat cintecelul prin tonul lui glumet si pentru ca gidila orgoliul aratind cit de fraieri erau mahalagiii (se vede si dupa sensul peiorativ al cuvintului). Atit si punct.
Dupa reintilnire cu… Paraschiva – de data asta si ea mai… obosita – m-am gindit la alte lucruri. De exemplu, exista o ingrijorare justificata cind asculti ceva care eventual poate fi de un gust discutabil. Fiecare are filtrele lui, accepta sau respinge. Acum avem si „manelele” ca referinta absoluta a prostului gust, ceeace poate usureaza aprecierea unui cintec: seamana cu maneaua? atunci nu e de ascultat.
Paradoxul in cazul de fata este – dupa parerea mea – ca Paraschiva e conceputa exact pe principii opuse unei manele. Ceea ce au comun sint exprimarile vulgare sau naive strecurate prin text.
In rest, o manea e scrisa ca un fel de blues (sub)urban in care protagonistul ne relateaza cu patos, naivitate, pretiozitate, vulgaritate (si toate celelalte) dar, atentie!, cu sinceritate oful lui. Manelistul nu face bascalie, nu parodiaza, el chiar are o problema pe care o prezinta asa melodramatic ca sa priceapa toata lumea si sa… plateasca.
La Paraschiva, autorul a facut cintecelul la bascalie, parodiind un presupus fel de a fi vulgar si patetic al mahalagiului. Il pune pe bietul iubit al Paraschivei in cea mai penibila postura, asa ca sa priceapa toata lumea cit de fraieri sint cei din mahala. Pe cind manelistul nu batjocoreste.
De aceea am vazut acest cintecel in alta lumina. Cu asta nu combat insa nici pe cei care s-au amuzat si nici pe ceilalti.
Vă rog să notaţi că varianta pe care am publicat-o pe ACUM este mai puţin răspândită; cele care colcăie pe Internet – în particular YouTube şi Trilulilu – sunt mai deocheate, vulgare.
Tot n-am găsit cine este cântăreţul ăsta cu vocea asta caldă; pare un neprofesionist… Să fie chiar actorul, Marius Florea Vizante? N-am găsit niciun indiciu, nici într-un sens, nici în altul 🙁
Cantecul are autor! Se numeste Mihai Margineanu, vezi:
http://www.bestmusic.ro/mihai-margineanu/paraschivo-290352.html#versuri
@Sfartz Pincu
Nu, Mărgineanu nu este autorul. El este unul dintre interpreţii variantelor despre care spuneam mai sus că sunt mai răspândite, dar vulgare.
Cântecul circula deja printre studenţi în anii 1960, la excursiile la munte, deci este vechi de cel puţin 50 de ani şi deci Mărgineanu nu poate fi autorul melodiei.
Exista un cantec foarte frumos, cantat inca in Bucurestii interbelici, care se numeste „Zaraza”. „Ia sa-mi spui frumpoasa Zaraza, cine te-a iubit?”
Dar la noi, in R.Moldova, cantecul „Zaraza” pare foarte comic. Majoritatea populatiei intelege limba rusa, iar in rusa „zaraza” inseamna boala infectioasa, infectie. Mai are un sens: zaraza i se spune unei persoane care este un lipici, care se tine de cineva scai, in pofida dorintei celuilalt.
Quo vadis, infectia? (Куда прешь, зараза?)
@A Grosu
Internetul (Wikipedia – la ce ne mai trebuie tinere de minte?; sau, „ai internet, minte ce-ti mai trebuie?!”) zice:
Zaraza este titlul unui tango de Benjamin Tagle Lara, pe versuri de Ion Pribeagu, interpretat de Cristian Vasile, devenit unul din cele mai populare din muzica urbană românească a anilor interbelici (asociată romanțelor).
https://ro.wikipedia.org/wiki/Zaraza
Deci un tango argentinian transpus pe versuri românesti:
Cintat de Cristian Vasile
https://www.youtube.com/watch?v=n2MH35TagHk
si de José Razzano
https://www.youtube.com/watch?v=CR0fbUmSclE
O mentiune speciala pentru Ion Pribeagu (Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România) probabil unul din marii umoristi români.
Opinie personala
Avem pe pagina revistei ACUM articole importante. De ex: „Cine conduce Romania” sau „UN Watch: Mitul existentei unei blocade…” si primul articol are 15 comentarii si al doilea nu are nici un comentariu.
In schimb, „Ah Paraschiva” are 20 de comentarii.
Nu aveti impresia ca avem mai multe pareri despre un cintec destul de ordinar, decit pentru ce se intimpla in momentul acesta in lume?
Curios? Nu cred. Sintem ca un strut care-si pune capul in nisip si pretinde ca nu se intimpla nimic in jurul lui.
Wanda, ai pus punctul pe i. O recunosc, inclusiv in calitate de contributor la populariatea Paraschivei.
Dar iata, sintem intr-un moment in care avem (ordine aleatorie) 1) o invazie, un razboi rece si o amenintare cu arma atomica toate datorate Rusiei 2) un Califat islamist care marsaluieste victorios pina una alta 3) un razboi civil in Siria care a transformat jumatate din populatie in refugiati (!) 4) un Israel ingramadit constant de vecini arabi, de credinciosi care nu au nimic sfint, in acelasi timp in care o presa internationala nu e capabila sa informeze corect Occidentul (includ aici si presa suedeza, care totusi mentine o stacheta ridicata a calitatii) 5) o Românie care se tiraste de 25 de ani spre o civilizatie materiala si spirituala la nivelul asteptarilor mileniului 3, cu o societate civila care nu are nevoie de parerile noastre.
Oare ar putea fi un moment mai prielnic de bagat capul in nisip?
O parere personala? Sint un vierme. Nu reusesc sa-mi conving nici macar colegii din comitetul de bloc ca trebuie sa dam cu var si sa smulgem buruienile. Tocmai asta e si farmecul democratiei, sa astepti 4-5 ani ca sa-ti dai cuminte votul si sa speri ca apara suficient de multi viermisori care sa aibe aceleasi pareri cu tine.
Umorul, reprezentat pentru un moment de „Paraschiva”, este o mică compensaţie pentru problemele lumii, în aceeaşi măsură în care un creer solicitat-are nevoie de somn!
Iar struţul nu-şi bagă capul în nisip – nicodată! Pur şi simplu coboară capul mai jos din cauza înălţimii lui mari, peste 2,5 metri, când nu vrea să fie văzut de prădători!
Şi pentru foarte multă lume, comportamentul „paraschivesc” – a nu se citi „sch” nemţeşte, ca un „ş”-(!) – aduce mai multe necazuri, Stimată Doamnā Wanda Lucaciu, decât aduce în momentul de faţă Putin Ucrainei !
@Wanda
> Avem pe pagina revistei ACUM articole importante…
Am mai ascultat o dată clipul şi mi se părut tot atât de simpatic, de bine cântat, frumos acompaniat şi ilustrat, şi mi-a plăcut contrastul paradoxal – dar nu supărător ci amuzant – între toate acestea şi cuvintele cântecului.
> nici un comentariu…
Mă gândesc… ce-ar fi să transferăm nişte comentarii de colo colo?… 🙂 🙂 🙂
Despre Paraschiva discutăm lejer şi fără prea mare teamă de ridicol.
Subiectele grele… e altă poveste.
In plus, în cazul Paraschivei avem o uşoară iluzie că are ceva importanţă ceea ce zicem. Pe când în cazul celorlalte subiecte…
@ Ştefan N. Maier
Mi se pare niţel cam superficială modalitatea în care apreciaţi atitudinea faţă de tema „paraschiveasca”!!
Nu cred că există mulţi bărbaţi care, în tinereţele lor mai timpurii sau mai întârziate, să nu fi fost o victima sigură a „Paraschivelor” existente încă de pe timpul lui Eva – cea biblică!
Sincere felicitări pentru bărbaţii care s-au trezit la timp şi au scăpat de o „Paraschivā”, şi la fel de sincere condoleanţe celor care au rămas pricopsiţi cu ea!!
De aceea consider tema această fals-tratată, pentru că bunicile, mamele, mătuşile şi alte neamuri, ne-au bătut la cap, la timpul sau, insistând să nu ne încurcăm cu o „Paraschiva”, transmiţându-ne de fapt propria lor experienţă, pentru ca noi la randul nostru sa-i prevenim pe copii nostri sā beleasca bine ochii şi mintea atunci cānd fac o alegere, care e bine sa fie unicā !!
Dragă D-le Pincu,
Cred că avem în minte aspecte diferite. Eu mă refeream în ecoul meu la Paraschiva ca la un subiect facil, nu ca la o femeie uşoară. Nu e cazul să deschidem aici o „cutie a Pandorei”. Dar ce-ar fi să vă documentaţi şi să scrieţi un articol pe tema prostituţiei din România, de exemplu? Cred ca ar genera multe discuţii!
@Alex
Ce-ar fi nu sa transferam comentariile de la Ah Parachiva la un alt articol, ci sa trimitem cintecul Hamasului. Eu am un prieten din Liban si el poate sa-l traduca. 🙂 Nu vrem ca Hamasul sa piarda nici un cuvint cind aud cintecul. Tot cintecul este f important! 🙂
@Wanda
> Ce-ar fi … sa trimitem cintecul Hamasului.
Dacă crezi că ajută…
🙂
Tema cantecului „Ah Paraschiva” se aseamana mult cu tema renumitului cantec „Murka”, care este si azi celebru in fostul spatiu sovietic, a fost un fel de „imn” al criminalilor din URSS.
Autorul, un poet de origine evreiasca din orasul Odesa, Iakov Iadov (Davidov), a scris acest cantec in 1923. Aceeasi tema ca si in Paraschiva: Un barbat o intreaba pe „gagica” Murka: Oare nu ti-am cumparat de toate, jachete si diamante, inele, rumenele, etc. Si pentru infidelitate Murka in final isi primeste glontele razbunator. Iadov a scris asa numitul „cantec din curte”(dvorovie pesni) numit in Rusia si „romanţă orasenească”.
Se stie ca Odesa a fost capitala lumii criminale din Imperiul Rus si URSS. Cei mai vestiti criminali odesiti operau in cartierul „Moldavanka” din Odesa. Sonka Zolotaya ruchka- – Sonka Manuţa de Aur (numele adevarat Sofia Blumschtein) si Mişka Iaponcik (numele adevarat Moisey Volfovich Vinnitskiy) au ramas si astazi cei mai vestiti odesiti, despre care stie orice copil. Intreaba azi vreun tanar in Odesa de Lenin si nu fiecare stie cine a fost. Intreaba de Sonka, si orice prunc iti va spune ca a fost cea mai mare si mai cinstita hoţoaica, care a facut pana si ocna pe insula Karafutu (Sahalin), unde a avut norocul sa discute cu scriitorul rus Anton Cehov, care calatorea pe acolo.
Si fiindca criminalilor din Odesa le-a cazut pe plac „Murka”, cantecul a devenit un fel de imn al lumii interlope. Drept ca i-au schimbat cuvintele. Acum exista mai multe versiuni, si toate sunt criminale, adica pe tema criminala. Pana si Vladimir Visotski (domnul Sfartz a tradus ceva din creatia lui din rusa in romana) a interpretat „Murka”.
Cu timpul a fost tradus in mai multe limbi: ucraineana, poloneza, idish. Am ramas uimit cand am gasit pe net o versiune a acestui cantec in ivrit. Insa nu inteleg traducerea. Clipul ne arata fotografii cu interpreta care canta, ostasi tineri, alte fotografii, asa ca nu stiu ce sens poarta acest cantec in limba ivrit.
https://www.youtube.com/watch?v=jNAf186oXCU
Din pacate, nu inteleg ruseste, ivrit sau idish. Pacat ca nu are o versiune in romaneste.
https://www.youtube.com/watch?v=TnJMxVqrOZM
Iata o versiune in englezo-rusa.
Trebuie sa intelegem ca este o traducere „libera”, o versiune comica!
🙂 🙂 🙂
Se vorbeste si norvegiana…
Very funny! Multumesc
…much ado about nothing…
Precis iubitului Paraschivei i-ar place sa auda:
http://youtu.be/1SLizG4ogmI
Eu însa prefer germana:
http://youtu.be/CY4D4VxokdY
@itzhak bareket
All the world’s a stage,
And all the men and women merely players…