la capătul meu de tunel se cîntă Chopin

stau cu ochii închişi

trupul găurit de iubire

ocheanul e doar caleidoscop

sticlă colorată în ochii mei joacă vitraliu

să ţi povestesc despre fericire?

cîntecul mierlei pe inserat

sunetul mut al bobocului în plesnire

sărutul roşu ce muşcă din piele

sînul plin de lapte

privirea explodează în şoapte

e noapte şi vezi?

frontul trece prin faţa casei

hei… fac cu mîna avioanelor de luptă

ei zîmbesc dar nu le văd ochii

sînt ascunşi, se feresc

tranşeele se ridică pînă în nori

din seminţe plouă cu flori

mormane peste morminte de piatră mute în durere

poeţii sapă după metafore noi

în noroi

cărţile sforăie somn adînc în gunoi

unde eşti?

ţin în dinţi trandafir ofilit

în nara închis dor de mentă şi verde

tango!