la capătul meu de tunel se cîntă Chopin
stau cu ochii închişi
trupul găurit de iubire
ocheanul e doar caleidoscop
sticlă colorată în ochii mei joacă vitraliu
să ţi povestesc despre fericire?
cîntecul mierlei pe inserat
sunetul mut al bobocului în plesnire
sărutul roşu ce muşcă din piele
sînul plin de lapte
privirea explodează în şoapte
e noapte şi vezi?
frontul trece prin faţa casei
hei… fac cu mîna avioanelor de luptă
ei zîmbesc dar nu le văd ochii
sînt ascunşi, se feresc
tranşeele se ridică pînă în nori
din seminţe plouă cu flori
mormane peste morminte de piatră mute în durere
poeţii sapă după metafore noi
în noroi
cărţile sforăie somn adînc în gunoi
unde eşti?
ţin în dinţi trandafir ofilit
în nara închis dor de mentă şi verde
tango!