Vreau să rup manuscrisele
În care mi-am îngropat orele nopţilor fără somn,
Gândurile, încâlcite pe frunte de teama uitării.
Nu ştiam scrie, nu ştiam citi,
Până când ai coborât ca o lumânare în beznă,
Şi mi s-au deslipit pleoapele, să mângâie întrebările.
Degetele au început să străpungă aburii de pucioasă din jur,
Şi s-a făcut ziuă,
Şi ziua, ulei pe obrazul apei, s-a întins peste viaţă.
Am fost aruncat peste ani,
Mi-am măsluit contoarele plăţilor către tine,
Iar acum adun cioburile.
N-am avut nici măcar bunul simţ
Să plătesc ceara pentru lumânare,
Pe care mi-ai dat-o împrumut, la acel început.
Vreau să rup manuscrisele.
Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza
Vreau să rup
de Dan DAVID (18-8-2014)1 ecou
O poezie frumoasa, sensibila, care pare a fi un repros adresat unei anumite persoane.
Oare nu cumva ea s-a simtit neglijata, David ?