(Continuare. Prima parte – v. aici, partea a II-a – aici)
PNL a fost, cred, cel mai mediatizat partid din acest an. Este şi partidul care, de un sfert de secol, se adună, se scindează, iar se adună, iar se desparte… Nu vă voi plictisi cu istoria PNL-ului din ultimul sfert de secol, dar să vedem ce s-a întîmplat recent, de un an încoace.
De prin toamna anului trecut, schimbul tot mai acid de replici între Crin Antonescu (CA) şi Victor Ponta (VP) indica o înrăutăţire graduală, dar ireversibilă, a relaţiilor dintre cei doi şi între cele două partide. Era clar că formula folosită în vara lui 2012 „prietenul meu Victor [Ponta]”, repetată de CA era deja istorie. Testul a fost făcut cu propunerea ca Iohannis să fie ministru de interne. După ceva tatonări, schimb tot mai dure de replici, ruptura s-a produs: VP l-a preferat la interne pe etern schimbătorul Gabriel Oprea. Ce a urmat a fost într-un ritm tot mai accelerat: PNL rupe alianţa cu PSD, CA îşi dă demisia din funcţia de preşedinte al Senatului (gest unic în istoria recentă a României şi, după părerea mea, superficial analizat şi atunci şi acum). Urmează alegerile europarlamentare, PNL obţine un rezultat considerat nemulţumitor, de 15 %, CA îşi dă demisia şi din funcţia de preşedinte al PNL, urmează un interimat şi, în final, un deznodămînt relativ aşteptat: Klaus Iohannis (KI) devine noul preşedinte al PNL şi, după ceva tatonări, şi candidatul „dreptei” la prezidenţiale.
Paralel acestor frămîntări, Călin Popescu Tăriceanu (CPT) pleacă din PNL, încercînd să formeze un nou partid „autentic liberal” şi să recreeze USL-ul, adică alianţa PSD-PNL. Acest lucru se produce şi pe fondul unei mişcări ideologice: PNL se retrage din ALDE (alianţa liberal-democraţilor europeni) şi solicită înscrierea în PPE. În acelaşi timp, se convine asupra fuziunii cu PD-L, dar nu imediat, legea nu permite fuziunile partidelor politice parlamentare în timpul mandatului. Ca atare, este o fuziune de tip alianţă, purtînd numele Alianţa Creştin Liberală (ptiu…, era să pronunţ şi numele Necuratului, piei din faţa mea: păi cînd te uiţi la dl Blaga şi vezi un autentic creştin, nu? eşti cuprins de smerenie).
Cred că electoratul liberal a fost şi încă este derutat de această avalanşă de evenimente. Totuşi, analizate pas cu pas, ele au o logică. Dacă e bună sau rea logica asta e altă poveste.
Este evident că, după eşecul referendumului din vara lui 2012 (sau a „loviturii de stat”, după alte definiţii), CA a simţit că ceva nu este în regulă. Reacţia liderilor occidentali trebuie să-i fi dat cel puţin de gîndit, deoarece era clar că aceştia nu au agreat modul în care s-a dorit schimbarea puterii de la Bucureşti. Între timp, a mai înţeles că PSD-ul a dorit înlăturarea lui Băsescu pentru a propulsa la Cotroceni un preşedinte uşor manevrabil, naiv, pe el adică, pe CA. Sigur că, acumulînd date şi dovezi, înţelegînd că a fost făcut „de fazan”, cum se spune în limbajul copiilor, nu s-a simţit deloc confortabil. Era clar că trebuia să se retragă din frunte şi a făcut-o, se pare, cît se poate de elegant şi de ferm (reamintesc şi ultimul său interviu la Antena 3 unde l-a făcut knock-out pe Mihai Gâdea). Aş mai comenta şi faptul că cele 15 % obţinute de PNL la europarlamentare nu sînt un rezultat chiar prost, dacă admitem, cum rezultă din unele sondaje, că aproximativ jumătate din procentele obţinute de Mircea Diaconu erau, de fapt, voturi pentru PNL. Ca atare, procentul real obţinut de PNL, dacă Mircea Diaconu ar fi fost pe liste, s-ar fi îndreptat spre 18–20 % (pentru cei care încă nu ştiu, Diaconu s-a decis să candideze independent, deoarece ANI îi „lucrase” un dosar de incompatibilitate şi, dacă ar fi fost pe listele europarlamentarilor PNL, era posibil, in extremis, ca toată lista să fie invalidată).
Şi trecerea de la ALDE la PPE a fost relativ mult comentată. Istoriceşte vorbind şi strict teoretic-ideologic, locul PNL-ului „clasic” ar fi fost mai potrivit în ALDE, grup care, e drept, adună formaţiuni politice foarte pestriţe, de la dreapta „pură” la stînga tot „pură”. Este, aş spune, un grup atractiv tocmai pentru că reflectă foarte bine o anume parte a ideologiilor europene actuale, nu foarte stricte şi, de fapt, tot mai confuz conturate. Cu atît mai mult o asemenea realitate este specifică României, unde conceptul de „dreapta politică” v. „stînga politică” este integral convenţional. Păi ce e de stînga în PSD, partidul aşa-numiţilor „baroni”? Ce e de dreapta în PNL? dar în PD-L? PNL este un partid de tip elitist, simpatizat de categorii diverse, mai ales de orgolioşi şi, nu în procent mic, de ceva snobi. PD-L este derivatul din FSN, alături de (pe atunci) PDSR şi formau, ani buni, „stînga social-democrată”.
Ca atare, trecerea de la ALDE la PPE mi se pare acceptabilă dacă este urmarea unor discuţii şi unor aranjamente profitabile. În fond, este un pas ideologic mai acceptabil decît trecerea de la socialişti la PPE pe care a făcut-o, atunci, PD-ul. Este evident că discuţiile privind fuziunea PNL–PD-L au inclus şi mutarea de colo-colo, de la ALDE la PPE, ultimul fiind un grup semnificativ mai puternic decît încă mai firavul ALDE de după ultimele alegeri europarlamentare. Acolo sînt deja foarte mulţi aşa-numiţi „eurosceptici”, de fapt pseudopoliticieni fără planuri, fără proiecte şi fără ideologii clare, frustraţi care, pe fondul unei dezamăgiri a populaţiei faţă de partidele „clasice” au fost votaţi aşa, să se mai schimbe parlamentul (este, mental, acelaşi comportament din Germania anilor ’30 şi din România anului 2000 cînd, mai ţineţi minte, PRM a obţinut 17 %).
Klaus Iohannis se conturează, aşadar, un candidat nu neapărat surprinzător (PNL-ul îl cooptase de vreo 5 ani), cît – mai ales – atipic pentru viaţa politică românească. Sondajele de opinie îl creditează cu un procent mare, chiar neaşteptat de mare pentru un „neromân”, să spun aşa. Ponta a încercat să speculeze momentul invocând detaliul că KI nu este ortodox. Mişcarea a fost prost făcută, ambiţiosul flăcău primind prompt replica BOR: ortodoxia nu poate fi temă de campanie electorală. Presupun că VP nu se aştepta la o reacţie aşa de promptă. Las la o parte comparaţii simpliste precum „şi Carol I a fost neamţ, KI este un alt Carol I” etc. Cert este că, pentru România, dacă Iohannis ar deveni preşedinte, ar fi ceva ce dovedeşte maturitate politică. Este drept, KI este german şi românii au, în general, simpatie pentru Germania, indiferent că este simpatie din ignoranţă ori din instinct pro-occidental, să zic aşa. Cu siguranţă, altfel ar fi stat lucrurile dacă pe KI l-ar fi chemat Kelemen János sau Ivan Kolozov.
Într-o analiză anterioară, am arătat că România este încă sub egida puternicului grup decembrie 1989, respectiv al celor care, preluînd puterea în decembrie 1989, şi-au menţinut-o pînă azi: Ion Iliescu, Traian Băsescu, Mugur Isărescu… Faptul că, din acest grup, Adrian Năstase a fost înlăturat nu indică, aşa cum încercam să arăt în alte ocazii, victoria democraţiei şi a justiţiei, ci lupta pentru putere la vîrful ierarhiei urmaşilor PCR-FSN. Acest an a mai marcat şi alte condamnări spectaculoase, cea a lui Dan Voiculescu (DV) fiind, fără doar şi poate, cea mai surprinzătoare. Căderea acestui mogul al mass media vizuale ar indica faptul că ceva se petrece, totuşi, în interiorul puternicului grup decembrie 1989, din care face parte şi DV. Să fie anul 2014 anul unui „political switch” major în România? să fie anul în care preşedintele României nu va fi ortodox şi nu va fi „român get-beget”? Şi, mai ales, indiferent de etnice şi de confesiune, să fie cineva care nu face parte din încă puternicul grup decembrie 89? În politică, totul se poate. M-aş bucura să fie aşa.
În final, aş dori însă să vă reamintesc cum s-au manevrat lucrurile la alegerile prezidenţiale din anul 2000. Mai ţineţi minte? Dacă da, opriţi-vă şi nu citiţi mai departe. Dacă nu…
În primăvara anului 2000, preşedintele în exerciţiu Emil Constantinescu anunţa că nu mai candidează. Nu discut dacă decizia a fost bună sau nu, cert este că a fost fatală PNŢ-CD-ului. Dacă Emil ar fi candidat, ar fi obţinut, e drept, un rezultat slab, să spunem 10–12 %, dar ar fi permis partidului său să intre în parlament cu, să zicem, 6 %. Dar să trecem… În acel moment, rămas fără candidat, PNŢ-CD (singurul partid cît de cît relevant rămas în Convenţia Democratică), iar PNL fiind ieşit din CDR, se punea problema unui candidat „al dreptei democratice”. I s-a propus lui Mugur Isărescu, pe atunci premier. Acesta a respins categoric propunerea. Categoricul este însă relativ, foarte relativ, în politică. Atunci, numele propus a fost Theodor Stolojan. Ca atare, existau 3 candidaţi „viabili”: Ion Iliescu – creditat (dacă nu mă înşală memoria) cu circa 30–32% în primul tur, Stolojan – creditat cu circa 25 % şi Vadim-Tudor, creditat cu circa 17 %. Da, dar sondajele de opinie mai indicau ceva: în turul 2, Iliescu ar fi fost învins de Stolojan (sau de Mugur Isărescu, prezent în unele sondaje, deşi anunţase că nu va candida).
Ce era de făcut? Jocurile fuseseră făcute pentru un nou mandat al lui Iliescu, puternicul lider al grupului decembrie 89. Simplu: în septembrie, Mugur Isărescu a anunţat că va candida! Victoria democraţiei, au exclamat mulţi. Urmarea? Voturile simpatizanţilor „dreptei” s-au divizat juma-juma, cum se spune, pentru Stolojan şi Isărescu, iar rezultatul a fost, după primul tur: Iliescu, Vadim-Tudor şi, pe locul 3, la egalitate, Stolo şi Mugur. Frumos jucat, nu?
Acum, analiştii mizează pe o luptă între Ponta şi Iohannis, iar Iohannis ar putea cîştiga. Ce se va întîmpla însă dacă, în septembrie, vor intra în joc Tăriceanu şi, mai ales, Mugur Isărescu, discretul guvernator al băncii, foarte bine plasat în toate sondajele, chiar dacă nu a anunţat că ar candida? Dv. ce credeţi?
In 2000 PNTcd intra in parlament daca mergea singur. Insa era intr-o asa zisa alianta din care numa PNTcd avea electori – restul doar pretentii ..
Si m-as mira daca Iohannis mai apuca sa isi tipareasca afisele. Va fi lucrat asa cum el l-a lucrat pe Antonescu. Asa cum este azi lucrat C. Diaconescu ..
A da… Raman in formula initiala Amtonescu se alegea f confortabil din primul tur!!
Si nu uitati – PNL nu este un partid de peste 20%! In 2012 a fost ales si cu voturile PSD iste (Antonescu insusi s-a ales in fieful lui Dragnea .. Prsupun ca Dragnea a muncit serios)
Cat despre voturile primite de Diaconu.. Ei bine poate nu au fost doar voturi pneleiste. Ci si voturi de la electoratul pesedist nemultumit de „coabitare” si cedarile lu Tonta. Plus voturi personale – nu atat ptr ca este actor cunoscut cat voturi pentru un om decent, vertical ..
A da.. nu lasati deoparte „la o parte comparaţii simpliste precum „şi Carol I a fost neamţ, KI este un alt Carol I” … findca de aici s-a pornit : votati Iohannis ptr ca este neamt! Adica nu este roman..
Un neamt, armean, ba si slovac poate ajunge presedinte in Romania cu o conditie : sa nu zbiere ca el nu este roman si deci din asta ar scoate o superioritate etnica. Sau religioasa ..
Si stati linistit – cei care l-ar vota ar sti f bine ca este armean sau neamt sau alta nationalitate. Ba si ca este de alta religie.. dar asta nu ar avea mare importanta caci ar fi „al nostru” (si mai bine neamt luteran decat betivan si scandalagiu! sau mai bine calvin decat rapidist!!)
Insa cand se face prea mare scandal ca este de alta religie sau de alta etnie … apai se face fractura intre „noi” si „altii. Asta in orice tara – si de abia astept sa vaz un ungur sau german presedinte in Slovacia!!! Ales ptr ca este ungur sau german …
@ Sorin Paliga
Cu afirmaţiile din acest articol, Stimate Domnule Profesor, v-aţi pus în situaţia meşterului german faţă de ucenicul sau. În original, când ucenicul a spus că a terminat o lucrare: „Fertig”, meşterul i-a răspuns: „Nichts is fertig, dann ist fertig, wenn Ich sag fertig” – „Ƒertig!!”. Adică, în traducere: ucenicul zice: „Gata!”, iar meşterul zice: „Nimic nu-i gata până ce eu nu zic -gata” – Gata!!”.
Asta ca un apropo la o contrazicere dintre noi.
Când într-un alt articol de al Domniei Voastre, eu am afirmat: „Va înşelaţi Domnule Profesor, Johannes are şanse mai bune decât Ponta”, Dvs. aţi replicat: „Oricum, preşedintele României nu cred că va fi”!!
Iar acum, tot în ACUM, spuneţi: „iar Iohannis ar putea cîştiga” !!
Şi va câştiga! Pentru că de Tăriceanu ar trebui să se ocupe DNA-ul, măcar pentru vânzarea teritoriului bogat în gaze din Marea Neagră unui SRL de apartament, iar Isărescu nu va fi văzut la fel de bine în UE ca Johannis (să nu neglijăm faptul că UE are ca locomotivă Germania, iar locomotiva asta ar agrea un vagon cu ceva german in el!!).
Afirmația „Iohannis ar putea cîștiga” nu este sinonimă deloc cu „Iohannis a cîștigat”!
Eu am o admirație pt Tăriceanu, este SINGURUL politician român în viață care vorbește o franceză aproape impecabilă, este un rafinat, un elegant. Eu zic că DNA nu trebuie să devină o sperietoare, ci o instituție a dreptății și a unui stat modern. Deocamdată nu este.
@Ghiță Bizonu
În Slovacia, sigur nu va fi un președinte ungur, probabil nici neamț, ceea ce nu înseamnă că nu poate fi în România un președinte de etnie germană.
Românii au relații vechi și simpatie pentru germani, chiar înainte de epoca lui Carol I. Domnitorii români, chiar dacă uneori în conflict cu sașii, au avut relații strînse cu ei, sînt relații documentate, vechi de peste 500 de ani.
Spre deosebire de cehi (și de slovaci, în mai mică măsură) românii nu au avut relații conflictuale cu germanii.
@ Sorin Paliga
Stimate Domnule Profesor, oricâte limbi ar cunoaşte un om, oricât de cult şi de savant ar fi (admit că şi Tăriceanu ar putea fi un astfel de om), dar un politician, cu atât mai mult un politician la putere, nu este deloc judecat pentru calităţile sale, decât-în campania electorală!!
Cei 70 de miliarde de metri cubi gaze şi 15 milioane tone de ţiţei (este mult mai mult – a fost unul din motivele ocupării Crimeei de către Puţin!!), o bogăţie naţională, care ne-ar face independenţi de import de energie, fac infinit mai mult decât faptul că Tăriceanu vorbeşte franceză!
Se poate compara acest dublu trădător, de ţară şi de partid, cu un Bogdan Aurescu, avocatul român care s-a luptat pentru ţară la Haaga??
Ce a obţinut Tariceanu din vânzarea de ţară? 5% redevenţe de la LukOil şi probabil un comision gras pentru el şi susţinătorii săɨ ?
Nu se cheamă această vânzare – proastă gestionare a economiei naţionale, şi nu intră la fapte penale? Aici şi acum este locul pentru DNA.
@Sfartz Pincu
Eu nu cunosc detalii despre cele ce spuneți, ca atare nu mă pot pronunța. Dv. se pare că aveți multe detalii, ca atare, poate, ar fi bine să scrieți ceva mai consistent pe tema asta.
Pseudoagitația din ultimele zile, cu tot felul de candidați la președinție, unii submediocri, ca să dea impresia că e democrație mare pe aici, mă face să cred că, în septembrie, vom asista la valuri semnificative de candidați, de formă și reali. Este evident că [Cristian] Diaconescu ori Monica Macovei și alții din categoria asta nu fac decît să deruteze electoratul, doar nimeni nu crede la modul real că ar putea cîștiga. Dna Udrea profită de pe urma relatilor sale „speciale” cu Șefu’ etc. Șmecherii ieftine.
Un candidat adevărat și cu șanse mari este dl Tăriceanu; din păcate, într-un impuls de moment, părăsind PNL, a jucat, cred eu, prima sa carte perdantă, pe care nu știe acum cum s-o dreagă. A doua carte perdantă este sloganul, repetat, că se reface USL, adică alianța PNL-PSD. Niciun simpatizat real al PNL nu agreează o asemenea alianță, chiar dacă a acceptat-o ca formulă tranzitorie în trecut. Această a doua carte perdantă decurge direct din prima, el fiind finanțat de PSD pt a „sparge” cumva voturile către PNL, lucru care, fără doar și poate, se va întîmpla dacă va candida.
În orice competiție, există un învingător și un perdant, în PNL am avut doi perdanți, Crin Antonescu și Călin Popescu Tăriceanu. Jocul puterii e complicat, doamnelor și domnilor, mai ales cînd e prea mult joc și prea multă putere, mai ales putere negativ folosită.
Pregătiți-vă pt ghidușii politice majore în septembrie.
Domnule Paliga
PNL este un partid de maxim 20%. In varf de forma .. nu acum!!
Deci nu are cum sa dea un candidat fara sprijinul altor partide .. Un candidat care sa aiba sanse…
Si am asa o impresie ca Iohannis nu va mai fi mult timp candidat .. Va fi inlocuit..
Si pe urma vor urma si restul „tradatorilor” care in 2008 si 2012 au vut sa dea „lovitura de stat” contra celui mai iubit fiul al poporului roman (prin popor roman intelegandu-se aia care nu mai merg in Antalia ca le place mai mult Coasta de Azur..)
Domnule Paliga
se pare ca nu vreti sa intelegeti.
Eu am scris ca poate sa se aleaga si un neamt samd cu mica conditie sa nu tipe prea tare ca e neamt (asa cum nu tipa nici unul: votati-ma ca sunt gras! Sau votati-ma ca sunt chel!! Sau pletos)
Noi fata de altii mai „europenni” suntem un pic mai toleranti. Adica daca avem motive sa zicem ca este „al nostru” .. ca este de alt neam devine o chestie precum gras chel, spanchiu si mult mai putin suparator decat daca este rapidist.
Cat despre micile difernde avute cu nemtii .. din pacate au disparut tigarile .. Marasesti!! Daca intelegeti..
PNL este un partid de 20 % de vreme ce a stat la coada PSD-ului 3-4 ani, dacă ar fi mers pe un drum ferm, ar fi fost de minim 25 %.
În rest, că Iohannis e „de formă” și va fi schimbat… da, în politică e posibil orice, inclusiv imposibilul, nu vă pot contrazice. 🙂
Citesc zilele astea diverse comentarii conform cărora Crin Antonescu ar fi tot mai critic la adresa lui Iohannis. Așa era și în faza premergătoare ruperii alianței US, tot mai critic și mai acid la adresa lui PontaL. Pe linia unui scenariu elaborat, aș presupune că, tot mai scîrbit, Crin va demisiona din PNL + PD = ACL și se va duce la PNL Tăriceanu!
Ce ziceți? Merge?
Inteligentă mișcare din partea lui Crin Antonescu, la fel de inteligentă ca cea cu candidatra la președinția (eșuată) din partea USL. Tipică pentru sib-mediocritatea vieții politice românești
Domnule Paliga
Cu rautacioasa placere va aduc aminte niste amanunte nitel prea vulgare ptr dvoastra :
In anul de gratie 2000 PNL a obtinut la Senat 814.381 (7,48%) voturi, 13 (9.29%) locuri si la Camerea Deputatilor PNL 747.263 (6,89%) voturi, 30 (8,7%) locuri. Sub PD!!!
La alegerile din 2004 ADA, adica PNL si PD impreunate, a obtinut la Senat 31.71% (3.209.073) voturi la Camera Deputailor: 31.26% (3.150.301) revenind PNL, 20.6% adica 68 de locuri la Camera si 21.1% adica 29 de locuri…
La alegerile din 2008. Cand PNL trebuia sa beneficeze de unele plusuri ale guvernului Tariceanu, a obtinut 65 de locuri la Cameră și 28 la Senat. Adica a castigat cu brio locul 3, adica ultim (ca PC este doar un PURice care are nevoie de un caine mare si tare care sa il acre in Parlament de „dragul” Antenelor PURicesti). Repet asta desi PNL trebuia sa beneficieze de unele plusuri .. ca clasa medie extaziata sa voteasca cu PNL .. ete scartz, clasa medie s-a repezit sa voteasca cu PDL (ma rog si findca clasa noastra de mijloc e formata din bujetari gen dascalimea lu Catavencu, popi Pripici si diversi Venturiano Rica). Aaa, mai trebe de zis ca PNL a fots prtejat prin desenarea grijulie a circumscriptiilor electiorale prin amabilitatea .. PSD!!!
La alegerile din 2012 cand PNL a fost membru fondator al USL .. e e.. La Senat are 51 de scaune, la Camera 100 .. A fost cel mai bun rezultat postbelic al PNL… (cu mentiunea ca daca a intrat si PDL, asta a fost numa din cauza unei legi defectuase care a premis „expandarea” Parlamentului. Lege aranjata tocmai ptr a proteja PNL!!!)
Asa ca, stimate domn, asertiune dvoastra ca PNL este un partid de 20 % de vreme ce a stat la coada PSD-ului 3-4 ani, dacă ar fi mers pe un drum ferm, ar fi fost de minim 25 % este contrazisa de fapte (si de electorat)>Lasat de capul sau, in cea mai buna situatie in 2008 PNL a obtinut 21%!!
In precedenta ocazie cand PNL s-a prezentata „de capul sau”, adica in 2000, a obtinut 7%.
Din 2008 pana in 2012 PNL s-a falat sub „inalta protectie” a PSD ca altfel .. adio!!!
Oricum 3 paride sunt nitel prea mult .. Si nu va faceti iluzii, nu PNL castiga prin fuziune … el da numele si cam atat. Sa vedem daca noul PNL va fi la fel de generos precum a fost PDS cu vechii PeSeDei dupa fuziune (de fapt au fost cam scartzani rau). Aaa, da, am dubii ca draga Iohannis va ajunge a se vada pe afisele electorale …
Cum cine conduce? FANTEZIA!!!!
Dl Paliga, impotriva tutoror datelor istorice, se autolinisteste ca de fapt PNL ar fi un partid de 25% (si as zice si impotriva ultimelor evolutii).
Si indrazneste sa scrie „durerile supradimensionării” despre PNL care sa fim cinstiti e cam in chinurile agoniei finale …
Si domnia sa ar fi cica si politician nu critic de arta (mai ales in arta plastica .. fantezia este la putere!!). Asta imi aduce aminte de Crin Antonescu, care desi ar fi trebuit sa fie c..va batrana si cu mare atentie la plata inainte! a iesit in decor de parca ar fi fost la prima incercare …
Si asta imi aduce aminte si de unele prestatii a lui Victor Tonta .. oare cine il consiliaza ? Si ce o fi in capul lu Tontzisor, al consiglierilor sai si al colegilor din fruncea (dorsala?!) a partidului?! In rest vad o foate vesela garagariseala a noii degeneratii – ponta aia de curlatzeni sovaielnici da cu gura cat boccciolina nacoceana …. (a se vedea si oscilatia bizara a lui Victor de la etalarea stramosilor talieni la etalarea „neaosismului” sau. Omu sigur are grave probleme .. de ordin politic!!)
Sau alta. Unu Adrian Pătruşcă, imbatranit in rele (gazetarie adica!!) se intreaba in EvZ : „De ce nu se mai termină criza. A murit Capitalismul? Modelul chinezesc amenință Occidentul”. Cestie ce ma face sa zic ca atunci cand zice „capitalism” Pătruşcă se gandeste la un soi de egalitarism mic-burghez cam socializant. Adica fiecare cu micul lui atelier de lustruit bastoane si toti intr-o frateasca egalitate materiala (vila, masina, piscina). Surd si orb la cei cu alte pareri – de ex secta Martori lui Mises de pe Mises.ro care zic ca „modelul” chinezesc (lefuri mici mici cat flacara de aragaz in 1987!) este cel „performant” (adica beneficii maxime!) si cei „de stanga” care incep sa sustina ca in la noi intre 1948 si 1989 nu a fost socialism ci „capitalism de stat”!!
Cum ziceam : prea multa fantezie!!!
De aici si inadecvarea metodei alese (de ex thatcherism) in contradictie cu rezultatele urmarite (de ex „societatea bunastarii generale” gen RFG a anilor 70-80 [misto!! as vrea si eu!! ])
Sau faptul ca desi avem cca 4 milione de bajeniti economici (unu George Mioc in Contributors sustine ca „numărul românilor cu domiciliul sau reşedinţa în statele UE este de circa 3,5 milioane” plus 370.000 şi 550.000 in SUA) toti inteligentii nostri se gargarisesc ca asta ar fi bine. Eu zic ca este un dezastru!!!