Chiar la începutul săptămânii trecute, când tocmai începuse „mini-armistiţiul” de trei zile, prin medierea Egiptului, între forţele armate israeliene şi Hamas, am primit… o veste bună! Consiliul pentru Drepturile Omului din cadrul ONU a numit o comisie pentru investigarea crimelor de război (cu precădere ale Israelului), din cadrul acţiunii de apărare numită „Stâncă neclintită”, declanşată de Zahal. Cel de al 47-lea preşedinte al Consiliului pentru drepturile omului, Baudelaire Ndong Ella, a anunţat numirea responsabililor abilitaţi să investigheze „crimele de război” în luptele dintre Israel şi Hamas.
Preşedintele Comisiei este canadianul William Schabas, profesor de drept internaţional la Universitatea Middlesex din Londra şi profesor asociat la Universitatea Québec, Montreal. Din comisie ar mai fi trebuit să facă parte avocata britano-libaneză Amal Allamudin, cunoscută pentru atitudinea sa antisionistă şi logodnica star-ului de cinema George Clooney, care a refuzat cu diplomaţie participarea la această comisie din motivele declarate ale unor angajamente asumate anterior – instrumentarea a opt dosare pe rol. D-na Allamudin, stabilită la Londra, este specialistă în drept internaţional şi fostă consilieră a procurorului Tribunalului special din Liban.
Cel de al treilea membru desemnat este senegalezul Doudou Diene, un avocat care a ocupat funcţii importante în cadrul ONU.
Echipa de investigare va avea în vedere toate încălcările legii internaţionale umanitare şi ale legilor drepturilor omului în contextul operaţiunilor militare efectuate începând din 13 iunie 2014 şi va prezenta un raport în martie 2015, conform cu o declaraţie a ONU. Aşadar, mandatul comisiei este să investigheze – şi să stabilească „respectarea” – aceloraşi legi de ambele părţi beligerante, ceea ce îl pune de-a dreptul într-o mare încurcătură pe preşedintele comisiei. Dacă presa israeliană şi internaţională a publicat o serie de afirmaţii vădit antiisraeliene ale prof. Schabas, de care ne vom ocupa în continuare, nu am găsit până acum una care îi atestă fără echivoc intenţiile şi mai ales… probitatea profesională.
Într-unul din forurile pronunţat antisioniste, anume „Tribunalul Russell”, un tribunal de opinie înfiinţat în 2009 de către Fundaţia Bertrand Russell pentru Pace, Schabas şi-a exprimat clar opinia referitoare la Israel. Ascultaţi numai: „Oricine nu este de acord cu scopurile tribunalului Russell, respectiv oricine spune că Israelul are dreptul să existe, este considerat inamicul nostru”! De altfel, convingerile prof. Schabas cu privire al conflictul israelo-palestinian sunt bine cunoscute de-a lungul ultimelor decenii. De aceea, la numai o zi de la comunicarea înfiinţării faimoasei comisii, Schabas a devenit ţinta unor critici virulente pentru afirmaţiile sale antiisraeliene, acestea reprezentând tot atâtea argumente de natură să întemeieze scepticismul cu privire la posibilitatea sa de a adopta o atitudine neutră. Toate aceste declaraţii duşmănoase la adresa Statului Israel au fost aduse în discuţie cu prilejul unor interviuri în presa mondială şi la fiecare dintre acestea el a venit cu contraargumente de natură să-l acopere de un ridicol monumental.
Astfel, pentru aceste exprimări „în bloc”, a venit cu lamentabilul argument al unui vulgar politicastru care încearcă să-şi dreagă vreo gafă greu de trecut cu vederea, anume că toate acestea i-au fost „scoase din context”! Astfel, la afirmaţia sa că şi-ar fi dorit din suflet să-l vadă pe primul-ministru israelian pe banca acuzaţilor la Tribunalul internaţional de la Haga, Schabas a găsit pretextul că aceasta se referea la cele petrecute în timpul altei acţiuni a armatei noastre, anume „Plumb călit”. Numai că domnul profesor de drept internaţional a omis un „mic” amănunt, anume că acea acţiune a avut loc pe când primul ministru israelian era… Ehud Olmert!
La faptul că Schabas a dat a înţelege că nu vor fi investigate faptele Hamas-ului, deşi legea în virtutea căreia s-a acordat comisiei acest mandat prevede cercetarea tuturor încălcărilor legislaţiei umanitare, domnia sa a răspuns că pentru aceasta are nevoie de asentimentul tuturor membrilor comisiei.
Pe alocuri, ridicolul este dublat de un cinism greu de trecut cu vederea: Schabas a găsit ca motivare pentru „dubla morală” politică a ONU argumentul că altfel ar fi fost tratat Israelul în cadrul prestigioasei organizaţii „dacă s-ar fi aflat în rândul marilor puteri, cu o mai mare forţă de influenţă politică”!
Un argument pe care „a omis” să-l menţioneze prof. Schabas, anume că este cam greu de conceput că agenţia UNRWA (pentru reconstrucţia şi ajutorarea refugiaţilor palestinieni), fiind un organism afiliat Organizaţiei Naţiunilor Unite), va fi şi ea anchetată, ceea ce ar însemna că ONU să se ancheteze… pe el însăşi!
Astfel, s-ar putea spune că grupul pentru drepturile omului „UN Watch”, cu sediul la Geneva, a fost pe deplin îndreptăţit în apelul către prof. William Schabas ca acesta să refuze funcţiile din comisie, dată fiind atitudinea sa faţă de conducerea israeliană. Deocamdată, la acest apel, Schabas… „face ureche surdă”!
Iată o referinţă pentru unele din declaraţiile acestui William Schabas : http://www.jpost.com/Israel-News/Politics-And-Diplomacy/Head-of-UNHRCs-Gaza-probe-disputes-claims-hes-anti-Israeli-370850
Etica juridică ar cere ca un om care şi-a exprimat opinii într-o problemă să nu fie admis ca arbitru în acea problemă, sau să se recuze singur.
Conform referinţei de mai sus, sarcina comisiei este „să investigheze toate violările legilor internaţionale umanitare şi ale legilor internaţionale privitoare la drepturilor omului pe teritoriile palestiniene ocupate… în contextul operaţiunilor militare purtate începând cu 13 iunie 2014”.
Dar, aşa cum menţionează şi articolul, Schabas nu este convins că comisia sa este mandatată să investigheze şi (eventualele) violări perpetrate de autorităţiile şi miliţiile din Gaza! Dar poate că Schabas are dreptate pentru că cunoaşte nu numai litera, ci şi spiritul mandatului încredinţat de ONU acestei comisii…
Este curioasă şi formularea „să investigheze… violările” : este ca şi cum a fost deja stabilit că violări au avut într-adevăr loc.
În altă ordine de idei… nu am dat (până acum) de o referinţă care să confirme afirmaţia din articol că W. Schabas ar fi spus că „… oricine spune că Israelul are dreptul să existe, este considerat inamicul nostru”. Nu mi se pare plauzibil ca o persoană care îşi cultivă reputaţia să spună aşa ceva în public. Dar poate mă înşel.
Ancheta si procesul – daca vor avea loc – nu vor fi usoare, dar Israelul are totusi argumente solide:
1) recuzarea lui William Schabas pentru lipsa de obiectivitate; declaratii dusmanoase in trecut la adresa fostului presedinte Peres si a lui Nathaniahu.
2) fotografii din moschei, scoli, case, spitale in care erau depozitate arme sau debutau tuneluri.
3) declaratii si fotografii ale unor ziaristi straini, favorabile Israelului.
4) Charta Hamasului:
art.7: judecata de apoi nu va avea loc inainte de uciderea evreilor, chiar daca se ascund.
art.11: Palestina este pamant islamic pana la sfarsitul lumii.
art.13: conferintele de pace sunt in contradictie cu principiile (Hamasului), nationalismul miscarii face parte din religie; scopul conferintelor este aducerea necredinciosilor ca arbitri; de cand necredinciosii fac dreptate credinciosilor?
art.14: eliberarea Palestinei este legata de 3 cercuri – palestinian-arab-islamic, fiecare cu rolul lui.
art.15: problema palestiniana este o problema religioasa si trebue tratata pe aceasta baza.
Charta Hamasului, daca nu va fi modificata cum s-a intamplat si cu cea a OLP (Arafat), complica si mai mult situatia.
Vezi http://www.amitiesquebec-israel.org/
http://www.amitiesquebec-israel.org/textes/charteham.htm
Pentru d-l Neumann.
Carta OEP nu a fost in fapt modificata niciodata.
Iata si povestea cu presupusele modificari, prezentata in mod foarte documentat in articolul de mai jos:
http://www.israelnationalnews.com/Articles/Article.aspx/11719#.U-zjVeOSyvE
Carta originala si nemodificata este asta: http://www.iris.org.il/plochart.htm
Textul ei este cat se poate de edificator.
Pentru motive tactice, spre deosebire de Hamas, politicienii OEP nu vorbesc in exterior despre lucrurile care ar putea deranja urechile subtiri, dar in interior, catre propriul popor, le reafirma de cate ori au ocazia.
Daca cunoasteti totusi vreo versiune modificata, m-as bucura s-o aduceti intr-o replica viitoare.
Pentru d-l Leibovici.
E adevarat ca e incredibil ca un om atat de asmutit impotriva Israelului sa se afle in fruntea acestei comisii. Sau, e incredibil ca un profesor atat de „onorabil” sa se fi putut exprima astfel.
Incredibil dar adevarat.
Fraza aceea ii apartine, ca si lucruri inca mai rele. Pentru documentare, deschideti si cititi cu atentie sursele de mai jos in care se afla relatate faptele, direct „de la botul calului”, cu inregistrare video cu tot.
http://elderofziyon.blogspot.co.il/2014/08/unhrc-goldstone-ii-chair-refers-to.html#.U-zpSOOSyvG
http://www.israelnationalnews.com/News/News.aspx/184018#.U-zt0uOSyvE
Intr-un loc din acea cuvantare mai spune (traduc):
„Cand s-a inventat termenul de „genocid” nu a existat niciun tribunal. Nu a existat un tribunal pentru crime impotriva omenirii, dar acum exista. SI CU PUTIN NOROC SI RASUCIND PUTIN LUCRURILE SI MANEVRAND, NOI II PUTEM ADUCE IN FATA TRIBUNALULUI”
Nu uitati, e vorba de Israel. Dixit dom’ profesor…
Schabas (si ironic, cat murdareste numele lui shabatul evreiesc!) a participat la acea vreme la faimosul „Tribunal Russell” inchinat in intregime „crimelor” si cailor de pedepsire a Israelului, sau mai precis crimei capitale a lui, cea ca exista.
Si dealtfel, sa nu uitam, ne aflam in fata unui efort urias de delegitimizare a Israelului care nu dureaza numai de ieri-alaltaieri.
Cine nu vede asta e orb sau se face ca nu vede.
M-am înşelat. De fapt, W. Schabas are dreptate când spune că, apriori, mandatul comisiei sale îl autorizează să cerceteze doar acţiunile Israelului, nu şi pe cele ale factorilor din Gaza.
Am ajuns la concluzia asta citind comunicatul de presă despre Decizia din 23 iulie a Consiliului pentru Drepturile Omului prin care se crează comisia de anchetă (v. aici în engleză, în franceză, cu voturile şi poziţiile diferitor ţări membre – foarte interesant!)
Decizia începe aşa:
Consilul condamnă cu cea mai mare tărie violările generalizate, sistematice şi flagrante a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în cadrul operaţiunilor militare israeliene efectuate după 13 iunie 2014 pe teritoriul palestinian ocupat, violări care ar putea constitui crime internaţionale…
Deci:
– Consiliul pentru drepturile omului a hotărât deja că violările au avut într-adevăr loc,
– că ele se datorează operaţiunilor israeliene şi
– că au început când Israelul a declanşat (13 iunie 2014) operaţiunea (poliţienească) de căutare a răpitorilor şi asasinilor a trei adolescenţi evrei
Astfel încât Comisia nou înfiinţată are ca mandat să se ocupe doar de Israel; câteva fraze ulterioare din hotărâre ar putea fi interpretate în sensul că şi factori din Gaza ar trebui cercetate. W. Schabas a declarat că această clarificare a interpretării aparţine comisiei („are nevoie de asentimentul tuturor membrilor comisiei”).
Si dece a fost aleasa data inceperii perioadei de anchetare exact 13 iunie si nu 12 iunie?
Intamplator? Nu.
Din mandat rezulta ca comisia se va ocupa de bla bla bla ale Israelului in „teritoriile ocupate”.
Daca ar fi ales data de 12 iunie, perioada ar fi cuprins si abominabila crima a Hamasului din Cisiordania, cea a rapirii si asasinarii delor trei tineri israelieni. Asta ar fi introdus in spatiul cercetarii si crima propriu zisa a Hamasului care a dus la declansarea cautarilor pentru gasirea lor si a celor implicati in actul terorist.
Dar pentru ce sa se complice onorabila comisie cu faptele Hamasului, cand „sarcina de partid” data este acuzarea Israelului.
E clara marsavia?
E bine sa le spunem lucrurilor pe nume si sa nu ne pastram „corecti” sau „neutri”.
Nu avem niciun motiv.
@Corneliu
Am consultat referinţele dar n-am găsit nicăieri că W. Schabes ar fi spus „oricine spune că Israelul are dreptul să existe, este considerat inamicul nostru”
@Corneliu
> E clara marsavia?
E clară; eu voiam să subliniez că ea porneşte deja de la Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, iar nu de la Schabas. Acesta din urmă nu va face decât să-i adauge mârşăvia sa proprie.
@dr.r.neumann
> Ancheta si procesul – daca vor avea loc – nu vor fi usoare, dar Israelul are totusi argumente solide…
Dat fiind scopul explicit pentru care a fost creată comisia, orice fel de argumente sunt inutile: comisia are ordin să găsească fapte („fapte”) care să condamne Israelul, şi nimic altceva.
De aceea Israelul trebuie să refuze să colaboreze.
Fraza in cauza nu este spusa ad literam de catre Schabas, ea este concluzia articolului din sursa citata, dupa un pasaj din acea cuvantare.
Personal consider concluzia corecta si caracterizand opiniile sale asupra Israelului.
Conceptia sa se identifica cu aceea a „Tribunalului Russell pentru Palestina”, care vede in Israel o entitate detestabila din toate motivele posibile, de la inceput si pana la sfarsit, cu un o lista de capete de acuzare nesfarsit de mare, vezi acest link, ca si cele referitoare la celelalte sesiuni ale „Tribunalului”:
http://www.russelltribunalonpalestine.com/en/sessions/south-africa
Se face parul maciuca…
@Corneliu
> Fraza in cauza nu este spusa ad literam de catre Schabas, ea este concluzia articolului din sursa citata
OK, deci într-adevăr fraza NU a fost spusă de W. Schabas. E adevărat, a spus însă multe altele… Case closed.