Târziu abia,
După ce am îmbătrânit,
După ce am analizat păcatele
Fără patimă,
Cu înţelegere, cu indulgenţă,
Mi-am dat seama
Că singurul păcat de neiertat,
Păcatul greu,
Este acela să ucizi.
De minţit nici nu poate fi vorba!
Mint părinţii, biserica, şcoala,
Savanţii, poeţii.
Adesea cu minciuna se vindecă.
De furat nici atât!
Fură bogatul de la sărac,
Se fură săracii unul pe altul.
Sătuii, flămânzii,
Negustorii, statul.
Curvia, faţa ascunsă a iubirii,
Se iartă.
La porţile Cerului
Dragostea e bine primită.
Nu are acte.
Şi aşa mai departe.
Dar atunci când ucizi,
Şi nu doar un om,
Ai ridicat mâna
Împotriva lui Dumnezeu!
De pe inima ucigaşului
Nu se mai şterge,
Nu se mai iartă,
Semnul negru al păcatului greu!
Dan David, Los Angeles, mai-21-2006.