In ultima zi a Scolii Societatii Civile de la Ustron, in Polonia, cursantii bulgari si romani au fost invitati de organizatorii polonezi sa avanseze idei in legatura cu posibile proiecte ce pot fi realizate in comun, sau care au aplicabilitate in toate cele trei tari.
Propunerea Fundatiei pentru Strategii de Comunicare (FSC), lansata de mine, a fost aceea de a initia o campanie de lobby pe langa ministerele educatiei din Polonia, Bulgaria si Romania, pentru introducerea in programele scolare a studiului totalitarismului si redactarea unui manual pentru clasa a XII-a pe aceasta tema.
Prima propunere in acest sens am facut-o inca din primavara lui 2006, pe vremea cand predam la Colegiul Mihail Cantacuzino din Sinaia. Desi scrisoarea in cauza a fost adresata atat inspectoratului scolar Prahova cat si deputatului liberal Ioan Preda, din Comisia de invatamant a Camerei Deputatilor, ea a ramas fara raspuns. Cu toate acestea, PNL, aflat la guvernare de o bucata buna de vreme, incearca aparent sa promoveze o Lege a lustratiei, fiind si sprijinitorul declarat al Institutului pentru studierea crimelor comunismului, condus de Marius Oprea si Stejarel Olaru.
Reactia colegilor polonezi si bulgari la propunerea de editare a unui manual de istoria totalitarismului nu a fost una de respingere, dar nici de bucurie. Motivatia acestei atitudini trebuie fara indoiala cautata in cunoscuta ambivalenta de care au dat dovada intelectualii societatilor noastre. Asa cum preciza Vladimir Tismaneanu intr-un recent articol referitor la liberalismul civic, pentru ai nostri intelectuali este OK sa condamne crimele si ororile nazismului, nu insa si cele comise de reprezentantii sistemului comunist.
Situatia in care se gaseste societatea civila din tarile postcomuniste poate fi mai lesne inteleasa daca ne imaginam aderarea acestora la UE ca o nunta, in care mirii (reprezentantii UE) si miresele (tarile nou aderate) s-au adunat pentru banchetul festiv intr-un salon somptuos, dominat insa de mirosul pestilential al unui cadavru aflat in stare avansata de descompunere (acela al comunismului). Desi toata lumea este teoretic de acord ca nunta nu poate continua fara indepartarea cadavrului din debara, nuntasii nu se pot hotari cine sa preia macabra sarcina si cum sa procedeze…
In Romania, spre exemplu, Institutul pentru Studierea Totalitarismului se afla sub egida Academiei Romane. Acesta este nemultumit ca mai exista un Institut pentru Studierea Crimelor Comunismului, ca sa nu mai mentionam Comisia Prezidentiala pentru Condamnarea Comunismului, condusa de Vladimir Tismaneanu.
Ca reprezentant al societatii civile, Fundatia pentru Strategii de Comunicare (FSC) doreste sa avanseze o solutie cooperativa la problema redactarii manualului de istoria totalitarismului, menita sa inlocuiasca spiritul de competitie astazi in voga. Astfel, lectiile referitoare la teoria totalitarismului pot fi foarte competent redactate de Institutul Academiei; perioada celor 50 de ani de comunism poate fi tratata de Institutul condus de domnul Oprea; ar ramane in sarcina Comisiei Tismaneanu redactarea lectiilor despre perioada postcomunista, inclusiv problema lustratiei si a condamnarii comunismului.
Medierea unui ONG pentru depasirea acestui blocaj nu este intamplatoare. Infiintata in 1993, FSC este condusa operativ de Stefan N. Maier (fondator), unul dintre participantii in „Grupul Bacanu”, grup cunoscut pentru disidenta anticeausista, de cunoscutul disident, scriitor si jurnalist Liviu Antonesei, care este in acelasi timp un reprezentant de marca al scolii iesene de psihosociologie. precum si de subsemnatul, de formatie istoric si fost exilat politic.
Proiectul de mai sus are importanta capitala pentru viitorul societatii civile din tarile postcomuniste. Daca evitam sa educam tanara generatie in privinta ororilor pe care le-a presupus totalitarismul european, putem sa ne luam adio de pe acum de la speranta unei vieti cu adevarat democratice si prospere in zona noastra de lume. Din pacate, s-ar putea ca peste un an-doi sa constatam ca in timp ce noi ne certam si ne blocam reciproc, polonezii si bulgarii vor fi introdus deja manualele respective in programele lor de invatamant.
Articolul este relevant, dar in buimaceala data de adevarurile istorice trunchiate, nu ma mira, directia in care vor sa apuce o parte a tinerilor [VEST], nu mai agreaza stiintele, arta, doar cele de care au auzit, ca aduc profituri in afara. Metodele actuale folosite in educatie, chiar daca au mers peste cincizeci de ani, cu toate modificarile imbunatatite, nu prea dau rezultatele dorite. Poate, ar fi de folos profesorilor, cateva cursuri de spionaj, dar avnd in vedere ca si acestea pot fi depasite de situatie, reformarea sistemului, vis greu de realizat, daca nu aproape utopica! Sanatate si mai bine!