Din nou, ca într-un ciclu previzibil din capul locului, a început să se abată asupra Israelului o grindină de rachete din Gaza, lansate de Hamas (organizaţia care guvernează Gaza) şi de “Jihadul Islamic”, ambele având acelaşi obiectiv strategic în privinţa Israelului – anihilarea sa. Carta Hamasului e edificatoare în această privinţă.
La început, cam de pe 27 iunie, grindina fusese mai “timidă”, numai cu câteva rachete pe zi (chiar şi una singură fiind inadmisibilă), care se puteau numără pe degetele de la o mâna. Mai apoi ea s-a intensificat până când a devenit insuportabilă, astfel încât Israelul a decis să replice masiv, cu scopul de a reduce cel puţin agresorii la tăcere.
E drept că sistemul antirachetă israelian “Cupola de fier”, singurul din lume care funcţionează, face lansările de rachete ale Hamasului ineficiente, dar acest fapt nu obligă Israelul să suporte atacurile.
Ceea ce a determinat Hamasul să declanşeze prezentul atac este starea sa de izolare în rândul confraţilor săi arabi şi chiar faţă de “Autoritatea Palestiniană”, care refuză să-i mai transfere fonduri după asasinarea de către oamenii săi a celor trei tineri israelieni. Izolarea sa este cu atât mai grea, cu cât Egiptul a închis practic toate tunelele subterane prin care Hamasul primea armament prin teritoriul Egiptului, ce fusese practic multă vreme ogradă fără stăpân.
În viziunea Hamasului, atacul avea menirea de a atrage compasiunea lumii pentru Gaza, sperând că după încheierea sa şi eventuala intervenţie salvatoare a ONU împotriva Israelului, cu toate distrugerile pe care infrastructura teroristă le va suferi, organizaţia va beneficia de o ploaie de fonduri din toate părţile cu care va face încă un pas înainte în construirea unei forţe militare şi mai eficiente în serviciul scopului final.
Desigur că, în optică sa, propriile victime nu contează, ele fiind doar material propagandistic eficient pentru restul lumii, ca şi pentru interior. Nu pot uita afirmaţia unui purtător de cuvânt al Hamasului care a declarat: „Noi nu conducem locuitorii Gazei spre dezastru, noi îi conducem spre moarte”. În dementa lor mito-psihologie, moartea în confruntarea cu „inamicul sionist” este sfânta, morţii fiind „şahizi”, martiri. Cultul morţii prin excelenţă. Şi nu doar o dată a afirmat Ismail Haniya, căpetenia Hamasului din Gaza: „Noi suntem mai puternici decât sionistii, pentru că noi iubim moartea, iar ei viaţă”.
Scenariul de după conflict nu e deloc imposibil, ţinând cont de cum au fost “reprizele” de până acum şi nu este exclus că mâna Israelului să fie iarăşi oprită cu forţa de către ONU prea devreme, încă înainte de punerea la punct măcar parţială a terorismului gazan.
În noua faza de escaladare a replicilor în urmă atacurilor teroriste cu rachete, IDF a decis să nu-i cruţe de data asta pe comandanţii terorişti şi astfel, începând cu 7 iulie, aceştia au devenit ţinte operative.
Aici intră în joc una dintre ticăloşiile Hamasului, folosirea scuturilor umane.
Purtătorul de cuvânt al Hamasului, Sami Abu Zuhri, a spus: „scuturile umane sunt eficiente”. Şi are dreptate, căci aduc multe victime, care sunt după aceea bine comercializate de media arabă.
Printre primele căpetenii militare ale Hamasului ce au fost vizate a fost unul pe nume Al-Kaware din Khan Yunes. În numele omeniei şi contrar oricărei logici militare, dar conform cu tradiţia israeliană de mulţi ani, locatarii casei sale şi vecinii au fost avertizaţi din timp să părăsească casa pentru că ea urmează să fie bombardată.
Ce au decis însă teroriştii? Au postat în casă şi în jur oameni, ca scuturi umane, iar când racheta IDF a lovit casa căpeteniei teroriste, printre victime au fost şi civili. După această bravă ispravă, Hamasul a început să urle, să acuze Israelul de uciderea “scuturilor umane” şi să promită răzbunare.
Nu este desigur singurul caz, procedeul este folosit în continuare cu cinismul cunoscut, cu colaborarea mediei simpatizante.
Mai mult, supralicitând, “specialiştii” mediei hamasiste folosesc imagini din carnagiul sirian, “deturnandu-le” uşurel spre Gaza. Logică de terorişti şi de borfaşi, fără îndoială.
Deci Hamasul are neruşinarea să lanseze atacuri neîntrerupte cu rachete, trimise la întâmplare asupra centrelor populate din Israel (din capul locului, o crimă de război), folosesc scuturi umane pentru protejarea căpeteniilor lor (altă crimă de război), dar vin cu pretenţii atunci când tocmai din vină lor cad victime propriii lor civili. Căci după optică lor, lovirea civililor israelieni este legitimă prin definţie, iar israelienii nu ar avea dreptul legitim să se apere.
În mod cu totul surprinzător însă, chiar reprezentantul la ONU al Autorităţii Palestiniene a afirmat într-un interviu că din punct de vedere al dreptului internaţional, cei care pot fi acuzaţi de crime de război sunt tocmai palestinienii din Gaza şi nu Israelul. Vreau să sper că omul mai e în viaţă…
Modul de gândire al organizaţiilor teroriste antiisraeliene provine din însuşi rostul existenei lor, indiferent de culoarea lor: Israelul trebuie să fie nimicit, orice act al sau de apărare, ca şi însăşi existenţa sa, este în sine o agresiune.
Din păcate o mare parte din cei din afară Israelului adopta o gândire similară, chiar dacă nu o exprimă pe faţă, ci indirect, prin rezoluţii ale ONU şi poziţii politice internaţionale cinice şi ipocrite, sau ale unor “neprihănite” ONG-uri.
Şi nu e de mirare că o mare parte din media mondială, fie institutionalzata, fie „amatoare”, ia fără echivoc partea terorismului antiisraelian.
Am văzut pe la începutul noii runde de conflict un apel al Ligii Arabe către Consiliul de Securitate care cerea întrunirea să urgenţă. În apelul său, Nabil al-Arabi, secretarul Ligii spune: „Atacurile Israelului asupra palestinienilor paşnici reprezintă o încălcare grosolană a dreptului umanitar internaţional, a Convenţiei de la Geneva şi a rezoluţiilor internaţionale cu privire la Palestina ocupată.”
Aţi băgat de seama formularea? Israelul atacă “palestinieni paşnici”! Încălcarea Convenţiei de la Geneva! Şi mai ales, termenul interesant şi mai ales ambiguu de “Palestina ocupată”. Dacă întrebăm orice arab, ne va spune clar că termenul reprezintă întreagă Palestina, de la Iordan şi până la Marea Mediterană, adică inclusiv întregul Israel.
Desigur, el nu spune niciun cuvânt despre adevăraţii criminali, cei care atacă cu premeditare populaţia civilă şi se folosesc de scuturi umane. Mă aştept că în cel mai scurt timp lumea cea “prea morală” să înceapă să ne condamne pentru vina celorlalţi (treaba pe care o cunoaştem deja de două milenii…), în dorinţa ei de a ne lega de mâini şi de picioare ca să nu ne putem apară.
Unde sunt ochii acestei lumi când teroriştii atacă populaţia civilă din Israel cu sute de rachete? Nu-i interesează. Din punctul lor de vedere e chiar ok. La fel cum nu-i interesează nici măcelul interminabil din Siria şi Irak, unde se varsă zilnic tone de sânge. Din punctul lor de vedere e un fapt banal, cât timp nu e utilizabil pentru învinuirea Israelului.
Cam la fel se comportă şi o prea mare parte din media mondială, instituţionalizată sau „amatoare”, ca şi stânga patologică. Tace când Israelul e atacat, dar se trezeşte dintr-o dată să protesteze cu vehemenţă când Israelul replică.
Să fie clar, toţi aceştia nu o fac din mare dragoste faţă de arabi, ci din multiseculara duşmănie faţă de evrei, ura oarbă care până azi din păcate încă nu a fost eradicată.
Dacă un membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU – Rusia – îşi permite să încalce, fără ruşine, dreptul internaţional, dacă o ţară arabă ca Iordania, i-a expulzat pe palestinieni – oameni de aceiaşi origine arabă ca şi ei, dacă ţări musulmane ca Iraqul, Siria şi Turcia, îşi prigonesc fără jenă propriii coreligionari Kurzi, se pune direct întrebarea: de ce nu poate Israelul să-şi revendice teritoriul propriului stat antic, si de ce nu poate să repete gestul Iordaniei, eliminând definitiv, de pe al sau teritoriu, ocupat vremelnic prin voinţa altora, orice populaţie care nu recunoaşte acest stat legitim, trimiţansu-i la cei care-i apară cu dinţîi, cum ar fi toate ţările arabe din apropiere??
Eventual, pentru a atenua reacţia întotdeauna disproporţionată negativ faţă de Israel, să li se ofere şansa de alegere: ori cetăţenie israeliană, ori-afară!
Din păcate şansa unui teritoriu al nimănui, pentru evitarea unui contact nemijlocit-între arabi şi israelieni, nu este posibilă din lipsa de spaţiu.
Din nefericire, articolul extrem de documentat, cu o logică de fier, nu poate, cred eu, cu pesimismul meu specific, influența prea mult: se spune că principiul primordial al ziaristicii este dezvăluirea adevărului, și asta face orice ziarist onest, demn, cu respect față de propria-i meserie. Unii chiar își riscă viața, sau cel puțin cariera, respectând acest principiu, dar uneori, este zadarnic: comunitatea internațională, deși nu sunt de disprețuit ori neglijat manifestările de solidaritate cu Israaelul atât de încercat în aceste zile, se dovedește încă refractară la acest adevăr, pe care l-a avut, de fapt, de multă vreme. Raționamentul e simplu: nu poți să „bagi pe gât” adevărul celui care, din multe și felurite motive (economice, politice, ideologice), refuză cu îndârjire să-l cunoască cel puțin, dară mi-te să-l mai și admită, recunoscându-și erorile. Totuși, asta nu-i descurajează pe ziariștii care… fac și ei ce pot!
Stimată Doamnă Rodica Grindea!
În situaţia actuală, problema cronicā a securităţii Israelului nu mai este o problema a ONU, sau a Consiliului său de Securitate, care s-a dovedit bun doar la vorbe şi la avertismente în stil chinezesc – „Va dăm al 2453-lea avertisment, şi dacă nu Va conformaţi, o să Va dăm şi pe al 2454-lea avertisment…!”.
Nu mai este nici problema ziariştilor, nici a vreunei alte bresle de intelectuali, este doar problema ARMATEI israeliene!
PS. Existā acum un exemplu „la cald” de urmat – atitudinea armatei ucrainene faţā de agresiunea rusā!
Se pare ca in faza asta deocamdata ONU nu se baga, spre deosebire de celelalte dati. Americanii, cel putin in mod public, nu preseaza, rusii stau deoparte cu incurcaturile pe care si le-au produs singuri, tarile arabe si Turcia abia daca mormaie cate ceva.
Singurii care striga „Ghewalt” (Catastrofă) sunt insisi teroristii, care incearca sa mobilizeze Egiptul, Turcia si Qatarul la medierea unei incetari a focului. Deocamdata medierea scartaie, pentru ca Hamasul, in infinita sa impertinenta si in ciuda situatiei reale, cere niste conditii de pace fanteziste.
Problema mare in faza de la aceasta ora, dupa parerea mea, sunt insesi framantarile din interiorul guvernului israelian legate de trecerea sau nu la o faza mai acuta a luptei, respectiv intrarea terestra in Gaza pentru a pune capat terorismului local. O asemenea faza ar duce la foarte multe victime civile, tinand cont de metoda ticaloasa a scuturilor umane aplicata fara jena de Hamas, caci Israelul ar fi imediat pus la zid de „lumea buna si teribil de morala”, inclusiv ONU.
Desigur ca nu are importanta ca in toata lumea si mai ales in tarile din jurul Israelului sange nevinovat este varsat din belsug ca de la sine inteles, „lumea buna” este cu ochii numai pe Israel, ceeace ingreuneaza extrem lupta antiterorista.
Iata doua exemple dintre nesfarsitele ce pot fi aduse „de la botul calului”, de utilizare in mod deliberat si deschis a oamenilor ca scuturi vii.
1. Aici apar oficiali de rang inalt indemnand civilii sa ramana la locurile lor si sa serveasca drept scuturi locurilor in care Hamasul isi are postate facilitatile militare:
http://www.israelnationalnews.com/News/News.aspx/183018#.U8fogZSSyvE
2. Iar aici, conducerea unei scoli a UNRWA (agentie a ONU) din Gaza descopera un mic depozit de 20 de rachete in spatiul scolii:
http://www.unrwa.org/newsroom/press-releases/unrwa-strongly-condemns-placement-rockets-school
Curios, acest caz nu a ajuns imediat la Consiliul de Securitate a aceleiasi ONU pentru a condamna aceasta crima de razboi. Va ramane doar consemnat in medie.
Cert este ca pericolul terorist din Gaza ar putea fi inlaturat numai daca Gaza ar fi demilitarizata si s-ar garanta impiedicarea furnizarii de armament oricarei organizatii nestatale de acolo. Dar nimeni din exterior nu se va baga s-o faca, iar daca si cand Israelul s-ar decide s-o faca, toata lumea s-ar ridica in picioare sa-l condamne. Ar gasi paragrafe in smeritele sale legi, nu ma indoiesc, legi pe care nu le aplica niciodata altora…
Vreau sa citez un fragment dintr-un remarcabil articol al lui Bogdan Calehari:
„…Hamas face ce știe mai bine: război cu Israelul! Prin urmare, repetă ce a făcut în 2006, 2008, 2012, și acum, în 2014. Și acum, ca și atunci, a atacat fără să fie provocat. Și acum, ca și atunci, știe că va pierde războiul în plan militar, dar asta nu contează: îl va câștiga în plan politic, cu prețul vieții a câtorva sute de civili palestinieni nevinovați. Strategia este să păstreze ce a câștigat: simpatia și sprijinul politic și finaciar al stângii mondiale, al “comunității internaționale”. În ochii acesteia, Hamas-ul nu este ceea ce este, adică o grupare de teroriști islamiști, ci unul dintre reprezentanții de marcă ai “oprimatului popor palestinian”. Strategia s-a dovedit câștigătoare, “tunurile media” sunt din nou îndreptate contra “agresorului israelian”, așa că nu mai contează că două milioane dintre cetățenii israelieni sunt arabi palestinieni, și își aleg liberi parlamentarii în Knesset, în timp ce trăiesc liberi în singura democrație din Orientul Mijlociu.”
http://bogdancalehari.wordpress.com/2014/07/16/castigi-razboiul-trimitandu-ti-femeile-si-copiii-la-moarte/
Corneliu —
> “tunurile media” sunt din nou îndreptate contra “agresorului israelian”
Tunurile media sunt indreptate spre Ucraina de saptamani bune, acolo unde se dau lupte intre forte ce folosesc tancuri si artilerie si unde oricand se poate declansa un razboi Ruso-Ucrainian catastrofal ce implica forte militare de sute de mii de soldati.
Cred ca mai curand e invers. Netanyahu s-a hotarat sa porneasca acum acesta campanie in Gaza (o operatie de rutina pentru armata israeliana, 2006, 2008, 2012, 2014) profitand de situatia ca mass media internationala e concentrata pe Ucraina.
> „În ochii acesteia, Hamas-ul nu este ceea ce este, adică o grupare de teroriști islamiști, ci unul dintre reprezentanții de marcă ai “oprimatului popor palestinian””
Pai da, pentru ideologii de stanga -Israelul insusi e doar un proiect colonial european prin care „albii-rasisti” (chiar in forma lor -„evreiasca”) colonizeaza si oprima populatia indigena.
@Sfartz Pincu
comentez cu intarziere pentruca nu am citit ACUM la data aparitiei articolului si a ecourilor; subiectul nu si-a pierdut insa actualitatea, poate chiar dimpotriv, a devenit mai acut ca oricand.
Recomandati cateva mijloace pentru rezolvarea conflictului israelo- palestinian, imposibile, utopice sau pornind de la un fapt inexact. Inrebati dece Israelul nu-si revendica propriul stat antic. Intre altele pentruca ar fi absurd sa revendice un stat cuprins intre Nil si Eufrat. Daca sunteti surprins cititi va rog Biblia Geneza (facerea) 15/18.
Va intrebati dece Israelul nu-i expulzeaza pe arabii palestinieni asa cum a facut regele Husein al Iordaniei. Pentru ca au fost expulzati numai Arafat si fedainii lui, populatia Iordaniei fiind formata in proportie de 50-60%de arabi palestinieni. „O tara a nimanui” nu incape in spatiul geografic existent;
Israelul si Iranul sunt despartiti de mii de km. Si totusi se ameninta reciproc cu un razboi distrugator; in epoca rachetelor, spatiul despartitor a pierdut mult din importanta.
Israelul modern a fost creat prin votul ONU. Pozitiile Israelului si ale palestinienilor fiind ireconciliabile, numai Consiliul de Securitate poate impune ambelor parti o solutie sub amenintarea unor sanctiuni in cazul respingerii acesteia. Iar solutia rezonabila este cea a Arabiei Saudite: granitele din 1967 conta recunoasterii de facto si de jure a Israelului
Problema refugiatilor? despagubiri financiare reprezentate de totalitatea asezarilor din Cisiordania; recent a devenit acceptabila chiar si lui Liberman, adaugand un schimb de teritorii cu populatiile respective.
AMEN!
@dr.neumann
„Iar solutia rezonabila este cea a Arabiei Saudite: granitele din 1967 conta recunoasterii de facto si de jure a Israelului”
Pare rezonabil, mai ales ca si USA/Obama pare sa-l sustina si nu crede nimeni ca USA comploteaza impotriva Israelului, ca USA sufera de anti-semitism sub forma „mascata” de anti-sionism.
Si totusi :
a. va fi acest stat palestinian un stat viabil sau va colapsa, „failed state”, poate chiar va fi deveni un loc de joaca pentru islamisti gen ISIS ? Cu singura solutie apoi reocouparea.
b. daca va fi viabil, e vreun motiv sa credem sa isi va gasi alt scop dacat continuarea luptei impotriva Israelului ? O continuare insa acum de pozitii mult mai favorabile. Un stat suveran se poate inarma cu rachete si artilerie adevarata (nu jucarii „homemade” ce trage Hamas acum), poate construi cazemate si alte obstacole ce vor face imposibila, sau extrem de dificila/costisitoare, o noua invazie si ocupare israeliana in raspuns la tiruri de artilerie in Israel.
Nu exista raspunsuri, certitudini, la asemenea intrebari. Sunt mai mult retorice. E un risc pe care i se cere Israelului sa si-l asume de catre US/EU. Un risc cu potential mortal pentru Israel fiindca va fi de netrait apoi daca lucrurile merg prost.
Curios, nu Iranul sau Egiptul constituie o amenintare. Aceste tari mari nu se pot angaja intr-un razboi conventional de uzura cu Israelul fiindca Israelul nu va accepta asa ceva, va escalada repede conflictul iar apoi va folosi armele nucleare, avand justificarea rezonabila ca un stat mic nu poate purta un razboi de uzura, ca insasi existenta statului e in pericol.
Dar cu Palestinienii nu se vor putea folosi armele nucleare, e prea „aproape” geografic, iar un razboi de uzura insemana infrangere sigura pentru Israel.
—