Michael Lassel este unul dintre acei pictori de care afli abia după ce şi-a cucerit o largă şi solidă recunoaştere internaţională. Este unul din foarte puţinii artişti plastici care a expus la prestigiosul British Museum din Londra (Babilonul – mit şi realitate), este societar al Salonului de Toamna de la Paris încă din anul 1992, este reprezentat la muzeele şi galeriile vestite din Germania, Japonia, Singapore, Anglia, Elveţia. Cum se face, totuşi, că se vorbeşte prea puţin despre el, sau numai în cercurile artistice? Să fie din cauza modestiei lui, sau datorită faptului că metodă sa de lucru îi permite realizarea a numai două sau trei lucrări (ce-i drept, de mari dimensiuni) într-un an?
[Pentru a mări imaginile, clikaţi o dată şi apoi încă o dată.]
Născut în România, în judeţul Mureş, şi absolvent al Institutului de Arte Plastice din Bucureşti, Michael Lassel se consideră elevul şi discipolul maestrului Corneliu Baba de la care a învăţat nu numai o tehnică foarte bună dar şi o înţelegere profundă a sufletului omenesc. Stabilit în Germania unde nu îl cunoştea nimeni, a reuşit prin talentul sau deosebit, dar şi prin muncă asiduă să ajungă a fi considerat unul dintre cei mai buni pictori contemporani, specializat în tehnica „trompe l’oeil”, care da privitorului iluzia de tridimensiune.
Picturile sale, mult elaborate, au culori profunde, atmosferă de vis, o imagine surprinzătoare, amuzant-ironică. Jocul de idei şi imagini conferă tabloului surpriza încărcăturii filozofice, dar şi cea de umor. Sugestii şi teme aparent renascentiste, subiecte bizare, cai şi cavaleri medievali care populează pînzele sale sunt, de fapt, metafore ale vieţii obişnuite a autorului. Considerat de mulţi exegeţi un pictor suprarealist, în mare parte absolut justificat, Michael Lassel se consideră totuşi, mai degrabă un hiperrealist, meticulos şi scrupulos. El este evident şi bine influenţat de arta Renaşterii dar şi de Antichitate, de baroc dar şi de maeştrii flamanzi.
Picturile lui sunt încărcate de simboluri uşor de descifrat. Ele ni se prezintă ca lucrări monumentale, aristocratice dar şi familiale, confidenţe şi virtuoase, care creează deliberat un alt univers în care ne regăsim cu uimire şi satisfacţie.
Dr. DOREL SCHOR