Cu siguranţă vă amintiţi ceea ce scriam acum o săptămână, pe când căutările celor trei copii răpiţi de Hamas erau în toi. Da, scriam că niciodată nu mi-am dorit atât de mult ca articolul la care lucram atunci să nu mai fie de actualitate când va ajunge sub privirile cititorilor. Acum, când pregătesc următorul articol, văd că, să mă ierte Dumnezeu, dorinţa mi s-a împlinit, dar nu aşa cum vedeam eu pe-atunci. Pare o eternitate! Nu mi-am imaginat, sau de fapt, am refuzat acest gând, că deznodământul avea să fie cel despre care a aflat toată ţara, apoi toată lumea, cu o ascuţită durere în suflet. Fiecare israelian, evreu dar nu numai, părinte de copii sau nu numai, a resimţit aceeaşi durere, dublată de o mânie de nestăpânit, de un sentiment – desigur vremelnic – al neputinţei omului în faţa fiarei care deocamdată, îşi clamează victoria!
Când lovitura morţii, această imposibilitate a tuturor posibilităţilor a mai lăsat un uşor răgaz al consternării, am ajuns la întrebarea pe care şi-a pus-o omenirea în urmă cu mai multe decenii, întrebare ce şi-a dovedit până astăzi un răspuns destul de înceţoşat: „cum a fost posibil”? Ei bine, contrar a ceea ce se crede, mânia a fost, cred, de astă-dată un bun sfătuitor! Din ştirile care se succedau şi se mai succed şi acum, cu o repeziciune de ace înroşite la foc, înfipte în ploaie în sufletul unei întregi naţiuni, a noastră, dar şi a unei mari părţi a omenirii, vreau să sper, am putut alege câteva posibile explicaţii.
Departe acum de mine intenţia vreunui proces de conştiinţă dresat întregii comunităţi internaţionale, ca şi multora din compatrioţii pentru care sper sincer că-şi vor fi însuşit lecţia de o extremă cruzime pe care o trăim acum. Şi totuşi a fost posibil, fiind facilitat în mare măsură de o pervertire a valorilor, de o gândire deformată a multor, prea multor conştiinţe ale semenilor de pe planetă: o stângă debusolată şi de o exaltare aş spune acum criminală în ceea ce priveşte „poporul-ne-popor” palestinian, pentru „redobândirea” unei ţări pe care n-a avut-o niciodată! Totul, cu o strâmbă judecată a pretinşilor „ocupanţi”, „asupritori”, sau „colonişti-cotropitorii” israelieni! Toate acestea, o afirm pe proprie răspundere, au dus la încurajarea şi chiar accelerarea implicită a fanatizării, abrutizării şi… animalizării acestei organizaţii teroriste, care a ajuns astăzi la treapta cea mai de jos (deocamdată – din nefericire, aş spune) a cruzimii şi a ferocităţii pe de o parte, şi a cinismului şi neruşinării pe de altă parte.
Nu cred că sunt cuvinte mari, dacă facem o scurtă, aş spune fulgerătoare reconstituire a reacţiilor criminalilor: întreaga lume şi-a manifestat, ce-i drept, indignarea, durerea şi – hai să admitem totuşi – compasiunea, empatia faţă de cumplita lovitură primită nu numai de familiile celor trei victime, dar şi de întregul neam al lui Israel. Dar să fie oare întâmplător că Mahmud Abbas (Abu Mazen), tot blamând această crimă feroce, a avut grijă, în discursul său, să apeleze la administraţia americană şi la comunitatea UE pentru ca ele să „ţină în frâu Israelul”, în reacţia acestuia faţă de cele petrecute? Cu alte cuvinte, blam de circumstanţă, cu o indignantă ipocrizie.
Este ceea ce a subliniat chiar a doua zi după cumplita descoperire deputata Orit Strock, din partidul membu al coaliţiei guvernamentale „Habait Hayehudi”, dovedindu-se mai rezonabilă chiar decât Neftali Bennett, liderul cu o minte periculos de înfierbântată al aceleiaşi fracţiuni: cu o durere dominată cu demnitate, la una din recentele emisiuni matinale ale televiziunii israeliene, Canalul 2, ea a subliniat necesitatea ca armata, conducerea ţării noastre şi totalitatea factorilor cu puteri decizionale să înceapă a gândi… în limba arabă, de a percepe mecanismele intelectual-afective ale celor ce ne vor distrugerea, acţionând cu mai mult realism şi mai puţine… dovezi de încredere impuse de circumstanţă. Deputata Orit Strock a subliniat faptul că nu trebuie să i se acorde o nepermisă încredere liderului autorităţii plestiniene, Abu Mazen, ţinând cont că în mâinile lui se află – şi este distribuită – retribuţia teroriştilor din Hamas. Orice terorist, a subliniat deputata, ştie că atunci când are nevoie de bani, trebuie să se gândească ce atentat, sau ce act de teroare ar putea comite, pentru ca Abu Mazen să-i furnizeze „recompensa bănească” de care duce lipsă! Ascultându-i cu mare admiraţie cuvintele, am început să întrevăd posibile – şi ipotetice – răspunsuri la obsedanta întrebare „cum a fost posibil”! Da, a fost posibilă şi această crimă, ca şi numeroase multe altele! Fanatizarea şi animalizarea despre care vorbeam mai înainte sunt puternic „susţinute” material! Orice animal flămând ucide ca să mănânce, lucrurile sunt teribil de simple, nu-i aşa?
Aceeaşi explicaţie a unei exagerate înţelegeri din partea lumii a permis ca tatăl unuia din cei doi suspecţi, Marwan Kawatme, să afirme cu o neruşinare care lasă fără grai orice om cu o moralitate şi o minte sănătoasă, că totul nu a fost decât o înscenare a Israelului, care a ajuns chiar să-şi ucidă propriii compatrioţi, adică pe cei trei tineri, Ghil-Ad Shaer, Naftali Frenkel şi Eyal Ifrah, pentru a… discredita şi a atrage asupra „militanţilor-rezistenţi”, Doamne iartă-mă, din Hamas, oprobriul întregii lumi! În egală măsură, da, aceasta ar fi şi explicaţia pentru care mama celuilalt suspect, Amer Abu-Ayishe, a afirmat în faţa camerelor televiziunii că, de fapt, nu crede că „copilul ei cel bun şi cuminte” ar fi comis fapta, dar dacă se va dovedi că a făcut-o, atunci va fi mândră de el întreaga ei viaţă!
În aceste împrejurări sfâşietoare, mi s-a părut personal că este cea mai importantă şi rezonabilă „lecţie” propusă de o femeie, Orit Strock, la rându-i mamă, cu adevărat patriot şi… israeliană! Sper din tot sufletul ca în dezbaterile cabinetului politic şi de securitate, care vor continua până la adoptarea unei decizii, când scriu aceste rânduri, să se aducă în discuţie lecţia preţioasă, vitală poate, a acestei femei!
Actual si tragic.
Un dialog cu acesti barbari pur si simplu nu poate fi dus.
Sunt unii, destul de multi, declarati de regula „de stanga” (cat or fi fiind de stanga e cel putin discutabil), care ii admira pe „luptatorii palestinieni pentru libertate”.
In ceea ce ma priveste consider ca adevaratii luptatori pentru libertate lupta cu PUTEREA „ocupanta”, adica cu armata si politia nu cu civilii si mai ales nu cu copiii. Dar armata si politia au arme si se apara, pe cand civilii pot fi atacati pentru ca nu pot riposta. In orice conditii cei ce ataca si ucid in mod las civili neinarmati nu pot fi decat criminali si teroristi.
Cauzele necesita o analiza mai ampla si nici nu sunt eu specialistul, nici nu este locul aici. Si cu asta am spus tot. Doamna Grindea, din pacate tot ce pot face e sa fiu cu sufletul alaturi de poporul din Israel, o oaza de democratie intr-un desert de dictauri. Si pentru ca a venit vorba de desert, oameni care au sfintit locul, transformand desertul in gradina.
D-le Uleia, în primul rând mulțumiri, și în numele compatrioților mei, pt. condoleanțe.
În rest, problema este complicată, dar a fost analizată suficient de amplu, în repetate rânduri. Dar se pare că întreaga comunitate internațională preferă să „adopte” definiții și aserțiuni false, din multe și felurite interese, primând cel economic. Altfel spus, explicații-analize există destule, efectuate de specialiști, inclusiv în politologie. Dar în privința unei mari majorități a statelor lumii, orice analiză și încercare de deslușire a adevărului este, după umila mea părere, cu totul inutilă. Cine nu vrea, ori nu-i convine să înțeleagă, dispune de un întreg aresnal de sofisme pentru a respinge explicațiile și adevărurile dovedite.
Aș dori să mai fac o precizare, am mai făcut-o, dar… cum scriu mai sus, cine n-a vrut, n-a acceptat-o: stânga, dacă este de centru și se limitează la anumite compartimente ale vieții cetății, nu este de respins în bloc. Dar asta cu condiția să nu fie confundată cu stângismul, care nu mai este de mult „boala copilăriei comunismului”, acesta fiind acum cu un picior și jumătate… în groapă. Dar prin aceasta, stângismul nu rămâne mai puțin periculos. Dovadă adeziunea stângiștilor „uniți din toate țările” la falsa cauză palestiniană! Și aici ar fi mai multe de discutat.
Și tot cu acest prilej, țin să subliniez – a câta oară? – că terorismul, atâta vreme cât este încurajat de aceeași stângă extremistă, fie și numai prin confuzia acestuia cu „militantismul pt. libertate”, rămâne totuși o hidră cu mai multe capete: chiar dacă îi tai unul, cresc în locu-i tot pe-atâtea altele, câte stângisme europene și chiar americane mai… există la ora actuală!
@ Rodica Grindea
Cu durere in suflet, retrăind ultimele clipe ale celor 3 copii israelieni, nu mai fac niciun comentariu nou, revin doar la ce am scris la precedentul Dvs. articol: „Treptele terorismului”:
„Noţiunea de “democraţie”, cu toate atributele ei mult trâmbiţate, şi care să funcţioneze într-o lume încă sălbatecă şi perversă, este un afront, adesea mortal, la adresa oamenilor drepţi, cinstiţi, dornici să se integreze într-o comunitate bazată pe principiile umanismului. Optez, şi am optat întotdeauna, ca un contact cu murdăria şi infecţia să fie tratat cu dezinfectante puternice şi mijloace de curăţare drastice. În ciuda instrucţiunilor de folosire a democraţiei.
Până când lumea va vorbi aceiaşi limba – în cinste şi moralitate – ea trebuie să fie condusă – fără nici o abatere – de cuplul inseparabil de valori negativ-pozitive: crimă-pedeapsa!”
În ultimele zile mass-media, relatând desre uciderea unui tânăr (16-17 ani) arab din Ierusalimul de est, lasă să se înţeleagă că fapta a fost perpetrată de evrei, ca răzbunare.
Trebuie subliniat că până în momentul în care scriu, nu s-a stabilit cine au fost asasinii, sau, cel puţin, poliţia (israeliană, palestiniană) n-a dat publicităţii vreo informaţie.
În afară de ipoteza că făptaşii ar fi evrei, mai există ipoteza că este vorba de o răfuială între familii arabe, precum şi altele.
În orie caz, John Kerry, Secretar de stat USA, a declarat acum trei zile (2 iulie), imediat după descoperirea cadavrului, că:
– exprimă condoleanţe poporului Palestinian
– şi că este un act de răzbunare
deci porneşte de la ideea că este o răzbunare a unor evrei pentru cei 3 evrei ucişi despre care este vorba în articolul d-nei Grindea.
Cum Kerry este o persoană serioasă, rezultă că el ştie ceva mai mult decât s-a publicat până acum în ziare. Sau nu ştie, şi nu este?…
„Manie sfanta” ? mai avem putin si ajungem la „razboi sfant” (jihad)
http://rt.com/news/170656-police-brutality-palestine-youth/
Înclin spre a doua ipoteză pe care o avansați, în finalul comentariului dvs.
Asta este, cred, o altă gafă a lui Mister Kerry, dacă din subtext reiese că ar admite că făptașii asasinatului tânărului arab ar fi evrei. Poate că s-a simțit dator să transmită condoleanțe ambele părți îndoliate, asta ar susține dacă ar mai avea ceva de spus! Chiar acum continuă tulburările grave din Ierusalimul răsăritean, cu toate că anchetatorii încearcă febril să stabilească adevărul. Dar dacă Mister Kerry îl știe mai bine decât ei… Desigur, gafa nu constă în transmiterea de condoleanțe, ci în timpul în care a făcut-o: cam mulți pretind că știu mai bine decât anchetatorii! Dar nimeni nu aduce nici urmă de dovadă!
Nu știu cum, dar comentariul d-lui Ionescu a apărut între cel al d-lui Leibovici (căruia îi răspund în precedentul meu comentariu) și al meu. Desigur, mă refer la cele 2 ipoteze avansate (retoric!) de dl. Leibovici.
Prefer… să nu fi înțeles ce ați vrut să spuneți, d-le Ionescu! Altfel, ar trebui să admit că jigniți în deplină… necunoștință de cauză!
@Ion Ionescu
Eu m-aş feri apriori să citez vreo ştire care vine de la RT.COM, adică „Russia Today”. Mai ales că există şi alte surse…
Ce reprezintă exact clipurile şi fotografiile, şi circumstanţele exacte – sunt lucruri care mai trebuiesc stabilite. Doar ştim că dezinformarea este frecventă în asemenea evenimente…
@A.Leibovici
„Doar ştim că dezinformarea este frecventă în asemenea evenimente…”
Posibil, mai ales de la RT care s-a cam discreditat lunile astea prin felul in care a ‘informat’ despre razboiul din Ucraina.
Dar asta cu „mania sfanta” a doamnei Grindea e drumul catre fanatism si actiuni la fel de imorale.
@Ion Ionescu
> Dar asta cu “mania sfanta” a doamnei Grindea e drumul catre fanatism si actiuni la fel de imorale.
Sincer, eu nu cred că articolul doamnei Grindea în revista ACUM, în limba română, va incita niscaiva evrei la încăierări sângeroase, răpiri şi asasinate la Ierusalim… 🙂
În schimb imaginile pe care Russia Today le-a preluat de pe mediile arabe şi care sunt răspândite de ONG-uri pro-palestiniene au, indubitabil, un asemenea potenţial… Cum s-a şi văzut în ultimele zile…
Nu pot sa-l acuz pe Kerry de anti-israelism. In fond are radacini evreisti si un frate evreu. Face si el ce poate ceea ce nu este prea mult. In Orientul Apropiat sunt o multime de capcane si este usor sa cazi intr’una sau mai multe.
Charlie,
toate capcanele se pot evita daca s-ar realiza un coridor de tipul- „pâmântul nimănui”, cu o lâţime, sā zicem de 10 kilometri, pe toate graniţele Israelului!
Cu orice preţ, plâtit de arabi-ei sunt agresorii!
Regret, d-le Ion Ionescu, că asta-i tot ce-ați înțeles din articolul meu.
„Mânia sfântă” se referea la eforturile armatei noastre de a-i prinde pe răpitorii-ucigași ai celor trei copii. Tocmai eu să îndemn la „djihad”? Vă invit respectuos să revedeți articolele mele legate de încordarea perpetuă dintre compatrioții stabiliți în Cisiordania. Înainte de dezangajarea din Gaza, mă răfuiam și cu cei din așezările de-acolo! Toți citiorii lui „Acum” și nu numai, cunosc părerea mea bine conturată referitoare la fanatismele de orice fel, inculusiv ale compoatrioților mei.
Acum, când poliția noastră face investigații extrem de riguroase, dacă este ceva „sfânt” în atitudinea israelienilor lucizi, sunt rugăciunile ca în teribila crimă a uciderii adolescentului arab să nu fi fost implicați inconștienții extremiști de dreapta. Și, după felul în care a fost ucis tânărul (se pare ars de viu), această ipoteză se îndepărtează de realitate. Și tocmai pe mine mă acuzați de începutul „drumului spre fanatism”. M-am tot stăpânit să pronunț, în ceea ce vă privește, expresia „de rea credință”, dar iată, în cele din urmă, o rostesc!
@Grindea
„Mânia sfântă” se referea la eforturile armatei noastre de a-i prinde pe răpitorii -ucigași ai celor trei copii… Acum, când poliția noastră face investigații extrem de riguroase, dacă este ceva „sfânt” în atitudinea israelienilor lucizi, sunt rugăciunile ca în teribila crimă a uciderii adolescentului arab să nu fi fost implicați inconștienții extremiști de dreapta.”
Aha, atunci presupun ca mania asta „sfanta” le va da acum multa energie autoritatilor sa ii caute si pe cei care l-au omorat pe adolescentul arab, precum si la anchetarea soldatior care il lovesc cu picioarele pe cel cazut la pamant din video.
apropo de fanatismul religios : say ‘hello’ to the Russian Orthodox Army
http://www.nbcnews.com/storyline/ukraine-crisis/meet-russian-orthodox-army-ukrainian-separatists-shock-troops-n107426
@Ion Ionescu
De ce credeţi că este condamnabil un război “sfânt”?
Iată versurile imnului armatei sovietice, în care se clamează războiul «sfânt» ! (original şi o traducere) :
Пусть ярость благородная
Вскипает как волна
Идет война народная
Священная война !
Fie ca furia nobilă,
Să clocotească ca un val
Poporul este în război,
Războiul cel Sfânt
Şi iată câteva interpretări ale acestui cântec-imn, dedicat războiului «sfânt» !
Corul armatei ruse,al lui Alexandrov : http://rutube.ru/video/5aa6d06bb90e5206b474f6136698e03b/
Varianta din razboiul WW2 : http://www.youtube.com/watch?v=sailmeWkm_A
Asimilarea chineză : http://www.youtube.com/watch?v=P1L-Jfhq2IQ
Copii ruşi : http://www.youtube.com/watch?v=jd6rp6ZiaTE
Oricare război este «sfânt», dacă are la baza dreptatea.
Vreţi să demonstraţi că Israelul nu desfăşoară un război drept, şi prin urmare – un război realmente sfânt, în raport cu jihadul arab, care este un război agresiv, bazat pe o tendinţa de dominaţie religioasă absolută ?
Dacă, ferească Dumnezeu, copii Domniei Voastre ar fi fost răpiţi şi ucişi, aţi fi fost împotriva unei «sfinte» răzbunări ?
Ziarele Haaretz şi Jerusalem Post (ediţiile online în engleză) relatează că un funcţionar al serviciilor israeliene de securitate a declarat acum câteva ore că 6 „extremişti evrei” au fost arestaţi în legătură cu uciderea tânărului de 17 ani din Ierusalimul de est. Ştirea nu este oficială. Nu se cunosc alte amănunte.
@Sfartz Pincu
Dragă domnule Sfartz,
Exemplul cu cântecul sovietic nu este foarte convingător, oricâte variante ar exista… 😉
> … aţi fi fost împotriva unei «sfinte» răzbunări ?
Problema nu este dacă este sfântă sau nu. Problema este răzbunarea însăşi : oamenii civilizaţi nu recurg la răzbunări, iar un stat civilizat (de drept) nu tolerează răzbunările. Sper ca vinovaţii, oricine ar fie ei, să putrezească la închisoare până la sfârşitul vieţii lor.
@ Alex. Leibovici
Nu am făcut decât să întăresc cele comentate de Doamna Rodica Grindea: ..> „Mânia sfânta” se referea la eforturile armatei noastre de a-i prinde pe răpitorii-ucigaşi ai celor trei copii.<..
Nu confundaţi cum credeţi Domnia Voastră că ar trebui "să fie" -razbunarea, cu "ce este". Şi este că orice război se termină cu o răzbunare colectivă, izvorâtă din dorinţele de răzbunare ale oamenilor şi conducătorilor lor, fie ei "civilizaţi", sau nu. Puteţi da un exemplu de război, care să se termine cu iertarea criminalilor, aşa cum credeţi Dvs. doar cu puşcărie?
Puterile aliate nu au spânzurat? Şi Anglia nu este "civilizată"? Dar Ruşia? Şi Antonescu – nu era un om civilizat, şi ce a făcut la Odessa?
Şi Biblia nu este "sfânta", şi totuşi promovează "sfânta răzbunare"? Mi se pare, ca transferaţi valorile umane si umaniste, de la "cultură" la "civilizaţie".
D-le Lebovici, într-adevăr, în afara publicațiilor citate de dvs în limba engleză, știrea a fost difuzată și de agențiile ynet și wallahadashot, mie fiindu-mi accesibile doar edițiile ebraică.
De altfel, am citit acum câteva ore și nici acum nu m-am putut liniști pe deplin.
Poliția și serviciile de informații nu au confirmat nimic și, ca de obicei, speculațiile şi au început să curgă. Am auzit și la radio (postul B, oficial), că de fapt, cei 6 suspecți nu ar fi neapărat coloniști religioși, sau nu numai, ci și din acea „adunătură de turbulenți care-și fac o distracție din orice, de la crima de-acum și până la a întoarce pe dos tribunele unui stadion, la un meci de fotbal”.
Fapt este că președintele Statului, Shimon Peres, care nu a predat încă funcția succesorului său, a subliniat că ancheta, chiar în cazul suspecților evrei, va fi extrem de riguroasă și că vor fi descurajate orice încercări de mușamalizare.
Shimon Peres este o persoană „din vechea gardă” de politicieni, de o onestitate în afara oricărei bănuieli.
Se pare că în condițțiile în care tulburările continuă, atât în Ierusalimul de Est cât prin neîncetatul tir de rachete din Sudul țării, aș avea și am, din nefericire, dreptate când spun că acești descreierați fac compatrioților cel puțin la fel de mult rău ca și teroriștii din Hamas. Nu am cum să-i întreb pe cei (deocamdată) șase suspecți evrei arestați, dacă cel puțin conștientizează cât rău au făcut și propriei țări, pentru care își clamează, demagogic, dragostea, cât și compatrioților, înainte de orice, celor din martirizatul orășel din sud, Sderot, dar nu numai.
Dar, d-le Ionescu, asta nu are nimic de-a face cu „mânia sfântă” de care mă ocup în articolul meu. Fiecare dintre soldații noștri, dintre israelienii devotați acestei țări, nu poate răpsunde decât pentru sine, nu și pentru uscăturile și putregaiurile „pădurilor noastre”!
Chiar acum, la știrile de la ora 20.00 (ora Israelului), la ediția centrală, de pe Canalul 2, s-a confirmat știrea de mai sus.
Se pare că au mai fost și alte tentative de răpire și atacuri, de copii și tineri arabi. Cei 6 suspecți – unul mai „sfânt” decât celălalt! Altfel spus, nebuni căzuți într-un soi de delir… mistic!
Trebuie să spun adevărul. Se așteaptă acum ca demostrațiile și atacurile din Ierusalimul de Est să continue! Dacă vina suspecților va fi dovedită, conducerea noastră promite sancțiuni aspre. La ce va ajuta? Răul (imens) a fost făcut, și oare câți cetățeni nevinovați, de-o parte și de alta, vor trebui să „plătească”? Vom trăi (dacă!) și vom vedea!
@Charlie
> Nu pot sa-l acuz pe Kerry de anti-israelism. In fond are radacini evreisti si un frate evreu
S-a mai văzut…
@Sfartz Pincu
> toate capcanele se pot evita daca s-ar realiza un coridor de tipul- “pâmântul nimănui”, cu o lăţime,
> sā zicem de 10 kilometri, pe toate graniţele Israelului! Cu orice preţ, plâtit de arabi-ei sunt agresorii!
Zece kilometri??? La construirea gardului / zidului de securitate au ieşit scandaluri internaţionale pentru câteva sute de metri încolo sau încoace, iar dv. vorbiţi de 10 kilometri!
Nu ştiu dacă vă sunt clare dimensiunile în acea regiune. Cisiordania are o lăţime (direcţia est-vest) tipică de 50 km., aşa că 10 km. sunt 20% !! Cine o să accepte aşa ceva?? Israelul are lăţimea tipică de 25 km în dreptul Cisiordaniei.
> Nu confundaţi cum credeţi Domnia Voastră că ar trebui „să fie” -razbunarea, cu „ce este”.
Confundaţi pedepsirea cu răzbunarea. Răzbunarea, în cazul nostru, este când privaţii iau legea în mâinile lor – şi iată ce iese : sunt ucişi oameni la întâmplare, şi încă cu o enormă cruzime!
> Şi Biblia nu este „sfânta”, şi totuşi promovează „sfânta răzbunare”
Biblia este norma morală a unor semi-sălbatici.
@Rodica
> Shimon Peres… a subliniat că ancheta … va fi extrem de riguroasă și că vor fi descurajate orice
> încercări de mușamalizare.
Muşamalizare?? Este curios că a trebuit să precizeze asta …
> Shimon Peres este o persoană „din vechea gardă” de politicieni, de o onestitate în afara oricărei bănuieli.
Eu îmi aminteam că are şi el reputaţia de mare sforar…
Oricum, funcţia lui – preşedinte – este/era mai mult decorativă decât decizională.
> Fiecare … nu poate răspunde decât pentru sine, nu și pentru uscăturile și putregaiurile „pădurilor noastre”!
A nu se uita !! Adevărat pentru oricine, în orice circumstanţe…
Jpost despre „mania sfanta” (in engleza) – http://www.jpost.com/Diplomacy-and-Politics/Comment-Nightmare-scenario-361707
Din articol :
“The Israeli-Palestinian rift started as, and has been rooted in, a territorial, political and military struggle between two communities and political entities aspiring for the same piece of land. As long as it remained as such, there was hope for a solution based on rationality and territorial and diplomatic compromise.
At a certain point it started to be shaped into a mold of religious dimensions…..”
@Ion Ionescu
> „The Israeli-Palestinian rift started as, and has been rooted in, a territorial, political and military
> struggle between two communities and political entities aspiring for the same piece of land…”
Nu, acesta este un clişeu, conflictul nu este rooted în asta.
În schimb, comentatorul are dreptate în alte câteva afirmaţii, de exemplu:
şi
Dar să mai avem puţintică răbdare ca să aflăm mai multe despre personalitatea şi motivaţiile celor 6 suspecţi arestaţi (unul dintre ei a mărturisit şi i-a implicat şi pe ceilalţi).
Pe de altă parte, în legătură cu asasinarea celor 3 yeshiva boys, a fost arestat un prim suspect. Mama unuia din ceilalţi doi a declarat:
D-le Leibovici, îmi puteți reda în câteva cuvinte conținutul ultimelor două ecouri, al dvs și al lui Ionescu? Promit că în curând, dacă mai trăiesc, mă apuc să învăț englezește, dar până atunci…
@Rodica
Iată traducerile integrale ale citatelor.
Al dl. Ionescu:
Ale mele:
Copiii cu părinţi în viaţă sunt neviinovati. Vinovăţia este în totalitate a părinţilor. (Nu o să adaog şi formulă obişnuită când e vorba de educaţie: „şi şcoala”! – este in fond si formā deja un eufemism).
Deci părinţii copiilor criminali sunt cei care trebuie să suporte pedeapsa, fie ea de natură „civilizată”, fie conform Bibliei.
Epilog la asasinarea brutală a palestinianului de 16 ani Mohammed Abu Khdeir ( Mohammad Abu Khdair) de către :
– Yosef Haim Ben David, 31, condamnat la închisoare pe viaţă + 20 ani pentru alte crime + 40’000 USD despăgubiri familiei
– doi minori – 16 şi 17 ani în momentul crimei – au fost condamnaţi la 21 ani, respectiv închisoare pe viaţă.
Deci ceea ce mi-am dorit – „Sper ca vinovaţii, oricine ar fie ei, să putrezească la închisoare până la sfârşitul vieţii lor” – are şanse să se realizeze.
Deşi… după tradiţie, Preşedintele ţării reduce aproape toate sentinţele pe viaţă la o sentinţă limitată (20-30 de ani), cu posibilitate de eliberare după o treime. Sper că cel puţin sentinţa lui Ben David nu va fi redusă.