Festival în Burgul Natal! Toată strada fierbe. Înarmată cu aparat de fotografiat plec la vânătoare de timp. Doar niciodată nu mi-am vizitat cu adevărat oraşul! Am mers în sus şi în jos pe străzile lui şerpuite, dar nu le-am văzut cu adevărat!
M-am întors în Burg, în căutare, în pelerinaj prin mine.
Cald. Hoardele de turişti stau la bere. Străinii (ca mine!) se aventurează în labirint de străduţe, ne zâmbim reciproc, ne facem semne din cap, ca şi cum am vorbi cifrat… „intră aici… vezi aci…”
Aşa ajung pe strada Azilului. Poarta e larg deschisă. Un grup de unguri ies fericiţi şi-mi fac semn – du-te înăuntru! Daa, le răspund tăcut cu un zâmbet!
Ziua e toată soare. Intru pe poartă. Trandafiri se caţără liniştiţi în boltă şi se lăfăie în lumină. Atîta linişte. Deodată, şoptind, se apropie de mine un bătrân, hârşâidu-şi picioarele, zîmbind, îmi face semne – Fă mi o poză! – spune. Mă execut imediat şi îi zâmbesc! Îi răspund: aici pe bancă e foarte bine, se văd trandafirii! Se aşează cuminte şi mă salută mereu cu mâna la un chipiu imaginar!
Râd. Două infirmiere spală maşina şefului cu furtunul şi iau în râs seriozitatea mea. În ochii lor „Bătrînul” e doar un pacient, internat, în rândul de aşteptare spre moarte, spre uitare, un pat care se va elibera… le aud spunînd „zâmbeşte dragă, poate ne face şi nouă poză!”. Trec pe lîngă ele în tăcere dar recunoscătoare că nu mă dau afară din curte. Mă furişez prin cotloane, ţăcăn una într una şi aici şi acolo, străbat culoare întortocheate şi ele miros a statut şi a boală şi a tristeţe.
O pisică doarme în poala femeii, vreau să le surpind în eternitate, mă răzgândesc… femeia are ochii înfricoşaţi… spun doar shhhh, shhhh şi plec de acolo… mă întorc în soare, în curtea prietenească… acolo am chiar un prieten. Mă apropii de el şi-mi spune aşa: Stănese! Stă-ne-se! aşa mă cheamă! îmi spune că are 78 de ani… ohh, fac ochii mari şi îi urez pînă la 120!!! Între noi se ţese subit o complicitate şi-mi răspunde – păi da! Nu mă las! şi pune degetul la buze să păstrez secretul! Promit să-i trimit fotografia, i-o arăt pe iPhone şi recunoaşte că e prea mult soare şi nu vede bine. Infirmierele chicotesc.
Eu ies pe poartă, bătrânul mă salută milităreşte şi eu ştiu, în sinea lui m-a crezut, o să-i trimit fotografia!
Stănese, 78 de ani, str Azilului nr. 4 Sibiu! Un om in Burg. Necunoscut!