Recent s-a petrecut un eveniment care continua sa ocupe paginile de titlu ale ziarelor: lichidarea lui Abu Al-Mabhuh, principalul responsabil cu aprovizionarea cu arme a organizatiei islamiste Hamas. Faptul s-a petrecut la 20 ianuarie, la hotelul Al-Bustan Rotana din Dubai. Se pare ca Abu Al-Mabhuh era pe cale sa aranjeze livrarea de armament iranian organizatiei Hamas. Lichidarea a fost facuta in mod partial – respectiv prima ei parte – in fata camerelor de luat vederi, care au filmat intrarea lui Abu Al-Mabhuh in hotel, drumul lui si al ucigasilor spre camera lui. Dar nu mai mult: in camera lui Mabhuh, camerele de luat vederi nu functionau, iar el insusi refuzase ajutorul unor organe de securitate. A doua zi, el a fost gasit mort in camera sa. O zi dupa venirea lui in Dubai. La inceput s-a crezut ca murise in urma unui atac de cord. Dar ulterior lucrurile au fost elucidate. Liderul HAMAS a fost asasinat. Autorii sunt 11 indivizi, printre care 10 barbati si o femeie. Indivizi care au luat asupra lor un risc calculat. Filmul facut de camerele de luat vederi arata figurile lor. Cine pot fi acesti indivizi?
Raspunsul la aceasta ultima intrebare a starnit discutii si intrebari. La inceput, ministrul israelian de externe, Avigdor Lieberman, a cautat sa disculpe Israelul de orice amestec, afirmand ca Israelul nu are nici un amestec. Dar cercetarile au demonstrat ca autorul lichidarii este Mossadul israelian. S-a dovedit ca suspectii au folosit pasapoarte straine – britanice, irlandeze, german, francez – dar 6 dintre aceste pasapoarte aveau forma unei asa-numite „identitati furate”, a unor israelieni cu cetatenie dubla, britanica si israeliana. Acesti oameni locuiesc in Israel, dar sunt imigranti din Marea Britanie. Ei nu avusesera nici o legatura cu Mossadul si au aflat despre furarea identitatii lor si copierea pasapoartelor lor de catre agenti ai Mossadului…din presa, dupa consumarea faptului. Unul dintre ei a protestat, afirmand ca este profund socat, altul s-a suparat si a protestat, al treilea a denuntat „furtul identitatii”.
In cele din urma, Marea Britanie a comunicat ca acesti cetateni ai ei vor primi pasapoarte noi, nefiind implicati cu nimic in cele petrecute. In privinta posesorului unui pasaport german, s-a dovedit ca el insusi era aceeasi persoana, pasaportul fiind al sau, pe numele sau. De asemenea, politia din emiratul Dubai a constatat ca platile facute de israelienii implicati in actiunea de lichidare au fost facute cu carti de credit, ceea ce dovedeste implicarea lor – si a Mossadului – in aceasta actiune fara nici un echivoc. Seful politiei din Dubai, Dahi Khalfan Tamim, a facut o declaratie in acest sens ziarului arab Al-Bayan, anuntand si faptul ca au fost emise mandate de arestare asupra suspectilor. Interpolul cere arestarea lor.
In privinta lichidarii lui Al-Mabhuh, se pot constata trei aspecte speciale. Primul este ca atentatul s-a produs in una din putinele tari arabe care are anumite relatii cu Israelul. Ce de al doilea element specific este folosirea pasapoartelor falise „furate”, respectiv copiate pe numele unor persoane reale. Cel de al treilea element este uzurparea identitatii a 7 cetateni israelieni posesori de dubla cetatenie. Metoda care pare sa se impuna in prezent, deoarece sistemul de control modern al pasapoartelor nu mai permite falsificarea lor pe numele unor persoane imaginare sau decedate.
„Afacerea Mabhuh” pare a fi de domeniul unui roman de spionaj. Dar acest roman de spionaj palpitant, captivant si aventuros include cateva greseli. De fapt, nu exista crima perfecta, lucru pe care l-am invatat inca din copilarie, cand citeam romane politiste. Datorita greselilor comise, crima poate fi disecata, identificata, inteleasa, iar autorii ei pot fi dovediti si eventual prinsi. In acest caz, se pare ca seful Mossadului, Meir Dagan, partizan al actiunilor de lichidare este cel care a gresit prin insusi faptul ca nu a luat in considerare profesionalismul politiei din Dubai. Ziarul israelian Yedioth Aharonoth (in limba ebraica) a afirmat ca nu este sigur ca a fost o operatie reusita. Alt ziar israelian ebraic, Ha’aretz, a cerut demisia lui Meir Dagan. Ziarul francez Le Monde a afirmat ca acesta este „Dubaicatul Mossadului”, expresie speciala nou inventata pentru acest caz: acelasi ziar afirma un lucru real, ca lichidarea lui Mabhuh s-a transformat intr-un fiasco diplomatic pentru Israel. Seful Mossadului nu mai este si nu mai poate fi considerat un superman. Exista chiar riscul ca aceasta actiune, menita sa apere lumea de noi atentate teroriste, sa fie considerata un act de asasinat politic.
Am vorbit despre un caz petrecut recent, prezent pe ecranele televizoarelor si in paginile ziarelor. Dar se pune o intrebare: ce este Mossadul si care este trecutul lui? Din ce cauza s-a dezvoltat o legenda asupra acestei institutii si asupra sefului ei dealungul anilor? Cu ce se ocupa aceasta institutie? Pentru a raspunde la aceste intrebari, mentionam ca Mossadul – pe numele intreg al acestei institutii HaMossad leModiyin uleTafkidym Meyuhadym (in traducere: Institutia pentru informatii si functii speciale) este o institutie israeliana asemanatoare lui Secret Intelligence Service britanic si lui CIA american, care are insa si unele functii speciale, respectiv lupta antiterorista si usurarea emigrarii evreilor din unele tari in Israel. Mossadul a fost intemeiat in anul 1949, sediul sau este la Tel Aviv, se pare ca are circa 1500 de angajati, dar acest lucru este nesigur, deoarece totul se desfasoara in cadrul sau in mod secret. Mossadul depinde numai de primul ministru al Israelului.
Printre operatiunile celebre facute de Mossad putem mentiona infiltrarea spionului israelian Eli Cohen in Siria in anii ’60 (spion care ajunsese in cele mai inalte cercuri politice, militare si economice, dar care a fost totusi prins si spanzurat); implicarea in capturarea lui Adolf Eichmann in Argentina in anul 1960; capturarea lui Mordechai Vaanunu si aducerea lui in Israel, deorece povestise secrete nucleare israeliene unui ziar britanic; lichidarea membrilor grupului terorist Septembrie Negru implicat in asasinarea sportivilor israelieni la Olimpiada de la Muenchen in anul 1972 (operatiune ordonata de fostul prim-ministru israelian Golda Meir personal; lichidarea lui Abu Jihad, mana dreapta a lui Uasser Arafat, responsabil pentru pregatirea unor atentate teroriste in Israel (Tunis, 1988); lichidarea lui Imad Mougnyeh, lider militar in cadrul organizatiei Hezbollah, instigator al atentatului impotriva imobilului Drakkar in 1983 si a cladirii comunitatii evreiesti din Buenos Aires in 1992 (lichidare comisa la 14 februarie 2008). Totusi, au fost si greseli, de exemplu „afacerea Lillehammer”, in Norvegia, in anul 1974, cand a fost ucis chelnerul marocan Ahmed Bouchiki, care semana la fata cu Ali Hassan Salameh, creierul atentatului impotriva sportivilor israelieni la Muenchen in 1972. Agentii au fost prinsi si condamnati; in cele din urma, Israelul a platit despagubiri familiei defunctului.
In anul 1997, Mossadul a esuat in lichidarea lui Khaled Mashaal, seful Directiei politice a Hamasului, in Iordania, prin otravire. Doi agenti, care detineau pasapoarte canadiene, au fost arestati de politia iordaniana si eliberati numai dupa ce Israelul a furnizat antidotul otravii injectate lui Mahaal si l-a eliberat pe secul Ahmed Yassin, liderul spiritual al Hamasului.
Ce va urma? Nimeni nu stie. Ramane totusi o intrebare: lichidarea lui Mabhuh a fost o reusita sau nu?
Bun articol, foarte informativ.
Implicatia ipotetica a Mosadului in asasinarea lui Rabin mi se pare o imposibilitate. Daca seful Mosadului nu ar fi prevenit crima, cu toate ca era in cunostinta de cauza, ar fi ajuns in inchisoare si nu numai dupa gratii.
In ce priveste asasinatul de la Dubai, greselile mi se par grave. In afara de faptul ca a creat probleme diplomatice cu tari ca Anglia, Irlanda, Dubai,a creat motive de anxietate unor cetateni israelieni care de acum vor trebui sa se teme sa-si foloseasca pasaportul. Nu deplang disparitia acestui terorist, dar as fi preferat sa se gaseasca alta cale pentru a-l elimina. Sau sa se intercepteze un transport de arme, cum s-a mai facut in trecut. Getta Lea
Deocamdata nu s’a dovedit ca teroristul Hamas a fost lichidat de Israel.In afara de niste mormaieli vagi din partea politiei Dubaiste nimic concret. E foarte posibil ca Fatah l-au lichidat, mai ales ca au fost arestati doi palestinieni in Dubai care au fost „implicati”.
vreau sa adaug: daca a fost Mossad-ul la mijloc.
( se subintelege )
Daca nu a fost ( dubaiezii se incapatineaza sa aduca noi dovezi, dovezi verzi pe pereti) ii felicit pe anonimii care au facut un bine ( tova )
Israelului. 🙂 Ca sa vedeti, Israelul are si prieteni adevarati.
A fost o reusita insa Mossadul a sacrificat parca sapte israelieni nevinovati care traiesc in Israel si nu vor mai circula decit in Israel. Sper ca sigur.
Am vazut la televizor crima ( ce crima, binefacerea) filmata cu camerele hotelului. Nici in filme n-ar fi iesit mai perfect. Individul a facut greseala sa vorbeasca la telefon cu familia din Gaza si sa ciripeasca ca o sa fie in Dubai. A fost pentru ultima oara dar bine ca a fost asa. Un criminal odios care sper ca e in iad acum si 72 de draci virgini il iau la rind in fiecare dimineata la interogatoriu 🙂
Partea proasta e ca or sa inceapa din nou atentatele, se pare.
Cine condamna actiunea asta sint doar niste ipocriti lingatori in funduri arabe. Interese politice pina cind Islamul o sa le gaseasca la toti Gemenii. Dupa aia or sa vina in patru labe sa ia lectii anti-teroriste. Tristetea mare e ca nimeni care intelege nu se poate consola cu „v-am zis eu” ci doar uluirea muta va uni lumea impotriva terorismului islamic. Cind or sa le moara si lor copiii in autobuze sau or sa-i mutileze kassamurile or sa inteleaga ca orice tara are dreptul sa se apere de terorism. Dar de ce mereu isi dau seama dupa? Din cauza unor poze si filme palestiniene care rup inimile fraierilor. Asa cum cersetorii hoti din Europa rup inimile milosilor care dau un ban din mila si pleaca fara portofel. Exact asa. Daca nu ati aflat inca, milioanele de Euro din Europa se duc in conturile personale ale marilor granguri ai autoritatii palestiniene. Iar poporul lor cauta prin gunoaie ca nu au de lucru. Nu din cauza ocupatiei ci a coruptiei.
Lumea e condusa de interese ascunse si eliberate de cinste si etica.
Europa care striga prin anii 45-55 :Evrei
in Palestina! sustine acum : Palestina, arabilor !
Aparatele de securitate ale tuturor tarilor se folosesc de pasapoarte straine, falsificate… Ce-i asa de nou?
Daca a fost „lichidat” un terorist cunoscut de ce lumea developata nu se bucura?
Relativ la asasinare. Politia din Dubai a identificat inca 15 indivizi/individe suspecte ca sunt legati de asasinare. Toti au parasit Dubai si printre ei unul a plecat in Iran. Nu vi se pare curios ca „agentii” Mosadului au o sucursala in Iran. Toti detectivii amatori trebuie sa inventeze noi teorii conspirative.
Mult Stimate Domnule Charlie,
Am citit ecourile Dumneavoastra. S-ar putea sa fim de acord in unele probleme, dar… nu in toate, cel putin in cele tehnice. Nu sunt nici spion, nici agent al unui serviciu secret, nici lucrator intr-un serviciu de contrainformatii, nici detectiv, nici anchetator, ci numai istoric si publicist. Trebuie sa va spun insa ca spionajul isi are legile lui, la fel si sistemul lichidarilor isi are si el legile lui. Uneori, cele petrecute intr-un caz sau altul au aspecte care frizeaza paradoxul, includ elemente legate de imposibilul aparent publicului, deschid intrebari palpitante si captivante pe care oamenii obisnuiti nici macar nu si le pun, nici macar atunci cand incep lectura unui roman politist. In cursul diferitelor razboaie au existat chiar interese comune pentru doua tari beligerante. Au existat si cazuri de spioni sau de agenti ai unei puteri care colaborau cu spioni sau agenti ai altei puteri, adverse, cu care tara lor era in razboi. Trebuie sa va amintesc, de exemplu, cazul renumitei Mata Hari, sau cazul lui Richard Sorge, sau faptul ca Turcia a fost o adevarata pepiniera a spionajului si „actiunilor” pentru ambele tabere in perioada neutralitatii ei in timpul celui de al doilea razboi mondial, dupa cum Olanda si Spania indeplinisera asemenea rol in timpul primului razboi mondial. Uneori agentii erau extrem de ciudati, chiar se refugiau in tari din tabara adversa tarii lor, bineinteles cu pasapoarte false. Dar si metodele de actiune evolueaza. Cred ca romanele politiste, detectiviste si de spionaj de astazi reflecta situatia de acum cativa ani, iar cea de astazi va fi reflectata in romane de acest tip care vor fi scrise in viitor. Fara nici o teorie a conspiratiei. De aceea, propun sa cunoastem numai istoria faptului si sa lasam institutiile potrivite sa faca ancheta si in cazul Mabhuh, ca si in alte cazuri, din punct de vedere tehnic. Apoi, dupa ancheta si reconstituirea faptului, vom sti realitatea cu totii. Nu vreau sa acuz pe nimeni, nici nu este nevoie. Dimpotriva, cred ca este important sa stim si sa spunem adevarul numai adevarul si tot adevarul, asa cum il stim, asa cum este oferit de institutiile specializate, cel putin deocamdata. Apoi vom sti mai mult, cand rezultatele unei anchete viitoare vor fi publicate. Deocamdata stim numai ceea ce s-a dat publicitatii, in forme variate, care inca nu permit o reconstituire exacta, dar fapte indica o anumita directie de ancheta si „istorie”. Sa asteptam rezultatele viitoare.
Cu deosebit respect,
Lucian-Zeev Herscovici
Stimate D-le Herscovici!Motivul principal pentru comentariile mele ironice intr’o anumita masura relativ la asasinerea unui traficant al Hamasului este faptul ca Mosadul israelian este acuzat.Desigur ca acest lucru este posibil sau poate chiar probabil dar deocamdata avem mult prea putina informatie. In fiece zi apar noutati din Dubai relativ la asasinat. Cand am citat un numar de 15 indivizi implicatimi s’a parut exagerat, intre timp s’a urcat numarul suspectilor la 25. Cred ca e ridicol sa sustii aceasta teorie.In orice caz Dubai care se afla intr’o situatie finaciara subreda se face interesanta prin comunicatele zilnice depre ancheta. Acesta este acelas Dubai care construia Turnul lui Babel cu zeci etaje parca erau in intrecere socialista.Puterile vestice Marea Britanie, Germania, Franta sunt toate socate de presupusul incident. Nu vi se pare ipocrita aceasta purtare?
Stimate Domnule Charlie (Haim),
Personal nu pot decat sa va raspund la ultimul Dumneavoastra ecou: sa asteptam cu multa rabdare rezultatele anchetei (sau anchetelor) care vor avrea loc. Numai dupa aceasta vom sti ce este adevarat si ce este extraordinar, senzational si fantastic in acest caz. Abia atunci vom putea comenta cazul in profunzimea lui, cu toate aspectele lui, bineinteles numai in functie de datele publicate. Nu este exclus ca toata informatia sa fie publicata abia…peste 100 de ani. Apropo, in multe cazuri de spionaj si/sau lichidare au fost implicati multi agenti; totul depinde de conditiile in care se lucreaza. Poate ca vor fi scrise carti asupra acestui caz! Apropo, multe date despre spionajul in timpul primului razboi mondial au fost aflate si publicate abia recent (cazul unei biografii a Matei Hari, care o pune intr-o lumina diferita de cea in care era pusa anterior). Dar repet, fara o ancheta obiectiva, facuta la rece, nu vom putea sti nimic, exceptie facand stirile transmise de presa, ea insasi interesata sa cultive senzationalul, pe langa orientarile politice diferite ale diferitilor ziaristi. Deocamdata, se presupune ca autor al lichidarii este Mosadul israelian.
In privinta grandomaniei din principatul Dubai, ea este cunoscuta intregii lumi. Atunci cand am aflat despre un „turn Babel” construit acolo, mi-am amintit despre mocheea din Roma, construita pentru a fi de inaltimea bisericii „San Pietro”, bastionul catolicismului si centrul Vaticanului. Sau despre „imaginatia” uni individ oarecare, om simplu dar proaspat imbogatit din Romania, care a decis sa construiasca o replica la Turnul Eiffel in curtea lui particulara. Dar a provocat ilaritatea, fiindca nu era om de afaceri si personalitate politica putred de bogat, nabab din Dubai… In privinta motivelor, le cunoastem cu totii.
In rest, atitudinea Puterilor Occidentale este o alta problema. Este vorba despre interese care functioneaza in mod diferit, precum si despre reactii politice, idei legate de aspecte umane, etc. S-ar putea ca in aceasta problema sa avem idei asemenatoare, uneori chiar identice.Este evident ca multi oameni rasufla usurati dupa lichidarea unui lider terorist din Hamas, desi reactiile lor sunt diferite, cel putin aparent, in privinta metodei folosite…
Cu deosebit respect,
lucian-Zeev Herscovici
Am citit cu interes comentariul dvs.,totusi nu considerati ca fraza dvs.”Dar cercetariile au demonstrat ca autorul lichidarii este Mosadul” este prematura. Cercetariile au presupus ,ca autorul este mosadului,ramine sa se demonstreze aceste presupuneri.
O alta observatie, va referiti la reactiile diferitelor ziare, care ca de obiceiu, stirnesc senzatie fara a avea la baza informatii seriose.
Deasemenea nu era de prisos, sa mentionati, ca „victima” a fost implicata direct in acte teroriste,soldindu-se cu uciderea,unor cetateni pasnici din Israel, nemai vorbind de miile rachete procurate de „victima”, care au fost lansata exclusiv asupra presoanelor civile din Israel.
Numiti pe cei care, l-au lichidat criminali. Sinteti sigur ca lichidarea unui terorist este crima?
Nu sint jurist, dar consider ca cei in tema ar trebui sa discut si acest aspect.
Un alt aspect bizar, ca cercetatorii ultra profesionisti din, Dubai,cum le considerati Dvs. au ajuns la 25 suspecti,din care unii au plecat in Iran, locul cel mai sigur pentru agentii Mosadului!
In concluzie, sa asteptam, fara afirmatii pripite, chiar daca cum spuneti „Crima” se va elucida doar peste o suta de ani.
Stimate Domnule Galambos,
Citind mesajul Dumneavoastra, ama impresia unei neintelegeri semantice. Evident ca lichidarea unui criminal terorist nu este o „crima”. Expresia mea era de natura teoretica, respectiv m-am referit la uciderea unui om inainte de a se stabili si publica rezultatele unei anchete. Pe care le asteptam cu totii, cel putin din curiozitate. Sa avem rabdare.
Deocamdata, se considera ca autorul lichidarii este Mossadul. Ceea ce nu inseamna sa reduca ceva din pozitia lui, ci dimpotriva. Oricum, nimeni dintre oficialii Mossadului nu a dezmintit aceasta afirmatie. Daca autorul este altcineva, vom afla ulterior. Este evident ca Mabhuh era un criminal, autorul multor atacuri si asasinate teroriste si isi merita pedeapsa. Daca observati insa, problema nu este atat cea a lichidarii lui, ci a metodei folosite, respectiv „furarea identitatii” unor persoane care nu aveau nici o legatura cu acest caz.
In rest, cred ca suntem de acord.
Toate bune, cu deosebit respect si urari de Purim fericit,
Lucian-Zeev Herscovici
Îmi pare rău Lucian, dar uciderea lui Mabhouh se numește, într-un stat de drept, omor extrajudiciar. Ce s-ar întâmpla dacă toate statele democratice, cum fără îndoială este și Israelul, ar recurge la astfel de asasinate?
Și pe urmă știi vorba, „one man’s terrorist is another’s freedom fighter”.
Draga Petru, ai dreptate. Eu insumi as fi preferat ca Mabhuh sa fie arestat, judecat si condamnat in functie de legile si uzantele juridice. Dar cei care au puterea de decizie au preferat aceasta cale, intr-adevar extrajudiciara. In privinta legislatiei israeliene, ea include pedeapsa cu moartea, dar ea nu a fost aplicata decat intr-un singur caz, al lui Adolf Eichmann. Pentru a se da pedeapsa cu moartea trebuie sa fie prezenti toti membrii completului de judecata si ei sa aprobe decizia in unanimitate. Apoi urmeaza, recursul, apelul, etc. Pentru a se evita darea pedepsei cu moartea, se „aranjeaza” ca unul dintre membrii completului de judecata sa nu fie prezent. Au fost si cazuri de eliberare a unor teroristi care omorasera civili – printre care copii, batrani neputinciosi si femei – in cadrul unor schimburi de prizonieri. Desigur, problema este complicata si greu, extrem de greu de rezolvat, avand in vedere toate aspectele ei, juridice, morale, politice si altele. Imi amintesc de o povetire populara hasidica. Un evreu se prezinta la rabinul care servea ca presedinte al Tribunalului Rabinic si se plange asupra vecinului. Cazul era deosebit de complicat. Rabinul l-a ascultat si i-a spus ca are dreptate. Apoi l-a chhemat pe vecinul reclamat, sa auda si punctul de vedere al acestuia. Dupa care i-a spus si lui ca are dreptate. Lucrurile ramasesera insa nerezolvate. Sotia rabinului, care auzise ambele audieri, i-a spus sotului ei ca nu intelege care dintre parti are dreptate. La care acesta i-a raspuns ca si ea are dreptate…
Si, daca vrei sa vorbim despre problema dreptatii judiciare, pot sa adaug inca o snoava populara evreiasca, in original in limba idis. Sotia unui evreu invatat a avut un conflict cu femeia de serviciu, care era ajutorul ei in casa, in gospodarie. Aceasta sparsese un vazon mare de flori, extrem de scum. Ea afirma ca din greseala. Dar „doamna” i-a spus ca este o pricina serioasa, pe care trebuie sa o rezolve rabinul presedinte al Tribunalului Rabinic si i-a cerut fe,meii de servicu sa mearga cu ea la acel rabin. De acord. Dar in acel moment, sotul, un evreu cunoscut ca om drept „Rabi Wolf” a inceput sa se imbrace si el. Sotia a observat si l-a intrebat unde se duce. Raspunsul lui a fost ca…la rabin. Sotia i-a raspuns ca este suficient de desteapta ca sa-si pledeze cauza ea singura. Raspunsul lui „Rabi Wolf” a fost: „Tu stii, dar servitoarea ta nu stie. Cine ar putea sa pledeze cauza ei, daca nu eu?”
Vorba poetului” Dar de mii de ani incoace/lumea-i vesela si trista”…
Toate bune, cu prietenie,
Lucian
Stimate D-nu Clej.
O singura intrebare. Putem in mod serios, netendentios,sa numim pe cineva, care uciode, in mod direct, sau indirect, exclusiv civili prin actiuni teroriste, „luptator pentru libertate” ?
Bună întrebare domnule Galambos, puteți răspunde singur aplicând-o unor personaje istorice precum Menachem Begin, Ițhak Shamir sau unor organizații precum Lehi sau Stern.
D-nu Clej
Precizez incaodata,actiuni teroriste indreptate exclusiv asupra unor persoane civile.
O intrebare, domnule Galambos, desi sub forma unei invocatii retorice. Ce reactie ati fi avut Dumneavoastra daca ati fi constatat ca pasaportul Dumneavoastra a fost copiat si folosit intr-o asemenea situatie? Va rog sa ma scuzati pentru folosirea metodei reducerii la absurd.
Cu deosebit respect,
Lucian-Zeev Herscovici
Domnule Galambos, eu v-am întrebat și vă rog să-mi răspundeți: Menachem Begin și Ytzhak Shamir, care au deținut funcția de premier al Israelului timp de șase respectiv șapte ani, pot fi considerați luptători pentru libertate sau teroriști.
Dacă chiar nu știți despre ce e vorba, deși mai degrabă cred că vă prefaceți, mă refer la atentatele împotriva Hotelului King David de la Ierusalim, 22 iulie 1946, masacrul de la Deir Yassin, 9 aprilie 1948 și asasinarea trimisului ONU, contele Bernadaotte, 17 septembrie 1948.
Ca urmare a acestor atentate în care cei doi au avut responsabilități importante și-au pierdut viața sute de civili.
Domnu Clej
De data aceasta dvs. a-ti dat raspunsul,in atentatele citate , si-au pirdut viata si multi civili, pe linga aceia impotriva carora de fapt au fost indreptate atentatele.
Diferenta este, ca in autobuzele, restaurantele, aruncate in aer, au fost exclusiv civili. Miile de rachete, procurate de „eroul” nostru au fost lansate exclusiv asupra unor persoane civile,copii femei , batrini. Nici un obiectiv militar, sau persoana politica.
Daca mergem pe linia aceasta si teroristii de la 11 septembrie, au fost luptatori pentru libertate?
Cred ca putem incheia aici, polemica nu e genul meu.
„Domnu” Galambos,
Iată ce scrie Menachem Begin despre masacrul de la Deir Yassin, privind efectul asupra arabilor din Palestina în 1948:
„Legenda de la Deir Yassin a valorat cât o jumătate de duzină de batalioane pentru forțele israeliene. Panica i-a copleșit pe arabi.”
Eu cred că dacă nu ați fi atât de obsedat de conflictul arabo-israelian, dacă nu ați aplică în permanență dublul standard, considerând că întodeauna evreii sunt de partea îngerilor și arabii de partea demonilor, ați recunoaște faptul că oameni ca Begin, Shamir și organizații precum Irgun sau Lehi au putut fi clasificați, la un moment dat, în categoria teroriștilor.
Nu vă faceți probleme, oameni ca Nelson Mandela, Yasser Arafat, Martin McGuinness sau Sam Nujoma au fost și ei calificați drept teroriști înainte de a fi recunoscuți ca oameni de stat.
Atentatele de la 11 septembrie 2001 au fost fără îndoială teroriste, deși cred că veți găsi destui, mai ales în lumea musulmană, care să nu le considere așa.
În sfârșit, dacă ar fi să o luăm numeric, cred că la ora actuală există în lume o majoritate clară care susține cauza palestiniană în confruntarea cu Israelul. Eu nu zic că asta e bine sau rău. Vreau să vă atrag atenția că definiția teroristului sau a luptătorului pentru libertate variază în funcție de poziția de pe care este exprimată.
În sfârșit, dacă nu vă place polemica, n-ar trebui atunci să o inițiați. Vorba englezească: if you can’t stand the heat, get out of the kitchen.