În anii ’70, o impresionantă pictură murală cu dimensiunea de 42 de metri a fost repede acoperită cu var şi ascunsă de ochii publicului. Lucrarea nu era mare numai în dimensiuni, ci reprezenta în artă plastică românească un mod nou de exprimare, care purta amprenta unei rupturi deliberate cu tradiţia. Măsură drastică, practic distrugerea unei compoziţii monumentale, era luată la ordinul regionalei de partid Cluj, cu următoarea motivaţie: „este de inspiraţie burgheză, decadenţă şi duşmănoasă”.
A fost o lovitură dureroasă pentru autor, pictorul Radu Anton Maier, care prin concepţiile sale şi deschiderea către nou şi experiment, era un exponent de frunte al post-avangardismului românesc. Era deci firesc ca omul de artă să renunţe la lupta fără şanse cu dogmatismul şi îndrumările preţioase. Şi să îl vedem, după un timp, începînd totul de la zero la… Munchen, în Germania.
Au trecut anii şi Radu Anton Maier, care a absolvit Institutul de Artă Plastică „Ion Andreescu” din Cluj, a fost recunoscut în Europa ca un maestru al metaforei narative, al unor lumi vizionare surprinse în metamorfoze cromatice impresionante. În străinătate s-a impus ca un valoros pictor, grafician, desenator şi ilustrator. Împreună cu soţia să, Svetlana, a deschis în capitala Bavariei, München, o galerie de artă frecventată de un larg public, dar şi de numeroşi artişti avangardişti.
Ad Majorem
Creaţia sa se defineşte printr-o simbioză a tematicii clasice cu tehnica cea mai modernă. Peisajele sale sînt aparent intepretări arhitectonice, deşerturi, stînci… O lume stranie se desprinde din spaţiul depopulat. O oarecare apropiere de suprarealismul liric mizează pe desenul virtuos.
Canale della Giudecca
Pictura sa este rafinată, vizionară, crează iluzia absurdului, imaginaţia purtîndu-ne enigmatic într-o lume în care adevărul apare contorsionat. Spectaculozitatea efectelor este unică şi impresionantă. Un exuberant simţ al spaţiului construieşte un univers de sine stătător, exprimat în cele mai ambiţioase compoziţii.
Porta desserto
Distanţat în timp şi în spaţiu de dureroasa experienţă comunistă, omul de artă Radu Anton Maier se poate declara mulţumit.
Vegetale Transfusion
Dr. Dorel Schor
Felicitari, Radu!
Demult n-am vazut lucrari care sa-mi placa atat de mult. Am avut o mare surpriza, si poate n-ar fi trebuit. In studentie, stiam ca esti foarte talentat, dar iti pierdusem urma. Altfel, poate nu m-ai fi surprins. Cand niste opere nu seamana cu aproape nimic din ce au facut altii, simt nevoia sa le vad si sa le revad, invatand chiar ceva din ele.
Iti doresc pe mai departe succesul meritat!
@Silvia Serban
Vă rog să încercaţi să-l contactaţi pe altă cale pe Radu-Anton Maier : nu cred că citeşte situl acesta.
Încercaţi galerie@raduart.de sau formularul de contact http://www.raduart.de/ro/contact/
Draga Silvia,
abia acum am reusit sa citesc rândurile Tale, care – asimilate cu un buchet de amintiri – au declansat efectul scontat in sufletul artistului (pentru unii „pibeag”, pentru altii „regasit” – dar pentru cei apropiati „maturizat”) caruia îi adresezi cuvinte de apreciere, oricând reconfortante si salutare…
În masura în care ti-ar putea trezi interesul, pe langa pagina mea web http://www.raduart.de, unde public reproducerile pe panza ale celor mai recente lucrari din colectia „Radu-Anton Maier”, as incerca sa-ti expediez câteva „mostre” din activitatea mea onirica, un aspect cu caracter aproape „conspirativ“, de etalare a propriului câmp experimental.
Programul meu expozitional prevede desigur si unele „descinderi” în Tara, sustinute de aparitii în presa, despre care te-as putea informa cu drag.
Cu o „respectuoasa” nostalgie,
Radu-Anton Maier