Dean Rusk, Secretarul de Stat al lui JFK era în Franţa în anii 60, când De Gaulle a decis să iasă din NATO.
De Gaulle a spus că vrea ca toţi militarii SUA să părăsească Franţa cât mai curând posibil.
Rusk a răspuns:
– Această se referă şi la cei care au murit pentru eliberarea Franţei şi sunt înmormântaţi aici ?
Puteai să auzi cum cade un ac!…
***
Conferinţa internaţională în Franţa cu ingineri, inclusiv francezi şi americani. Într-o pauză, un inginer francez revine în sala spunând:
– Aţi auzit de ultima tâmpenie făcută de Bush? A trimis un portavion în Indonezia să ajute victimele tsunami-ului! Ce-or fi având de gând, să-i bombardeze?
Un inginer de la Boeing s-a ridicat şi a replicat liniştit:
– Portavioanele noastre au trei spitale la bord şi pot trata mai multe sute de pacienţi. Ele sunt cu energie nucleară şi pot alimenta cu electricitate instalaţiile de pe uscat, au trei cantine cu o capacitate de a servi cel puţin 3.000 de consumatori cu trei mese pe zi. Pot produce mai multe mii de galoane de apă proaspătă din apa de mare pe zi şi au o jumătate de duzină de helicoptere care transportă victime de pe puntea de aterizare. Avem unsprezece asemenea nave. Câte are Franţa?
Puteai să auzi cum cade un ac!…
***
Un amiral al Royal Navy lua parte la o conferinţă navală care cuprindea şi amirali din SUA, Marea Britanie , Canada , Australia şi Franţa. La un cocktail, se află un mare grup de ofiţeri din toate aceste naţiuni. Toată lumea vorbea englezeşte şi îşi sorbea băuturile, dar un amiral francez s-a plâns că, în timp ce europenii învaţă numeroase limbi străine, englezii vorbesc doar englezeşte.
A întrebat:
– De ce se întâmplă că mereu trebuie să vorbim englezeşte în conferinţele astea şi nu franceză?
Fără ezitare, amiralul britanic a replicat:
– Pentru că americanii, britanicii, canadienii şi australienii au făcut aşa ca să nu fiţi nevoiţi să vorbiţi germană!
Puteai să auzi cum cade un ac!…
***
Robert Whiting, un moşulică american de 83 de ani soseşte la Paris cu avionul. La vama, pierde câteva minute să-şi caute paşaportul, rătăcit în sacul de voiaj.
– Aţi mai fost în Franţa domnule?, i se adresează sarcastic funcţionarul vamal.
D. Whiting admite că a mai fost.
– Atunci trebuia să ştiţi că trebuie să aveţi paşaportul la îndemână.
Americanul replică:
– Ultima oară când am fost aici n-a trebuit să-l arăt.
– Imposibil. Dumneavoastră americanii trebuie totdeauna să arătaţi paşapoartele cînd intraţi în Franţa.
Bătrânul american îl privi adânc în ochi pe francez. Apoi explică liniştit:
– Când am ajuns la ţărm la Gold Beach în ziua Z în 1944, pentru a ajută la eliberarea acestei ţări, n-am găsit nici un francez căruia să-i pot arată paşaportul.
Puteai să auzi cum cade un ac!