Acestea au fost cuvintele unor turişti în Piaţă Constituţiunii din Atena în seară alegerilor locale, regionale şi pentru parlamentul european.
Un fapt a atras atenţia turiştilor foarte sensibili la impresii cu caracter umoristic. Doi copii au adus de acasă sticle cu şampon pe care le-au vărsat în fîntîna arteziană din Piaţă centrală a oraşului. Şamponul s-a amestecat cu apă şi a format o spumă care s-a extins în partea centrală a pieţei. Lucrătorii primăriii au sosit şi la început cu maturi şi apoi cu furtunuri cu apă încearcă să cureţe şamponul.
Trecători în special turişti fac caz de evenimentul neaşteptat şi se destind în timp ce alţii îşi fac probleme. Este cunoscută tradiţia locală de a se organiza evenimente cu caracter de reclamă cînd de negustorii din centru, cînd de restaurante şi taverne, cît şi în zonele turistice. În restaurantele de pe litoral în care vin străini, chelnerii simulează că alunecă sau că nu pot transporta tăvi pline cu farfurii şi pahare pe care din greşeală le scapă şi se sparg în aplauzele asistenţei.
O interpretare a gestului copiilor care a produs spume ar putea să fi: oraşul trebuie să-l curaţam noi întrucît primăria nu face nimic. Problema majoră este starea drumurilor care se degradează în urmă economiilor bugetare. Despre alegeri ar fi trebuit să nu comunic nimic dar rezultatul este cel aşteptat şi aparent poporul prudent păstrează aproape aceeaşi situaţie în procentele generale dar cu excepţii.
Partidul fascist este în creştere şi încă nu se ştie în ce a greşit societatea în abordarea acestei probleme majore şi combaterea extremismului unei formă distorsionate de partid cu conducători şi membrii care emit teroare şi care nu au nimic coerent în exprimare şi, mai periculos, au o acţiune criminală cu victime care au pierdut viaţa. În nordul Greciei în două judeţe, Xanthi şi Rodopii, partidul unei minorităţi denumite oficial musulmană dar care se consideră turci a obţinut un număr mare de voturi pe baza unei puternice concentrări a forţelor şi a numărului de susţinători. Această ar putea să însemne un pas important în solicitarea unei autonomii care ar deschide calea unei secesiuni şi apropierea de Turcia.
Unii analişti descriu pericolul unui arc musulman în Balcani începînd din Turcia şi trecînd în Grecia în regiunile Tracia şi Macedonia de est şi trecînd în FYROM, cunoscută în ţară sub numele de Republica Macedonia, unde există o populaţie musulmană în majoritate din minoritatea albaneză, şi ajungînd în Albania şi Bosnia.
Evenimentele din Ucraina ar putea să influenţeze minorităţile din Balcani care ar putea să încerce să solicite autonomie sau chiar independenţă.
„Unii analişti descriu pericolul unui arc musulman în Balcani începînd din Turcia şi trecînd în Grecia în regiunile Tracia şi Macedonia de est şi trecînd în FYROM”
Nu știu care analiști, autorul nu-i spune. Grecii, de altfel, sînt singurul popor european care nu admite sub nicio formă că există și negreci în țara lor. Puțini știu, de exemplu, că Nana Mouskouri este de origine aromână (nu cred că mai vorbește limba strămoșilor), numele real este Muscurea sau Mușcurea. O știu de la profesorul meu de latină Gh. Mușu, și el aromân din Makedonia grecească.
Grecia este, de asemenea, singura țară care se opune oficializării denumirii Macedonia pt mica țară majoritar slavă din fosta Iugoslavie, pe motivul că toponimul Macedonia face parte din moștenirea culturală a Greciei, ceea ce este un abuz cultural, deoarece macedonenii antici nu erau greci, ci o populație gradual elenizată, probabil de origine tracică, înrudită îndeaproape cu tracii de pe teritoriul actualei Bulgarii. De altfel, asemănarea evidentă dintre macedoneana modernă și bulgară nu lasă niciun dubiu că strămoșii lor au fost aceiași.
Pentru ca se amintesc minoritati:
-Dupa 1989 au venit in Grecia foarte multi albanezi, nimeni nu le stie numarul si poate a depasit un milion si care lucreaza si au afaceri iar copii lor exceleaza la scoala.
Mai exista multi pakistanezi care lucreaza in agricultural iar nigerienii sunt cei mai numerosi africani ajunsi in Atena.
Istoria este vie si continua schimbarile.
Si dupa ce ii vor goni Grecii pe veneticii albanezi si Nigerienii africani, vor rezolva toate problemele si se va trai ca in Arcadia Felice. Majoritatea evreilor greci au fost trimesi de nazisti la Auschwitz. Unii traiau in Grecia de peste 20 de secole.
Nu se pune problema gonirii atita timp cit functioneaza un sistem democratic si apartenenta la Europa.
Pe de alta parte acesti „venetici” cum ii denumiti participa la viata economica si copii lor merg la scoala si se integreaza in societate.
Copii unor minoritati precum al albanezilor s-au nascut in grecia si au mers la scoala , si acum lucreaza si nu au cunoscut alta patrie si foarte multi nu vorbesc bine sau deloc limba parintilor si prefera sa invete engleza.
Cel mai bine organizati sunt filipinezii care sunt model incresterea si educarea copiilor lor, in autobuz le vorbesc copiilor engleza despre lectiile de la scoala pentru ca sa foloseasca fiecare moment sa comunice cu copii lor.
Pe de alta parte in Grecia a exista o minoritate original albaneza numti arvanites, adusi de turci.
Cele mai mari tragedii au trait evreii din Salonic, Rodos, Ioannena si alte regiuni care au fost exterminati de germani si numai foarte putini au scapat cu viata.
Am vorbit cu un om care mi-a spus cum a supravietuit in lagar, cum a fost operat ca sa se experimenteze pe el, cum un soldat german i s-a destainuit si cum il ruga sa-l sfatuiasca ce sa faca.
De curind presedintele german a vizitat un sat in care soldatii nazisti au omorit cea mai mare parte a populatiei si i s-a refuzat discutie cu o supravietuitoare a holocausatului o nanogenara din Ioannina care nu a vrut sa-l intilneasca.
@Musat
> presedintele german a vizitat un sat … o supravietuitoare a holocausatului o nanogenara din Ioannena
> care nu a vrut sa-l intilneasca
Probabil că era convinsă că vinovăţia se transmite prin sânge, peste generaţii… Dar… poate are scuza vârstei, scuză pe care alţii care gândec la fel n-o au.
Am auzit ceea ce a spus supravietuitoarea nanogenara asa cum s-a transmis si spre rusinea mea nu pot sa patrund in profunzimea cuvinteleor aceleia care se diferentiaza de ceilalti pentru ca a trait si a fost in pericol si a vazut familia sa dispara, frati, parinti si rude sa fie omoriti si numai ea sa supravietuiasca.
Nu are neveoie de nici o scuza si nici o intelegere din partea noastra si nici macar nu ne impune sa o intelegem dar avem nevoie sa intelegem ceea ce s-a intimplat si sa nu-i judecam pe cei care au fost victime.
In fond miine am putea noi sa fi victime daca nu intelegem ce s-a intimplat atunci.
Voi transmite cu alt prilej cuvintele pe care le-a rostit si prin care nu l-a pus pe presedinte in situatie delicata.
@Musat
> Voi transmite cu alt prilej cuvintele pe care le-a rostit
Da, cel mai bine este să reluăm discuţia despre refuzul acestei doamne nonagenare din Ioannina de a se întâlni cu Gauck după ce veţi reveni cu relatarea exactă.
Problema pe care am menţionat-o privind vinovăţia care cade, sau nu, asupra unei întregi etnii, care se transmite, sau nu, prin sânge, peste generaţii, etc., este importantă şi fără legătură cu episodul cu preşedintele Germaniei. Dv. ce părere aveţi în problema vinovăţiei?
Am retinut doua elemente pentru care supravietuitoarea a evitat sa intilneasca Presedintele Germaniei:
-Chestiune de comunicare
-Dificultatea intelegerii
Mai sunt si alte elemente pe care poate nu le-am retinut.
Peste acestea supravietuitoarea a ridicat o intrebare: „De ce a trebuit sa se intimple ?” cu referinta la Holocaust.
Chestiunile de comunicare influienteaza posibilitatea intelegerii corecte.
Supravietuiarea a vorbit cu modestie si a spus ca nu cunoste limba germana si nu ar fi putut sa comunice ceea ce avea pe sulfet pentru a putea fi inteleasa direct.
Aceasta face referinta la modalitatea de intermediere prin traducator dar si cadrul intilnirii.
Poate ca dinsa nu a vrut sa fie ceva oficial si nu dupa reguli neinteles. Aceasta presupun.
Apoi a spus:
-Cum ar fi putut sa inteleaga ceea ce a fost ?
daca nu-i vorbesc direct.
Elementul pricipal este diferenta intre a trai si a auzi sau a citi ororile istoriei.
Experienta directa este unica.
Expresia durerii este vis pentru cel care nu o traieste.
Exista si un alt element si anume faptul ca supravietuitoarea nu a dorit sa apara diferent in discutie.
Am auzit o persoana in virsta care recomanda sa evitam contrazicerea intrucit in majoritatea cazurilor nu are rost.
Cit priveste vinovatia, dumneavoastra a-ti extrapolat la trasmiterea ei.
In cazul de fata sunt doua aspecte, unul uman si unul politic prin continuitatea obligatiilor unui stat.
Daca nu exista limite atunci si azi francezii trebuie sa se razboiasca cu rusii din cauza exepditiei lui Napoleon.
Se intimpla ca Persia sa fie traditional opusa Europei dar aceasta este alta chestiune.
In privinta Holocaustului victimele au primul cuvint si acum exista putini supravietuitori.
Poate ca supravietuitoarea a considerat forma de comunicare si intelegerea ca fiind nepotrivita si de neajuns pentru ca sa se infiripeze un dialog.
Opinia mea este mai putin calificata si se bazeaza cele relatate si citite de cei care au trait Holocaustul.
In familie mi s-au spus de bunici si mama care a fost prezenta atunci si in mod independent doua intimplari care m-au impresionat si imi dau sentimentul unei datorii fata de valorile acelor oameni care au fost persecutati si hartuiti in Constanta si Bucuresti.
Responsabilitatea statului este ceva care priveste societatea. Sigur responsabilitatea statului nu inceteaza.
@Musat
Din relatarea dv. înţeleg că acea doamnă nonagenară din Ioannina a dat drept motiv de a nu se întâlni cu preşedintele Gauck probleme de limbă şi comunicare. Dv. aţi scris că dânsa nu a vrut să-l pună pe Gauck, prin refuzul ei, într-o situaţie delicată, deci consideraţi că motivul adevărat ar fi fost altul.
Am căutat în presa de limbă germană şi engleză mai multe amănumte, dar am găsit doar informaţia că Gauck a vorbit cu două supravieţiutoare de vreo 90 de ani când a vizitat o sinagogă din Ioannina (aici şi altele).
> Cit priveste vinovatia, dumneavoastra a-ti extrapolat la trasmiterea ei.
De fapt eu n-am afirmat nimic, eu v-am întrebat doar. Înţeleg că, după dv., vinovăţia este personală şi netransmisibilă, iar răspundere statului dăinuie şi după schimbările de regim. Nu o spuneţi clar, dar dacă asta credeţi, sunt de acord cu dv.
Multumesc pentru comentarii. Ceea ce am redat sunt frinturi din memorie a doua relatari ale doua posturi de televiviune diferite. Posibil ca acestea sa fi relata partial sau frituri. Alaturat este un link care se poate traduce on line si face referinta la un canal de televiziune – http://news.in.gr/greece/article/?aid=1231301257 – si interiu anterior programatei intilniri.
Poate ca nu a avut loc dialog si doar cei care au fost pot spune ce a fost sau poate ca emotii au dus la alte elemente.
Exista si alte articole care trebuie citite si care descriu calvarul trait de cei ca supravietuitoarea din Iannena.
Dumneavoastra efectuati analize la obiect si mentineti o exprimare perfecta in limba romana si poate pregatirii in alte domenii.
@Musat
Da, am găsit o expunere în engleză a interviului luat nonagenarei Esther Cohen de ziarul Kathimerini (originalul este aici).
Preşedintele german Gauck îşi exprimase dorinţa să vorbească cu această doamnă Cohen, iar cu câteva zile înainte de vizită, ziarul i-a luat un interviu doamnei. În legătură cu viitoarea vizită ea a spus:
A mai povestit şi alte lucruri triste…
În timpul vizitei partea greacă a ridicat şi problema despăgubirilor, dar Gauck nu are autoritatea de a negocia şi a repetat doar poziţia guvernului german, după care problema a fost rezolvată în anii 1960.
Revin cu gindul la cele scrise de corespondent referitor la responsabilitate fara sa uitam de alt aspect recunostinta si faptul ca aceasta in multe cazuri nu se stinge de la o generatie la alta.
Aceasta este fata de supravietuitori care au dat curaj si au ajutat pe altii desi erau in situatie dificila dupa ce trecusera prin urgie.
Poate ca voi supara prin referire la greci si mai ales la o incringatura numata din Pontos care au in traditie recunostinta fata de cei care i-au ajutat in momente grele si care sunt solidari cu alti oameni si ajuta pe cei la nevoie.
Umanismul nu este panajul nordicilor civilizat.
Voi incerca sa citesc acum articole despre Ucraina, trebuie sa existe opinii interesante.