ECOUL
Sunt eu,
într-o mie de cuvinte
şi-o mie de stări.
Eşti tu,
ce-n neguri la drum lung spre mine te-aşterni.
Suntem noi,
cu visuri, cu şoapte,
ce-n noapte
n-avem cuvinte dorul să-l spunem.
E-o taină, el, ecoul,
e prelungirea cuvintelor nerostite
şi geamătul valului înspumat
ce de neclintita stânca s-a spart.
E ploaia,
ce-n mii de lacrimi ea se risipeşte
spălând pervazul ros de vreme,
spălând noroiul timpului,
ce peste noi se-aşterne!
rodica cernea
galati
18.10.2007