În mâinile tale trecute petale
aromă de hârtie și ceară
ce netedă mângâiere a palmei peste trup.
Mergeam singuri împreună
tu sus, eu jos pe poteci prin ceruri,
tu zburdai cu plete de vânt,
eu, gârbovită în mine, mă furișam
cu păși mărunți.
Drumurile se mpletesc și destrăma
fum de seară în coșul casei,
dar uneori se fac ghemotoc
nedesfăcut în rotunda-i încâlcire
și uite cum eu și tu, bucăți de trup,
adiere de cuvânt și miros de pământ,
împreună închegați stăm!
În mâinile tale strivite petale
au săpat albii mici pentru sărut.